Plângere contravenţională. Decizia nr. 277/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 277/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 277/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., cu sediul în T., . bis, jud. T., împotriva sentinței civile nr.172/24.01.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petentă N. I. F. P. F. A., cu sediul în T., ., nr.27, ., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat personal administratorul societății N. I., lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Administratorul societății, N. I., având cuvântul, apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este corectă, lăsând la aprecierea instanței și solicită respingerea apelului formulat de apelantă.
Instanța în temeiul art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 10.07.2013 sub numărul de dosar_, petenta N. I. F. P. F. A. cu sediul profesional în mun. T., . nr. 27, ., jud. T. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._, întocmit la data de 26.06.2013 de intimata G. F. Secția T..
Petenta arată că în data de 26.06.2013 la unitatea sa cu profil frizerie din mun. T., . ., parter, apt. 5 a fost efectuat un control de către comisarii Gărzii Financiare T. care au constatat că până la ora controlului – 14:30 – a fost încasată suma de 26 lei din prestări servicii frizerie, fără ca punctul de lucru să fie dotat cu casă de marcat fiscală.
În susținerea plângerii, contestatoarea arată că suma respectivă nu provenea din servicii de frizerie ci erau bani personali; mai mult, precizează petenta că la data efectuării controlului frizeria nu funcționa fiind în stadiul de amenajare și dotare.
În considerarea celor precizate, raportat și la proporționalitatea pedepsei față de fapta săvârșită, contestatoare solicită admiterea plângerii, anularea în parte a procesului-verbal și înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 8000 lei cu avertismentul.
Petenta a atașat cererii înscrisuri, și anume: copia procesului-verbal contestat, certificatul de înregistrare, certificatul constatator, factura . RELV F5 nr._ din data de 27.06.2013 și chitanța . REL nr._/27.06.2013.
Intimata G. F. Comisariatul General – G. F. Secția T. a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea plângerii petentei ca nefondată și menținerea procesul verbal ca temeinic și legal.
Arată intimata că susținerile petentei sunt contrazise chiar de către aceasta, întrucât în Nota explicativă nr. 214/26.06.2013 contestatoarea afirmă că activitatea se desfășoară de foarte puțin timp urmând să achiziționeze și fiscalizeze casa de marcat în cel mai scurt timp.
În probațiune, intimata a atașat întâmpinării Nota explicativă nr. 214 din 26.06.2013.
Soluționând cauza JUDECATORIA T. prin sentința civila nr. a admis plângerea si a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in cuantum de 8 000 lei aplicata petentei prin procesul verbal contestat cu sancțiunea avertisment.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 26.06.2013, petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 8000 lei, reținându-se că la frizeria situată în mun. T., . ., parter, apt. 5 s-au încasat din prestări servicii frizerie suma de 26 lei fără ca punctul de lucru verificat să fie dotat cu aparat de marcat electronic fiscal și să se emită bonuri fiscale către clienți.
Fapta de natură contravențională este prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. (1) lit. b) din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind operante cazuri de nulitate absolută.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, s-a constatat, în prealabil, că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Potrivit art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată, constituie contravenție neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6 [obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naștere de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație].
Potrivit declarației martorului audiat de către instanță în ședința din 14 ianuarie 2014, „o ajutam, pe d-na N. I. să facă curățenie întrucât urma să deschidă frizeria câteva zile mai tărziu”, (…) „activitatea mai sus precizată am efectuat-o într-o zi de miercuri urmând ca frizeria să-și înceapă activitatea lunea următoare”, dar și că „suma de bani pe care comisarii au găsit-o (…) era de fapt restul rămas petentei urmare procurării de alimente”.
Însă declarația în cauză nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, în condițiile în care, din cuprinsul Notei explicative nr. 214/26.06.2013, instanța reține că motivul pentru care punctul de lucru nu este dotat cu aparat de marcat electronic fiscal – după cum arată chiar contestatoarea – îl constituie faptul că activitatea se desfășoară de foarte puțin timp urmând să achiziționeze și fiscalizeze casa de marcat în cel mai scurt timp; mai mult, arată petenta că nu a emis nici un document pentru suma încasată de la clienți.
În context, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
Prin urmare, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat este temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, prima instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Conform art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere gradul de pericol social al faptei sancționate, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, conduita petentei ulterior constatării faptei ,potrivit facturii și chitanței de la fila 16, rezultă că aceasta și-a procurat casa de marcat în ziua imediat următoare aplicării sancțiunii], valoarea mică a prejudiciului [26 lei] și urmarea produsă, instanța a constatat că fapta sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei este de o gravitate redusă raportat la cuantumul amenzii, fapt pentru care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel organul constatator DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE –GALATI prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE T., criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica, susținând in esența, ca in instanța de fond a procedat in mod greșit la înlocuirea sancțiunii amenzii, cu cea avertismentului, fata de împrejurarea ca fapta contravenționala savarsita de petenta intimata prezintă un grad de pericol ridicat, iar nedotarea cu aparat de marcat electronic fiscal împiedica organele de control in efectuarea verificărilor operative si inopinate ce au ca scop identificarea si combaterea evaziunii fiscale.
Organul constatator a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotărârii atacate in sensul respingerii in totalitate a plângerii contravenționale, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție ca legal si temeinic.
Examinând hotărârea atacata in raport de criticile aduse acesteia precum si din oficiu Tribunalul retine ca apelul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. 5 din OG NR. 2/2001 sancțiunea contravenționala trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
Potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ:
(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
In cauza se constata ca petenta intimata a fost înregistrata la Registrul Comerțului de pe langa Tribunalul T. la data de 05.09.2012.
In declarația data la întrebările puse de agenții constatatori la data efectuării controlului de către N. I. titulara autorizației de funcționare, aceasta a susținut ca desfasoara activitate de puțin timp.
F. de aceasta împrejurare, având in vedere si valoarea mica a prejudiciului, precum si faptul ca petenta a achiziționat imediat a doua zi efectuării controlului aparatul de marcat, in mod corect a apreciat prima instanța ca fapta prezintă un grad de pericol social redus si a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii in suma de 8 000 lei, cu avertismentul.
Pe cale de consecința, in temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost respins ca nefondat, fiind păstrata ca legala si temeinica hotărârea atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., cu sediul în T., . bis, jud. T., împotriva sentinței civile nr.172/24.01.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petentă N. I. F. P. F. A., cu sediul în T., ., nr.27, ., ., jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond NN
red.tehnored.jud.NE 05.06.2014/4ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 144/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
