Plângere contravenţională. Decizia nr. 258/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 258/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 258
Ședința publică de la data de 14 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ de A. și D. NAȚIONALE din ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE și INFORMATICA-CESTRIN, cu sediul în mun. București, str. ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4053 din data de 03 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent R. L., cu domiciliul în ., jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 14.05.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Pe rolul Judecătoriei Tulcea a fost înregistrată la data de 26.07.2013 sub numărul de dosar_ plângerea contravențională a petentului R. L., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.07.2013 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, petentul solicitând anularea procesului verbal.
Petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat contravențional întrucât s-a reținut că în data de 19.06.2013 a circulat cu autovehiculul_ pe raza localității Vidra, jud. V., fără a deține rovinietă valabilă. Petentul a arătat în motivarea plângerii că la data de 22.11.2012 a înstrăinat autoturismul_ către Bradac S., cu domiciliul în loc. Brădăcești, jud. V. și prin urmare acestuia îi revenea obligația să achite rovinieta, deoarece acesta are calitatea de proprietar al autovehiculului și a circulat cu acesta la data când a fost constatată contravenția.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, deoarece obligația de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, petentul având posibilitatea recuperării ulterioare pe calea unei acțiuni civile a prejudiciului suferit de la persoana căreia vehiculul a fost vândut, însă contractul de vânzare nu este opozabil decât celeilalte părți contractante, neavând dată certă.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 4053 din data de 3 decembrie 2013 a admis plângerea contravențională formulată de petentul R. L. și a anulat procesul verbal . nr._/10.07.2013 încheiat de CNADNR S.A.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut că,
prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.07.2013 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se în fapt că la data de 19.06.2013, ora 14:29 autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe DN 2D, fără a deține rovinietă valabilă, fapta fiind prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr.15/2002 și sancționată de alin.2 al aceluiași articol.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, s-a constat că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la semnătura agentului constatator, acesta constituind un caz de nulitate absolută conform prevederilor art.17 din OG nr.2/2001.
În ceea ce privește lipsa semnăturii, cerință care este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute s-a reținut că, potrivit prevederilor art.4 pct.2 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
D. examinarea dispozițiilor Legii nr.455/2001, rezultă că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din art.1 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, potrivit căruia „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice”.
A arătat prima instanță cât privește contravențiile prevăzute de art.8 din OG nr.15/2007 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, care pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate că acestora le sunt aplicabile dispozițiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
În acest sens, art.17 din O.G. nr.2/2001 prevede că lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal; nulitatea se constată și din oficiu.
Or, procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul OG nr.15/2002, este generat și semnat electronic, fiind transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale.
Față de această situație, s-a reținut faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
Mai mult, O.G. nr.2/2001 este anterioară Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile OG nr.2/2001 nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
De asemenea, a mai reținut prima instanță că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și nici un alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. Așadar, pentru lipsa olografă a semnăturii agentului constatator, s-a reținut că nu s-a făcut constatarea contravenției în condiții de legalitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel intimata C. NAȚIONALĂ de A. și D. NAȚIONALE din ROMÂNIA SA-CENTRUL de STUDII TEHNICE RUTIERE și INFORMATICA-CESTRIN, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale, cu consecința menținerii sancțiunii amenzii aplicate.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002 coroborat cu OG nr. 2/2001. Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informativ de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Potrivit dispozițiilor art.l alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
A mai arătat apelanta că, din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
Atâta timp cat OG 15/2002 - norma speciala aplicabila in materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementa de OG nr. 2/2001 conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin. 2, fiind vorba de o dispoziție speciala care se aplica cu prioritate in raport de dispozițiile generale cuprinse in OG 2/2001, susținerile instanței de fond referitoare la lipsa semnăturii olografe sunt neîntemeiate.
De asemenea, a mai susținut apelanta că, interpretând dispozițiile art. 7 din Legea 455/2001instanța trebuie să constate ca ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătură electronica ce îi este atașata fiind valabilă daca este bazată pe un certificat și este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecința, semnătură electronică atașată unui înscris autentic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existentei acestuia - cum este cazul procesului verbal contestat, este valabilă daca înscrisului i s-a asociat logic o semnătură electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
În concluzie, apelanta a arătat că, procesul verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătura electronică aflat la dosar, semnătură ce este valabilă în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele din NCPC, OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001.
Intimatul R. L., în termen procedural, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 4053 din 03.12.2013 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile și sentința civilă criticată, tribunalul va reține că apelul este neîntemeiat.
În mod corect, prima instanță a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la semnătura agentului constatator, acesta constituind un caz de nulitate absolută.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,,Lipsa […] semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
În privința aplicării în cauză a prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, tribunalul reține că potrivit art. 1 din acest act normativ, ,, Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.
De asemenea, art. 7 din aceeași lege, stabilește că ,, În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Ca atare, dispozițiile legii operează în privința înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi aplicată pentru certificare o semnătură electronică. Procesului verbal de sancționare contravențională, fiind tipărit pe suport de hârtie, nu-i poate fi încorporată, atașată sau asociată logic o semnătură electronică extinsă.
Separat de aceste considerente, este pertinentă și referirea la cele reglementate prin art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, conform cărora ,, Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.”
Or, procesul verbal de contravenție este un înscris autentic, astfel că nu-i pot fi aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca neîntemeiat și a păstra sentința apelată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ de A. și D. NAȚIONALE din ROMÂNIA SA-CENTRUL de STUDII TEHNICE RUTIERE și INFORMATICA-CESTRIN, cu sediul în mun. București, str. ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4053 din data de 03 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent R. L., cu domiciliul în ., jud. Tulcea, ca neîntemeiat.
Păstrează sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 14 mai 2014.
Președinte, L. N. | Judecător, L. D. P. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ. jud. IH
Red./Tehnored. dec.civ. jud. N.L./19.05.2014
Tehnored.gref. DB/4 ex.
. ex.apelantă/1 ex. intimat.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 246/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul... → |
|---|
