Plângere contravenţională. Decizia nr. 589/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 589/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 589/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 589
Ședința publică din data de 18 septembrie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
L. D. P.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul Ț. S. domiciliat in localitatea Valu lui T., ..2C, jud. Constanta, impotriva sentintei civile nr.262/25.04.2013 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN T. cu sediul in T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-petent, lipsa fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe si a fost depusa intampinare, după care,
Instanta inmaneaza recurentului-petent intampinarea.
Față de sustinerea recurentului-petent ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Recurentul-petent, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat. Mentioneaza ca nu cunostea locul, nu era din acea zonă si cand i s-a intocmit procesul verbal de contraventie nu a avut dreptul la a formula obiectiuni.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Judecătoriei C. și înregistrată sub nr._/212/2012 din 03.09.2012, petentul Ț. S. a formulat plângere contravențională împotriva procesului- verbal de contravenție . nr._/31.08.2012, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului T. – Serviciul Poliției Rutiere.
Prin Sentința civilă nr. 262 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag – județul T., s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul Ț. S., domiciliat în loc. Valu lui T., .. 2, jud. C., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 31.08.2012 întocmit de INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE T. - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în municipiul T., ., județ T..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._/31.08.2012 petentul Ț. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei + avertisment, deoarece în ziua de 31.08.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ dinspre Jurilovca către 2 Cantoane și a fost înregistrat de aparatul radar Python II, montat pe auto MAI-_ cu viteza de 125 km/h – Caseta 37 – radar în staționare. Nu avea asupra sa cartea de identitate, fapte ce constituie contravențiile prevăzute de art. 121 al.1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art.103 al. 3 lit. e) din O.U.G. Nr. 195/2002 ; art. 147 alin.1 din H.G.1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. Nr. 195/2002, cu amendă în sumă de 630 lei + avertisment, 9 puncte de amendă/penalizare și ca măsură complementară suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile începând cu data de 16.09.2012.
Instanța de fond a reținut că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului – verbal contravențional, petentul nu a indicat, nici în cuprinsul plângerii contravenționale, nici la vreun termen de judecată, vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contravențional, motiv pentru care instanța de fond a analizat din oficiu doar dispozițiile legale a căror nerespectare era de natură a determina nulitatea absolută a actului contestat.
Astfel, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe prevăzute de lege atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de către agentul constatator sunt limitativ determinate prin art. 17 din O.G. nr.2/2001. În celelalte cazuri de nerespectare a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi constatată decât dacă petentul face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului proces-verbal. Or, petentul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la forța probantă a actului de constatare și sancționare a faptei contravenționale, din interpretarea art. 34 din același act normativ a rezultat că procesul-verbal de contravenție făcea dovada deplină a situației de fapt reținute, până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost învestit de către stat, beneficiind astfel de o prezumție simplă de temeinicie, pe care petentul o putea răsturna prin administrarea unor probe concludente contrare.
Instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprindea constatările personale ale agentului constatator, avea forță probantă prin el însuși și constituia o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu era în măsură să prezinte o probă contrară. În această ordine de idei, trebuie arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției" în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Verificând potrivit disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, potrivit disp. art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 R, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice verificate și omologate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de contravenție, iar potrivit prevederilor art. 121 al. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 R, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
De asemenea măsurătorile și înregistrările care constituiau probe pentru aplicarea legislației rutiere în vigoare, trebuiau să fie efectuate de către operatori calificați, cinemometrele putând fi utilizate legal numai dacă erau verificate metrologic, marcate și sigilate corespunzător și erau însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Referitor la procesul-verbal contestat instanța de fond a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În speța de față, procesul-verbal de contravenție menționa datele de identificare ale aparatului radar folosit, fiind vorba de un aparat radar tip PYTHON II.
În privința buletinului de verificare metrologică, s-a constatat că intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologica nr._/24.08.2012 care se referea la un cinemometru de control rutier de genul sus-menționat, existând astfel identitate între acest cinemometru și cel menționat în procesul-verbal de contravenție.
Totodată, din planșa foto depusă la dosarul cauzei se putea observa cu claritate faptul că în data de 31.08.2012, autovehiculul cu număr de înmatriculare_, rula în jurul orelor 15,14 cu o viteză înregistrată de aparatul radar de 125 Km/ h. Mai mult, buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei se arată și se dovedește faptul că aparatul radar avea verificarea efectuată la data de 24.08.2012 fiind așadar în termenul de valabilitate.
În condițiile în care petentul a susținut că circula în afara localității, unde limita de viteză era de 90 km/h și raportat la această viteză, a solicitat a se constata că în cauză nu erau întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, întrucât nu era vorba de o depășire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, apreciind că se impune aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule având în vedere limita cu care a depășit viteza legală, trebuia să facă dovada susținerilor sale, ceea ce nu s-a realizat în cauză, astfel că susținerile nedovedite nu au relevanță juridică.
În privința sancțiunii aplicate, instanța de fond a apreciat că a fost corect individualizată, fiind corect stabilită, astfel că înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului solicitată de petent, nu se justifica.
Impotriva acestei sentințe civile a formulat recurs petentul Ț. S., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Susține recurentul că prima instanță a reținut în mod greșit că se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa deoarece din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, numerotate cu 1, 2, 3, 4 și înregistrării video rezultă că recurentul s-a deplasat dinspre localitatea Baia către localitatea Ceamurlia de Jos pe un drum secundar.
Incadrându-se pe DJ 222, recurentul a constatat că singurul indicator rutier constă în marcarea localității Jurilovca cu indicația dreapta și nicidecum un indicator restrictiv relativ la viteză, astfel că recurentul a prezumat că viteza de deplasare legală este de 90 km/h.
Odată încadrat pe DJ 222 către localitatea 2 Cantoane, recurentul a efectuat o manevră la stânga, localitatea Ceamurlia de Jos rămânând astfel în spatele autovehiculului, iar recurentul nu s-a aflat în aceste condiții în interiorul localității.
Susține deasemeni recurentul că și sancțiunea aplicată este disproporționată în raport de faptul că este singurul întreținător al familiei sale, că are doi copii minori și că nu a mai fost sancționat, solicitând aplicarea sancțiunii avertismentului.
Examinând hotărârea atacată, instanța reține că recursul nu este întemeiat.
Se constată că, din planșa foto depusă la dosarul cauzei rezultă cu claritate faptul că, în data de 31.08.2012, autovehiculul cu număr de înmatriculare_, rula în jurul orelor 15,14 cu o viteză înregistrată de aparatul radar de 125 Km/ h. Mai mult, buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei se arată și se dovedește faptul că aparatul radar avea verificarea efectuată la data de 24.08.2012 fiind așadar în termenul de valabilitate.
Din aceleași planșe foto nu rezultă împrejurarea susținută de recurent în sensul inexistenței indicatorului restrictiv de viteză și faptul că s-a aflat în afara localității ci, dimpotrivă, se poate observa cu claritate că se deplasa în interiorul localității.
In aceste condiții, prima instanță a reținut în mod corect că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, că situația de fapt prezentată de organul constatator corespunde realității și că nu există motive de nulitate a procesului-verbal de contravenție.
Cât privește individualizarea sancțiunii, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 5/2001 neexistând temeiuri de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul.
In consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurentul Ț. S. domiciliat in localitatea Valu lui T., ..2C, jud. Constanta, impotriva sentintei civile nr.262/25.04.2013 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN T. cu sediul in T., ., jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. D. N. P. L.
L. D. P.
18.10.2013
Red.jud.EN
Tehnored.DS/ex. 2
25.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 184/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 581/2013. Tribunalul... → |
|---|
