Plângere contravenţională. Decizia nr. 122/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 122/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Judecător M. L. Șurculescu
Grefier N. M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul petent C. C., cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3932/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru recurent avocat C. Genovel, în baza împuternicirii avocațiale nr.167/24.02.2014, depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, intimatul a depus întâmpinare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Apărătorul recurentului, avocat C. Genovel, având cuvântul, arată că și din încheierea de ședința din data de 18.11.2013, pronunțată de instanța de fond, apărătorul de la aceea vreme a petentului, a precizat că din înregistrarea video nu rezultă cu certitudine faptul că petentul a fost surprins cu mașina pe calea ferată, încercând să se deplaseze fără a respecta semnificația semnalelor luminoase și acustice aflate în funcțiune la trecerea la nivel cu calea ferată.
De altfel petentul nu putea trece de barieră dacă funcționau acele semnale luminoase și acustice pentru că s-ar fi lovit cu autoturismul de bariere, iar la momentul pătrunderii acestuia cu autoturismul nu funcționau acele semnale luminoase, în timp ce acesta ieșea de pe calea ferată a intrat în funcțiune sistemul acustic și sonor, acesta reușind să treacă, fapt confirmat prin depoziția martorului.
A mai arătat apărătorul recurentului că măsura reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile este o sancțiune prea aspră, deoarece petentul își câștigă existența și își întreține familia din această meserie, petentul fiind șofer de taxi.
În concluzie, a solicitat apărătorul recurentului, avocat C. Genovel, admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, exonerarea petentului de la plata amenzii și a măsurii administrative.
Instanța declară închise dezbaterile rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la 07.02.2013 sub nr._, petentul C. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.02.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T. – Biroul rutier, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă pentru că nu a respectat semnificația semnalelor luminoase aflate în funcțiune la trecerea la nivel cu calea ferată.
Prin sentința civilă nr. 3932/22.11.2013, Judecătoria T. a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.02.2013, petentul a fost amendat contravențional cu suma de 675 lei, reținându-se în fapt că în aceeași zi, la ora 19:39, a condus autovehiculul taxi cu nr._ pe .. T. și nu a respectat semnificația semnalelor luminoase aflate în funcțiune la trecerea la nivel cu calea ferată, faptă prevăzută de art. 60 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, sub aspectul formei, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Privitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A arătat judecătorul primei instanțe că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraful 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În ceea ce privește forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale, prima instanță a reținut că potrivit aceleași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A arătat judecătorul fondului că în analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Cu privire la persoana sancționată, instanța a arătat că aceasta are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A mai reținut instanța că fapta contravențională a fost constatată cu respectarea tuturor cerințelor legale și a fost dovedită cu planșele fotografice aflate la dosar și cu înregistrarea video, de unde se observă cu claritate că la momentul la care semnalele luminoase se aflau deja în funcțiune, autovehiculul petentului nu era angajat încă în traversarea căii ferate.
Instanța a apreciat că la aceeași concluzie se ajunge și prin interpretarea datelor furnizate de Regionala de Căi Ferate C., privind durata standard de timp care se scurge de la momentul intrării în funcțiune a semnalelor luminoase care semnalizează interdicția de a traversa calea ferată, până la momentul coborârii barierelor.
Astfel, din relațiile furnizate de Regionala de Căi Ferate C., rezultă că la trecerea la nivel cu calea ferată aflată pe . T., semibarierele încep să coboare după un timp cuprins între 8 și 12 secunde, calculat de la declanșarea semnalelor de interzicere a circulației rutiere. Din înregistrarea video aflată la dosar, se poate observa că semibarierele coboară imediat în spatele autovehiculului condus de petent, semnalele luminoase intermitente roșii fiind în funcțiune, astfel că este exclusă posibilitatea ca aceste semnale să se fi declanșat doar în momentul în care petentul se afla deja pe calea ferată, așa cum susține, deoarece de la momentul în care acesta se afla pe calea ferată până când încep să coboare semibarierele, trece un interval de timp mult mai scurt decât cele 8 secunde.
Prima instanță a înlăturat declarațiile martorului audiat în cauză, care a declarat că la momentul la care autovehiculul condus de petent, în care se afla și martorul, a traversat calea ferată, semnalele luminoase nu erau în funcțiune, reținând că acestea sunt contrazise din toate punctele de vedere de celelalte probe administrate în cauză.
A arătat judecătorul primei instanțe că perceperea greșită de către martor a împrejurărilor în care a fost săvârșită contravenția rezultă și din faptul că, deși martorul declară că odată cu autovehiculul petentului au mai traversat și alte autovehicule, aflate la o distanță de aproximativ 2 metri, atât pe sensul de mers al petentului cât și pe sensul opus, din înregistrarea video și din planșa fotografică reiese că în apropierea autovehiculului petentului nu exista nici un alt vehicul la momentul traversării, fiind singur pe acel sector de șosea.
Pentru considerentele expuse, pe baza probelor administrate, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care i-a fost reținută în sarcină, consemnată de către agentul constatator în procesul verbal.
Întrucât din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, ci din contră, aceasta este dovedită, instanța e fond a reținut că fapta comisă de petent constituie contravenție, prevăzută de normele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a reținut că potrivit art. 102 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, fapta conducătorului unui vehicul de a nu opri la trecerea la nivel cu calea ferată atunci când semnalele luminoase și sonore care anunță sosirea trenului sunt în funcțiune se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, iar conform art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă.
Întrucât valoarea unui punct amendă la data săvârșirii faptei era de 75 lei, prima instanță a reținut că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege (9 X 75 lei = 675 lei), fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a acesteia.
Instanța de fond a considerat că luarea măsurii administrative a ridicării permisului de conducere auto în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, nu este doar legală dar și temeinic dispusă, reținând că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune, prevederile legale fiind imperative în sensul aplicării acestei sancțiuni complementare.
Totodată instanța a apreciat că faptul că petentul conducea un taxi, transportând un client, la momentul la care a traversat neregulamentar calea ferată imprimă faptei un caracter grav, luând în considerare riscul la care l-a supus pe acesta și prudența deosebită de care ar trebui să dea dovadă în exercitarea unei astfel de ocupații, motiv pentru care instanța a reținut pericolul sporit al faptei comise de petent, și a considerat că nu este oportună înlocuirea amenzii aplicate de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul C. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, petentul a susținut că procesul- verbal este lovit de nulitate absolută, arătând în acest sens că în conformitate cu dispozițiile art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, dacă constatarea contravențiilor se face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate agentul constatator trebuie să consemneze aceasta în procesul-verbal, iar în procesul-verbal nu s-a consemnat acest aspect.
Susține în continuare recurentul-petent că procesul-verbal pe care îl contestă nu îndeplinește nici cerința legală privind tipul, modelul de înscris ce trebuie întocmit conform art. 181 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Arată în continuare recurentul-petent că din materialul probator administrat în cauză lipsește raportul de reținere al permisului de conducere pe carte trebuia să-l întocmească agentul constatator în conformitate cu dispozițiile art. 190 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/2002, modelul fiind cel prevăzut de anexa 1E.
Recurentul-petent apreciază că organul constatator trebuia să țină seama și să face aplicarea dispozițiilor legale menționate în condițiile în care în O.U.G. nr. 195/2002 și regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe se face menținea că organul constatator trebuie să întocmească un raport de reținere, sau procesul-verbal încheiat trebuie să fie cel din anexele prevăzute de lege, fiind deci imperativ a se da curs acestor norme legale.
Susține în continuare recurentul-petent că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic și din punct de vedere al formei.
Astfel, susține acesta că fapta nu a fost dovedită, întrucât din planșele foto dar și din înregistrarea video nu rezultă cu certitudine și fără nici un dubiu că ar fi traversat peste calea ferată în timp ce barierele erau în lăsare sau că a trecut peste calea ferată în timp ce semnalele luminoase erau în funcțiune.
Arată recurentul-petent că și în răspunsul CFR exprimat prin adresa nr._ s-a precizat că timpul de avertizare este de minim 50 secunde, iar semibarierele trebuie să înceapă să coboare după aproximativ 8-12 secunde de la declanșarea semnelor luminoase astfel încât la un simplu calcul matematic, dacă semnalele luminoase erau declanșate iar el ar fi început traversarea pe calea ferată, în mod cert ar fi rămas blocat între bariere.
Mai arată recurentul-petent că din întregul material probator administrat în cauză, raportat la prevederile legale în vigoare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie rezultă că procesul-verbal întocmit nu corespunde realității, iar organul constatator căruia îi revine sarcina probei nu a făcut dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul actului contestat, și întrucât între contravenții și infracțiuni sub aspectul naturii lor juridice, există asemănări, se impune și un tratamente asemănător, atât în privința sancțiunilor cât și a principiilor de aplicare și executare a acestora.
Susține recurentul-petent că în cauză există un dubiu în ceea ce privește existența faptei contravenționale și conform principiului de drept, dubiul profită petentului, iar în vederea aplicării unei sancțiuni pe care acesta o consideră drastică trebuie analizate elementele contravenției stipulate în O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește vinovăția sa, consideră recurentul-petent că față de dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, în speță, nu se poate discuta despre acesta întrucât a trecut calea ferată în deplină legalitate, neexistând nici un semnal sonor sau nici o lumină aprinsă care să-i incumbe obligația de oprire, iar împrejurarea că imediat după trecerea căii ferate au fost aprinse luminile roșii și semnalele sonore nu atestă săvârșirea contravenției.
În apărare, Inspectoratul de Poliție Județean T. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Relativ la legalitatea procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001.
S-a susținut de către recurent faptul că au fost încălcate prevederile art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 181 și 190 din H.G. nr. 1391/2006, respectiv faptul că agentul constatator trebuia să consemneze în procesul-verbal constatarea contravenției cu un mijloc tehnic certificat sau omologat și de asemenea că procesul-verbal trebuia încheiat potrivit modelului prevăzut în Anexa 1 D iar în situația reținerii permisului de conducere să se întocmească un raport de reținere potrivit modelului 1 E.
În cauză, se reține că fapta a fost constatată de către polițistul rutier cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic conform art. 121 al 2 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.G. nr. 195/2002, fiind înregistrată cu aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ din dotarea Biroului Rutier.
Se reține că procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii este întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
Susținerea recurentului-petent potrivit căreia procesul-verbal de contravenție ar fi lovit de nulitate pentru nerespectarea prevederilor legale sus menționate relativ la întocmirea procesului-verbal potrivit Anexei 1 D și a raportului de reținere conform modelului din anexa 1 E este neîntemeiată întrucât cazul de nulitate invocat de către recurent reprezintă o nulitate virtuală, întrucât nu este expres prevăzută de lege și în situația de față nu s-a făcut dovada producerii vreunei vătămări, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului
În ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că fapta contravențională a fost constatată cu respectarea tuturor cerințelor legale și a fost dovedită cu planșele fotografice aflate la dosar și cu înregistrarea video, de unde se observă cu claritate că la momentul la care semnalele luminoase se aflau deja în funcțiune, autovehiculul recurentului-petent nu era angajat încă în traversarea căii ferate.
La aceeași concluzie se ajunge și prin interpretarea datelor furnizate de Regionala de Căi Ferate C., privind durata standard de timp care se scurge de la momentul intrării în funcțiune a semnalelor luminoase care semnalizează interdicția de a traversa calea ferată, până la momentul coborârii barierelor.
Totodată, din relațiile furnizate de Regionala de Căi Ferate C., rezultă că la trecerea la nivel cu calea ferată aflată pe . T., semibarierele încep să coboare după un timp cuprins între 8 și 12 secunde, calculat de la declanșarea semnalelor de interzicere a circulației rutiere. Din înregistrarea video aflată la dosar, se poate observa că semibarierele coboară imediat în spatele autovehiculului condus de recurentul-petent, semnalele luminoase intermitente roșii fiind în funcțiune, astfel că este exclusă posibilitatea ca aceste semnale să se fi declanșat doar în momentul în care recurentul-petentul se afla deja pe calea ferată, așa cum susține, deoarece de la momentul în care acesta se afla pe calea ferată până când încep să coboare semibarierele, trece un interval de timp mult mai scurt decât cele 8 secunde.
În mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile martorului audiat în cauză, potrivit cu care la momentul la care autovehiculul condus de recurentul-petent, în care se afla și martorul, a traversat calea ferată, semnalele luminoase nu erau în funcțiune, reținând că acestea sunt contrazise din toate punctele de vedere de celelalte probe administrate în cauză.
Perceperea greșită de către martor a împrejurărilor în care a fost săvârșită contravenția rezultă și din faptul că, deși martorul declară că odată cu autovehiculul recurentului-petentului au mai traversat și alte autovehicule, aflate la o distanță de aproximativ 2 metri, atât pe sensul de mers al petentului cât și pe sensul opus, din înregistrarea video și din planșa fotografică reiese că în apropierea autovehiculului recurentului-petentului nu exista nici un alt vehicul la momentul traversării, fiind singur pe acel sector de șosea.
Sub aspectul individualizarea sancțiunii contravenționale se reține că potrivit art. 102 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, fapta conducătorului unui vehicul de a nu opri la trecerea la nivel cu calea ferată atunci când semnalele luminoase și sonore care anunță sosirea trenului sunt în funcțiune se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă.
Valoarea unui punct amendă la data săvârșirii faptei era de 75 lei, astfel că amenda aplicată recurentului-petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege (9 X 75 lei = 675 lei), fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a acesteia.
Luarea măsurii administrative a ridicării permisului de conducere auto în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, este legală și temeinic dispusă, instanța reținând că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune, prevederile legale fiind imperative în sensul aplicării acestei sancțiuni complementare.
Susținerea recurentului-petent că, conducea un taxi, transportând un client, la momentul la care a traversat neregulamentar calea ferată imprimă faptei un caracter grav, luând în considerare riscul la care l-a supus pe acesta și prudența deosebită de care ar trebui să dea dovadă în exercitarea unei astfel de ocupații, nefiind oportună înlocuirea amenzii aplicate de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul-petent C. C., cu domiciliul în municipiul T., ., ., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 3932/22.11.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 24 aprilie 2014.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
E. N. D. N. M. L. Șurculescu
GREFIER,
N. M.
Jud. fond. I.H.
Redactat jud. D.N./19.05.2014
Tehnoredactat gref. G.R./22.05.2014/2 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 673/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
