Plângere contravenţională. Decizia nr. 95/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 95/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul petent R. S. cu domiciliul în C., ..66, jud.C., împotriva sentinței civile nr.3096/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.G. S. pentru recurentul petent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.G. S. având cuvântul în recurs, pentru recurentul petent, arată că motivele de critică sunt amplu dezvoltate prin cererea de recurs, vizând aspecte de nelegalitate în sensul că instanța de fond nu a încuviințat probele solicitate, nu s-a respectat principiul contradictorialității, instanța nepronunțându-se nici pe probatoriu, în felul acesta fiind încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
De asemenea, arată că în procesul-verbal de contravenție nu este specificat drumul pe care circula petentul, respectiv european sau național, acest aspect fiind important sub aspectul vitezei cu care se poate circula.
Mai mult, din planșele foto nu rezultă că petentul era cel care conducea și nici numărul mașinii nu se poate distinge în aceste planșe foto.
În consecință, solicită admiterea recursului și rejudecând să se dispună admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție ori solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
La data de 19.03.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T., sub nr._ plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției formulată de petentul contestator R. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T..
Prin plângere, petentul s-a îndreptat împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.03.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 630 lei și ca sancțiune administrativă cu suspendarea dreptului de a conduce.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal, și a depus la dosar raportul agentului constatator, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.03.2012, planșă foto, copie buletin de verificare metrologică aparat radar și atestatele agentului constatator.
Prin sentința civilă nr.3096 din 26 octombrie 2012 instanța a respins plângerea formulată de petentul R. S., ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 05.03.2012 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator că petentul în ziua de 05.03.2012 ora 14:13 pe . localitatea M. K. a condus autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_, dinspre T. către C., cu viteza de 107 Km/h.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptelor ca fiind contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptelor.
Astfel, 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Susținerile petentului referitoare la condițiile de formă ale procesului verbal nu sunt fondate.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a constatat că agentul constatator a precizat că valoare punctului amendă este de 70 lei, iar sub rubrica obiecțiuni se află semnătura petentului.
Cu privire la forma procesului verbal, prima instanță a constatat că în mod corect agentul constatator a întocmit procesul verbal potrivit modelului de la Anexa 1A din HG nr. 1391/2006.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Susținerea petentului că autoturismul pe care îl conducea nu avea viteză, nu poate fi primită în condițiile în care capturile foto înregistrate cu aparatul radar arată în mod clar că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea viteza de 107 Km/h, în localitate, iar în fața lui nu se aflau alte autovehicule.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul R. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil și a principiului contradictorialității în condițiile în care nu a ținut cont de cererea formulată privind amânarea cauzei, motivat de faptul că apărătorul petentei s-a aflat la o altă instanță.
S-a solicitat admiterea repunerii pe rol a cauzei, admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii din 26.10.2012, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond spre rejudecare sau admiterea recursului și admiterea plângerii motivat de faptul că instanța de fond nu a dispus cu privire la probele solicitate prin cererea introductivă la instanța de fond.
S-a mai arătat că nu rezultă dacă înregistrarea s-a făcut în mers ori în staționare, nu este specificat drumul pe care circula cum nu rezultă nici viteza de 107 km/h și identificarea numărului de înmatriculare.
Examinând cauza, în raport de critica formulată, tribunalul constată recursul nefondat.
Procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținute în procesul-verbal de contravenție și a încadrării în drept până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil.
In cauză, situația de fapt consemnată și reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției nu a fost contrazisă decât teoretic, fără a fi demonstrate susținerile făcute prin plângerea adresată instanței.
Nu este întemeiată critica ce vizează nelegalitatea hotărârii primei instanțe pentru nerespectarea principiului contradictorialității, a dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil în condițiile în care instanța a acordat un termen pentru apărare și legal a fost respinsă cea de-a doua cerere de amânare, respectându-se dispozițiile art. 156 Cod proc. civ., potrivit cu care „instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată” iar când „instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise”.
Instanța de fond, în mod corect, a lăsat cauza în pronunțare și a amânat pronunțarea, partea având posibilitatea formulării concluziilor scrise, lucru pe care nu l-a făcut.
Este evident că s-a respectat dreptul la apărare, s-a acordat un termen pentru asigurarea apărării, s-a amânat pronunțarea pentru depunerea concluziilor scrise, s-a respectat dreptul la un proces echitabil, iar faptul că petentul nu a fost prezent în instanță și nu a indicat și numele și adresele martorilor nu-i poate fi imputabil decât lui, nu și instanței.
Instanța de fond a analizat temeinic toate probele administrate în cauză, reținând pe baza planșelor fotografice că petentul recurent a circulat cu viteza de 107 km/h, în condițiile în care în localitate, viteza de deplasare permisă de lege este de 50 km/h.
Planșele fotografice sunt legale, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care s-a efectuat măsurarea vitezei de deplasare este la dosarul cauzei cum și atestatul operatorului radar pentru desfășurarea unei astfel de activități.
Faptul că circula în localitate, rezultă din planșele fotografice, neexistând dubii asupra acestui fapt, iar toate susținerile petentului recurent nu sunt confirmate de probe și nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, astfel că orice critică formulată sub acest aspect este neîntemeiată.
Intrucât în cauză nu sunt motive nici de modificare, nici de casare cu trimitere a hotărârii primei instanțe, cum nu sunt motive nici de repunere pe rol a cauzei în condițiile în care nu a operat o suspendare a judecății, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul petent R. S. cu domiciliul în C., ..66, jud.C., împotriva sentinței civile nr.3096/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE. JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
25.02.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
26.02.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 28/2014. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
