Plângere contravenţională. Decizia nr. 2/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea revizuirea formulată de revizuienta S.C. T. T. S.R.L., cu sediul în C., Portul C., Rădăcina Mol 3, Depozitul 2, Incintele 1 și 3, jud. C., împotriva Deciziei civile nr. 820/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE M. - C. REZERVAȚIEI B. DELTA DUNĂRII, cu sediul în Tulcea, .. 10, județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apărătorul ales al revizuientei a depus cerere de amânare a cauzei întrucât se află în imposibilitatea de a se prezenta în instanță acordând asistență juridică în mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei și Tribunalului C., după care:
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales al revizuientei, fiind a doua cerere în acest sens, având posibilitatea asigurării substituirii și văzând că nu sunt motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._ din 13 februarie 2013, revizuienta S.C. T. T. S.R.L. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 820/12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ în contradictoriu cu G. NAȚIONALĂ DE M. - C. REZERVAȚIEI B. DELTA DUNĂRII, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a soluției criticate.
In drept, nu a fost indicat temeiul juridic pe care se sprijină cererea de revizuire.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea promovată la data de 26.02.2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub numărul 1326 plângerea formulată de către reclamanta S.C. „T. T.” S.R.L., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 01.02.2010 încheiat de G. Națională de M. – C. Rezervației B. Delta Dunării, prin care a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 58 lit. g și art. 94 lit. m din O.U.G. nr.195/2005.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 948 din data de 29 marte 2012 a respins plângerea,ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2002 cu privire la regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, prima instanță a reținut că toate susținerile petentei din plângere sunt nefondate și că aceasta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 58 al. 1 lit. „g” din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.
A reținut prima instanță că eșuarea navei a fost rezultatul condițiilor meteorologice nefavorabile, însă nu pentru eșuarea navei a fost sancționată petenta, ci pentru neglijența de care a dat dovadă ulterior, prin neluarea măsurilor necesare în vederea dezeșuării sau ranfulării navei. Prin lăsarea navei în care se aflau câteva tone de combustibil considerat de lege deșeu periculos, în locul în care a eșuat, petenta a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată prin procesul-verbal contestat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, a formulat recurs petenta S.C. „T. T.” S.R.L. C., criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivarea recursului recurenta a susținut motivele din plângerea contravențională legate de lipsa calității procesuale pasive, în sensul că are doar calitatea de operator comercial, calitate în care nu poate efectua și nu deține exploatarea navei, această operațiune ar fi trebuit efectuată de către managerul Arados Shipping S.R.L. C..
Aceeași excepția a fost invocată și cu privire la existența contractului de management ARD 09 din 5 octombrie 2009, potrivit cu care responsabilitatea operării navei revine firmei Arados Shipping Co S.R.L. C..
Arată recurenta că instanța de fond nu a luat în considerare existența stării de necesitate care înlătură efectele răspunderii de necesitate care înlătură efectele răspunderii contravenționale și că a considerat ca și organ constatator că nava este un deșeu neautorizat în zona umedă protejată și încadrarea acesteia în prevederile convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere a deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, care în opinia recurentei este o eroare.
O altă critică se referă la faptul că în mod eronat prima instanță a respins apărările sale conform cărora organul constatator nu a făcut încadrarea faptei în prevederile convenției de la Basel, făcând o simplă mențiune că aceasta s-ar încadra în acest act normativ, fără să indice în mod expres prevederile aplicabile, iar o astfel de atitudine reprezintă o nerespectare a art. 16 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 ce duce la nulitatea procesului-verbal de contravenție.
Astă recurenta că unul din elementele esențiale ale contravenției, astfel cum este prevăzută la art. 54 lit. g din O.U.G. nr. 195/2005 și cel care atrage calificarea unei fapte ca și contravenție, este intenția care în cauză nu există, deoarece eșuarea navei nu a fost intenționată, ci s-a datorat unei stări de necesitate.
O altă critică, potrivit cu care în opinia recurentei se impune anularea procesului-verbal de contravenție este aceea că fapta nu este suficient descrisă, și că nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, iar instanța de fond nu a analizat aceste aspecte.
Ultima critică adusă sentinței se referă tot la temeinicia și legalitatea procesului-verbal de contravenție în sensul că recurentei nu i se poate reține sarcina dovezii celor constatate în procesul-verbal de contravenție a cărui anulare o solicită.
S-a solicitat, în concluzie, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului.
Prin Decizia civilă nr. 820 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Tulcea a decis respingerea recursului ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei, pronunțând o sentință legală și temeinică, potrivit următoarelor considerente.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 1 februarie 2010, încheiat de G. Națională de M. –C. Rezervației B. Delta Dunării, petenta recurentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 60.000 lei, deoarece, în calitate de operator manager al navei „Jupiter”, declarată abandonată, nu a luat măsuri de dezeșuare deși a fost somată în repetate rânduri în acest sens. S-a reținut că, întrucât nava se află într-o zonă aparținând R.B.D.D. și prezintă o coroziune avansată au fost încălcate prevederile art. 58 lit. „g” și art. 94 lit. „m” din O.G. nr. 95/2005. privind protecția mediului.
Nava „Jupiter” sub pavilion G. a efectuat un voiaj din portul Martaș – Turcia, cu destinația G. – România. În data de 16 decembrie 2009, nava a ancorat în dreptul localității S. în condițiile unui vând puternic, valuri mari și vizibilitate redusă, nava a eșuat pe plaja S.. Inițial s-a încercat dezeșuarea cu mijloace proprii dar nu s-a reușit, după care, au fost solicitate în sprijin două remorchere, fără niciun rezultat, astfel că, la data de 22 ianuarie 2010, pentru siguranța echipajului, comandantul navei a declarat abandonul navei.
Toate demersurile pentru dezeșuarea navei, anterior datei declarării abandonului, au fost îndeplinite de recurentă așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, astfel că nu au fost primite susținerile recurentei potrivit cu care nu avea obligația de a lua măsurile necesare dezeșuării navei.
În același sens, recurenta are calitatea procesuală pasivă, dar această excepție, în speță, este în realitate apărare de fond ce tinde la anularea procesului-verbal de contravenție.
În legătură cu starea de necesitate invocată și în recurs, Tribunalul constată că, într-adevăr, eșuarea navei a fost rezultatul condițiilor meteorologice nefavorabile, însă nu pentru eșuarea navei din cauza condițiilor meteo, a fost sancționată recurenta, ci pentru neglijența de care a dat dovadă ulterior, prin neluarea măsurilor necesare în vederea dezeșuării navei, în condițiile în care la bordul navei se aflau 10,5 tone de combustibil considerat de lege deșeu periculos.
În mod corect a reținut prima instanță că nava este considerată un deșeu, dar nu prin ea însăși, ci cu privire la combustibilul și uleiul existent la bordul acesteia, și care din cauza stării avansate de degradare a navei constituie un real pericol pentru mediu, făcând parte din categoria deșeurilor periculoase.
Încărcătura navei a fost constatată la data de 12 ianuarie 2010 de o comisie formată din reprezentanții Căpităniei Portului S., ai Poliției de Frontieră și ai Gărzii Naționale de M., ocazie cu care la bordul navei sau găsit 10,5 tone combustibil (motorină) 300 litri ulei de motor, o cantitate mare de amestec de apă cu hidrocarburi, precum și resturi menajere.
În legătură cu încadrarea juridică a faptei, nici pe departe organul constatator nu a încadrat fapta în prevederile Convenției de la Basel, ci așa cum arată recurenta a făcut doar o mențiune cu privire la aceasta în Nota de constatare, încadrarea juridică a faptei a fost făcută în procesul-verbal de contravenție, acesta fiind art. 58 lit. „g” coroborat cu art. 96 al. 2 pct. 34 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.
Cu privire la a patra critică invocată în recurs, recurenta a arătat că instanța de fond în mod eronat a făcut aplicația art. 58 al. 1 lit. „g” deoarece acest text de lege se referă la depozitarea sau aruncarea de deșeuri periculoase. Dar, lăsarea navei încărcate cu deșeuri periculoase la o distanță de aproximativ 20 m de țărm (plajă), nu reprezintă o depozitare.
O altă critică, o reprezintă faptul că organul constatator nu a descris fapta suficient iar instanța de fond nu a ținut cont de acest aspect, situație care atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție.
Din analiza amănunțită a procesului-verbal de contravenție instanța de control judiciar a constatat că fapta săvârșită este descrisă amănunțit, înțelegându-se clar ce nu a făcut petenta și trebuia să facă pentru a nu săvârși contravenția pentru care a fost sancționată contravențional, în cauză nefiind incidente prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Nici ultima critică adusă în recurs, nu a fost primită, având în vedere faptul că recurenta nu și-a putut dovedi susținerile formulate atât în plângerea contravențională și nici prin recursul formulat. Din actele și lucrările dosarului, rezultă fără putință de tăgadă că recurenta a săvârșit contravenția reținută în procesul-verbal.
În legătură cu solicitarea înlocuirii amenzii cu sancțiune avertismentului, aceasta putea fi admisă în situația în care fapta săvârșită avea un pericol scăzut, iar în speță este vorba de o faptă deosebit de gravă pentru mediu.
Prin cererea de față, împotriva deciziei civile nr. 820 din 12 decembrie 2012 a formulat cerere de revizuire S.C. T. T. S.R.L., cerere ce nu a fost motivată nici în fapt, nici în drept.
Potrivit art. 322 Cod proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile expres prevăzute la pct. 1 – 10 Cod proc. civ.
In primul rând, decizia pronunțată de către instanța de recurs și care face obiectul revizuirii nu evocă fondul în condițiile în care recursul s-a respins ca nefondat.
In al doilea rând, revizuienta nu a indicat un motiv de revizuire din cele prevăzute expres la art. 322 Cod proc. civ., pe care instanța să-l poată analiza și din conținutul cererii formulate și a înscrisurilor aflate la dosar, tribunalul constată că nu există niciun motiv de revizuire prevăzut de lege care să atragă revizuirea deciziei Tribunalului Tulcea, pronunțată în recurs.
Față de aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. T. T. S.R.L., cu sediul în C., Portul C., Rădăcina Mol 3, Depozitul 2, Incintele 1 și 3, jud. C., împotriva Deciziei civile nr. 820/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE M. - C. REZERVAȚIEI B. DELTA DUNĂRII, cu sediul în Tulcea, .. 10, județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
03.04.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/Ex. 2
04.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul TULCEA | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 729/2015.... → |
|---|
