Obligaţie de a face. Decizia nr. 638/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 638/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 638/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 638/2012
Ședința publică de la 10 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant M. G., cu domiciliul în I., ., jud.Tulcea, împotriva încheierii din 15 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL I. P. P., jud.Tulcea și C. L. I., jud.Tulcea, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
P. cererea adresată Judecătoriei Măcin la data de 14.02.2012 și înregistrată sub nr._ reclamantul M. G. a chemat în judecată Orașul I. prin P. și C. L. al orașului I., solicitând obligarea acestora să scoată la licitație concesiunea suprafeței de 30 ha din pajiștea deținută în proprietate de Orașul I. și situată în L. Dunării.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Orașul I. prin P. și C. L. al orașului I. să-i concesioneze dreptul de a folosi o suprafață de 30 ha din pajiștea deținută în proprietate de orașul I. și situată în L. Dunării.
P. încheierea pronunțată la data de 15 mai 2012 Judecătoria Măcin a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 1551 alin. 1 cod proc. civ. reținând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în cursul judecății în sensul de a indica dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul M. G., criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
S-a arătat în motivarea recursului că suspendarea judecății este nelegală în condițiile în care partea și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, iar dispozițiile art. 1551) Cod proc. civ., nu se referă și la neindicarea temeiului juridic al acțiunii.
S-a mai criticat faptul că instanța de fond nu a indicat ce acte lipsesc din dosar și pe care trebuie să le depună reclamantul pentru ca să se dispună în caz contrar suspendarea în temeiul art. 1551) Cod proc. civ., în încheiere făcându-se o mențiune generică cu privire la neîndeplinirea condițiilor.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la prima instanță.
Examinând cauza, în raport de critica formulată, tribunalul constată recursul întemeiat.
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâți pentru ca aceștia să fie obligați să scoată la licitație concesiunea suprafeței de 30 ha din pajiștea deținută în proprietate în orașul I., L. Dunării și în subsidiar concesiunea folosinței suprafeței de 30 ha.
Pârâtul orașul I. a formulat întâmpinare și a depus la dosar înscrisuri relevante, respectiv hotărâri ale Consiliului L. I..
La termenul din 24 aprilie 2012, instanța de fond investită cu soluționarea cauzei a pus în vedere reclamantului să indice temeiul de drept al acțiunii precum și să arate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
De asemenea, s-a consemnat în încheiere că instanța a dispus și efectuarea unei corespondențe cu orașul I., prin primar, pentru a comunica care este natura juridică a terenului în litigiu.
In cauză, s-a acordat termen la 15.05.2012, termen la care, prin fax, la ora 11,16 s-au comunicat instanței, în scris, motivele pentru care nu se impune suspendarea cauzei din oficiu, reclamantul arătând prin apărător că „obligația de a face” nu are o reglementare legală expresă și deci nu se poate invoca un temei legal.
De asemenea, s-a arătat în cerere că reclamantul nu este în posesia înscrisurilor necesare dovedirii acțiunii și că acestea aparțin pârâtului care ar trebui să le depună la dosar.
La termenul din 15 mai 2012, instanța de fond a uzat de dispozițiile art. 1551) Cod proc. civ., suspendând judecata cauzei, considerând că susținerile făcute prin cererea precizatoare comunicată prin fax nu echivalează cu îndeplinirea obligațiilor impuse de instanță.
Potrivit art. 1551) Cod proc. civ., când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Având în vedere expresia „instanța poate”, înseamnă că suspendarea nu este obligatorie.
Dacă instanța a apreciat pe parcursul judecății că reclamantul trebuie să facă completări ori precizări la acțiune, aceasta trebuie analizată raportându-se și la dispozițiile art. 114 alin. 4 Cod proc. civ., dar cum nu ne aflăm în această situație, în condițiile în care s-a fixat termen de judecată, instanța de fond nu este îndreptățită să facă aplicarea art. 1551) Cod proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor ci va putea proceda la judecată, analizându-se cererea sub incidența art. 133 Cod proc. civ., dacă lipsesc elementele din acțiune care atrag nulitatea ori dacă sunt lipsă elemente ce nu atrag nulitate și pot duce la judecata pe fond.
Mai mult decât atât, se observă că reclamantul a precizat că nu este în măsură să indice un temei legal și nici nu poate propune probe, acestea aflându-se în posesia pârâtului de la care se impune a fi solicitate, aspecte ce au fost ignorate de către prima instanță.
D. urmare, instanța avea la îndemână două posibilități, fie să judece cauza așa cum a fost formulată, pe baza actelor existente la dosar, ținând cont și de precizările reclamantului, fie să solicite pârâtului ca instituție care se ocupă de organizarea licitațiilor, în vederea acordării concesiunilor, toate actele ce stau la baza licitației cu privire la suprafața de 30 ha.
Dar, procedând la suspendarea din oficiu a cauzei, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, de vreme ce reclamantul nu este în măsură să indice vreun temei legal și nu poate să indice probe toate actele aflându-se în posesia pârâtului.
D. urmare, cum obligațiile stabilite avute în vedere de instanță nu pot fi îndeplinite și cum reclamantul dorește judecata cauzei, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul-reclamant M. G., cu domiciliul în I., ., județul Tulcea, împotriva Încheierii din 15 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimații-pârâți ORAȘUL I. P. P., județul Tulcea și C. L. I., județul Tulcea, având ca obiect obligație de a face.
Casează încheierea atacată și trimite cauza primei instanțe, pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
23.10.2012
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex.2
25.10.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 522/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 48/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
