Pretenţii. Decizia nr. 599/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 599/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.599
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta ., cu sediul în S., .. 142, județul Tulcea și apelul promovat de apelanta-pârâtă . SRL, cu sediul în S., ., ., județul Tulcea și sediul procesual ales în Tulcea, ., ., ., impotriva sentintei civile nr.2830/28.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimații-pârâți . SRL, cu sediul în București, sector 2, Calea Moșilor, nr. 306, ., ., I. I. C., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., I. Ș., cu domiciliul în București, sector 4, ., ., . și I. E. A., cu domiciliul în S., ., ., ..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 10.06.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 4.02.2014 sub nr._ reclamanta S.C. A.S.P.L S. S.R.L. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții S.C. P. C. S. S.R.L., S.C. A. D. A. S.R.L., I. I. C., I. Ș. și I. E. A., solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 10.133,40 lei, reprezentând debit datorat pentru servicii de utilizare a infrastructurii portuare, precum și obligarea pârâtei S.C. P. C. S. S.R.L. la eliberarea cheiului de acostare a navei.
Pârâtele I. E. A. și I. Ș. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta S.C. A. D. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea.
Pârâta S.C. P. C. S. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, precum și cerere reconvențională prin care a cerut constatarea nulității facturilor emise
Prin cererea depusă la data de 7.07.2014 reclamanta a arătat că își majorează pretențiile cu suma de 4.898,29 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise ulterior introducerii acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 2830/28.10.2014, Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele I. E. A., I. Ș., și S.C. A. D. A. S.R.L. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele I. E. A., I. Ș., și S.C. A. D. A. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. P. C. S. S.R.L. și s-a dispus obligarea pârâtei S.C. P. C. S. S.R.L la plata sumei de 8.129,46 lei către reclamantă, reprezentând contravaloare facturi.
A fost respinsă cererea reclamantei cu privire obligarea pârâtei S.C. P. C. S. S.R.L. la plata sumei de 6.902,23 lei, ca nefondată.
A fost respinsă acțiunea reclamantei având ca obiect eliberarea infrastructurii portuare de către pârâta S.C. P. C. S. S.R.L., ca nefondată.
A fost respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul I. I. C., ca nefondată.
Instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale formulată de pârâta S.C. P. C. S. S.R.L., invocată din oficiu.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. P. C. S. S.R.L., ca netimbrată, și s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 511 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că între S.C. A.S.P.L. S. S.R.L. și S.C. P. C. S. S.R.L. s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 47/01.01.2013, având ca obiect folosirea infrastructurii portuare de către pârâtă în vederea acostării și staționării navelor indicate de aceasta, precum și prestarea serviciilor de operare specifice de către reclamantă.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele I. E. A., I. Ș. și S.C. A. D. A. S.R.L., potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a constatat că argumentele aduse în susținerea acestora sunt întemeiate.
Astfel, instanța de fond a reținut că raportul juridic dedus judecății vizează răspunderea civilă contractuală a S.C. P. C. S. S.R.L. în baza contractului de prestări servicii nr. 47/01.01.2013, iar pârâtele I. E. A. și I. Ș., în calitate de asociat și respectiv persoană împuternicită în firma respectivă, nu pot fi obligate în solidar cu societatea.
În privința pârâtei S.C. A. D. A. S.R.L., instanța de fond a reținut că aceasta nu este parte în raportul juridic obligațional, chiar dacă, potrivit atestatului de bord al navei acostate în port și care ocupă infrastructura ce aparține reclamantei, figurează ca proprietar.
În condițiile în care contractul a fost încheiat între ..L. S. S.R.L. și S.C. P. C. S. S.R.L., instanța de fond a considerat că doar aceasta este răspunzătoare pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.
În ceea ce îl privește pe pârâtul I. I. C., instanța de fond a reținut că întrucât acesta, deși este asociat în cadrul . S.R.L. și a reprezentat societatea în raporturile cu reclamanta, nu s-a obligat în solidar prin semnarea contractului și ca atare nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii civile a pârâtului pentru prejudiciul adus de societate prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contract.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că pârâta S.C. P. C. S. S.R.L. nu a făcut dovada faptului că și-a îndeplinit obligațiile de plată a serviciilor prestate de reclamantă, în condițiile în care S.C. A.S.P.L. S. SRL a probat prestarea serviciilor prin înscrisurile depuse la dosar, fiind îndeplinite astfel condițiile răspunderii civilie contractuale.
În privința cuantumului obligațiilor, instanța de fond a constatat că prin cererea de chemare în judecată s-a făcut referire la un număr de 7 facturi fiscale emise în perioada iunie – decembrie 2013, în valoare totală de 10.133,40 lei, dar la dosar au fost depuse numai 6 dintre acestea, mai puțin cea aferentă lunii iunie 2013.
Instanța a mai reținut că deși prin cererea completatoare depusă la data de 7.07.2014 reclamanta a arătat că își majorează pretențiile cu suma de 4.898,29 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise ulterior introducerii acțiunii, nu au fost depuse la dosar aceste facturi și nici alte dovezi în susținerea pretențiilor.
În privința diferenței solicitate, instanța de fond a arătat că pârâta nu poate fi obligată la plată numai în baza susținerilor reclamantei, fără a exista probe care să dovedească existența și cuantumul debitului.
Instanța de fond a constatat de asemenea nefondată cererea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei S.C. P. C. S. S.R.L. să elibereze infrastructura portuară, în condițiile în care, contractul dintre părți este încheiat pe perioada 1.01.2013 – 1.01.2018, iar prin cererea de chemare în judecată nu s-a cerut și rezilierea acestuia.
În privința cererii reconvenționale formulată de pârâta . SRL, instanța de fond a admis excepția netimbrării acesteia, invocată din oficiu și a respins-o ca netimbrată.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta S.C. P. C. S. S.R.L. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă reprezentând taxa judiciară de timbru, numai în cuantumul proporțional cu valoarea debitului pentru care s-a admis acțiunea, respectiv 511 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat apel reclamanta S.C. A.S.P.L S. S.R.L. și pârâta S.C. P. C. S. S.R.L, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului său reclamanta S.C. A.S.P.L S. S.R.L. a arătat că pretențiile ce derivă din facturile nr. 9863/30.06.2013, nr. 1194/31.01.2014, nr._/28.02.2014, nr._/31.03.2014, nr._/30.04.2014 și nr._/31.05.2014 au fost emise în baza contractului nr. 47/01.01.2014 pentru folosirea infrastructurii portuare și precizează că aceste facturi ori sau pierdut, ori din eroare nu au fost atașate la cererea de înregistrare a debitului din data de 02.07.2014.
Susține apelanta-reclamantă că debitoarea a avut cunoștință de debit cu atât mai mult cu cât în accepțiunea art. 1482 cod civil debitoarea bunului determinat este liberată prin predarea acestuia (ceea ce nu s-a întâmplat până la această dată) în starea în care se afla la momentul nașterii obligației, astfel în acord cu forța obligatorie a contractului „părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit oneroasă....” art. 1271 Cod civil, fiecare parte dorind a-și procura un avantaj, în situația de față societatea fiind păgubită prin staționarea navei și cu atât mai mult cu cât poate provoca daune cheiului unde staționează în măsura în care nu există personal pe navă, aceasta fiind părăsită, iar instanța poate admite evacuarea infrastructurii portuare ocupate întrucât schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului.
Pe cale de consecință solicită admiterea apelului în sensul schimbării în parte a hotărârii apelate și rejudecând admitea acțiunii și contravaloarea utilizării infrastructurii portuare în sumă de 6.902, 23 lei și a eliberării infrastructurii portuare de către nava deținută de S.C. P. C. S. S.R.L. cu respectarea imperativă a prevederilor art. 481 și a art. 255 Cod pr. civilă și acordarea cheltuielilor de judecată în conformitate cu art. 453 Cod pr. civilă în cuantum de 859 lei (490 lei taxă timbru apel și 369 lei taxe de timbru achitată în cererea principală).
În motivarea apelului, pârâta . SRL a arătat că a probat prin fotografii, înregistrări audio video, declarațiile martorilor, reaua credință a reprezentanților reclamantei și faptul că nu datorează sumele pretinse deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Precizează apelanta-pârâtă că nava a fost asigurată de către armator, fiind luate toate măsurile de conservare a acesteia pe perioada de iarnă, fiind monitorizată și aflându-se sub supravegherea colaboratorului P.F.A. C. M., a unui marinar din S., care sunt prezenți zilnic la navă, acesta fiind supravegheată audio-video, autorizată conform legii, fiind conservată „pusă la rece” de la începutul iernii.
În această stare de conservare nava nu mai poate fi autopropulsată ca urmarea a închiderii „baselor”, a eliminării oricărei posibilități de pătrundere a apei în interiorul navei, precum și scoaterea acesteia de sub tensiune, iar orice manevră de mișcare a navei se face prin acțiunea de pilotare pe care A.N.R., A.S.P.L. sau altă societate care prestează astfel de servicii, este obligată să le efectueze contra cost.
Învederează faptul că a externalizat serviciile conexe transportului pe apă și anume legarea-dezlegarea navelor, la solicitarea sa către A.S.P.L. S. conform contractului nr. 47/_.
Deși la data formulării acțiunii de către A.S.P.L. S. acesta invoca faptul că nava reprezintă un pericol pentru portul S., precizează faptul că nava nu a generat nici un pericol în perioada de iarnă-primăvară și nu generează nici un pericol nici în prezent, fiind o navă relativ nouă, ale cărei calități tehnice conform certificatului tehnic de navigație eliberat de către Inspectoratul Tehnic Tulcea în urma unor verificări garantează starea de flotabilitate în condiții de temperatură de până la minus 30 de grade, timp îndelungat, precum și rezistența la șocuri mecanice, fiind posibilă scufundarea numai prin acțiuni violente, acțiuni de terorism.
Precizează apelanta-pârâtă că echipajul navei este în așteptarea ordinului de marș al armatorului, preluarea navei pentru activitatea de transport pasageri în momentul în care A.S.P.L S. va înceta să îi tulbure posesia să îi asigure construcțiile hidrotehnice la cheu pentru acostarea în siguranță conform obligațiilor contractuale.
Arată apelanta-pârâtă că obiectul facturilor emise de către A.S.P.L S. este energia electrică, închirierea D. I Port S. și Aquatoriu și a făcut dovada că nu a putut beneficia de cheiul pentru care i s-a solicitat chiria conform deciziei Primăriei S. căreia A.S.P.L S. este subordonată, pentru energia electrică A.S.P.L. S. nu deține licență de revânzare a energiei electrice desfășurând această activitate fără respectarea prevederilor legale.
A.S.P.L. S. nu a prestat alte activități și are personal calificat și autorizat conform legii pentru a desfășura activitățile pentru care a emis facturi, plățile făcute de aceasta fiind în fapt o plată nedatorată (art.1341 Cod civil).
În termen legal, apelanta-reclamantă . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând criticile aduse de ambele apelante împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, în raport de noua probă cu înscrisuri solicitată și administrată în calea de control judiciar, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de . SRL și va admite apelul promovat de A. S., pentru următoarele considerente:
Principala problemă juridică dedusă judecății a constat în stabilirea corectă a întinderii efectelor juridice generate de contractul de închiriere nr. 47/1.01.2014 încheiat între părți, având ca obiect darea în folosință a infrastructurii portuare din dana nr. 1, amonte Piata, capătul străzii C. N., S., jud. Tulcea.
Pentru clarificarea acestei chestiuni, tribunalul a încuviințat în calea de control judiciar a apelului suplimentarea probei cu înscrisuri, la cererea apelantei A. S., fiind depus un set nou de facturi fiscale aferente periaodei iunie 2013 – mai 2014, precum și rapoarte de control aferente perioadei ianuarie 2014 – februarie 2014 (fila 17-41 dosar apel).
Asupra convenției încheiate între părți, a cărei executare a fost solicitată de apelanta intimată reclamantă A. S., prima instanță a reținut în mod corect că apelanta intimată pârâtă . SRL nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor de plată a serviciilor prestate de către cealaltă apelantă, parte care, în schimb, a dovedit cu înscrisuri, inclusiv în apel, prestarea serviciilor portuare contractate.
Demersul judiciar al apelantei intimate pârâte . SRL a urmărit, în principal, respingerea capătului de cerere privind evacuarea infrastructurii portuare, soluția adoptată de prima instanță prin sentința atacată fiind favorabilă . SRL sub acest aspect, întrucât s-a reținut că între părți s-a încheiat convenția mai sus menționată, cu valabilitate pentru perioada 1.01.2013 – 1.01.2018, a cărei desființare (reziliere) nu a fost solicitată de A. S. prin cererea de chemare în judecată, deci contractul continuă să producă efecte juridice.
În alte cuvinte, prima instanță a reținut în mod judicios că reclamanta A. S. a sesizat judecătoria cu cererea de executare a contractului, care presupune punerea în valoare a actului juridic civil legal încheiat între părți, iar nu cu o cerere de desființare a convenției prin reziliere, care ar fi putut presupune plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului.
Or, într-o cerere de executare a contractului este recunoscută valabilitatea și efectivitatea acestuia, în condițiile stabilite de către părți prin convenție, neputându-se solicita restabilirea situației anterioare, cât timp actul juridic civil produce efecte juridice în continuare, nefiind desființat prin reziliere, la cererea vreuneia dintre părți.
Potrivit susținerilor apelantei intimate pârâte . SRL, neînțelegerile dintre părți au fost generate de refuzul Primăriei S. de a-i acorda o suprafață de teren în zona de acostare a navei, în vederea amenajării unei terase de vară, pentru desfășurarea unor activități de alimentație publică și pentru confortul turiștilor și pasagerilor.
Or, această chestiune excede obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată în litigiul dedus judecății, întrucât unitatea administrativ teritorială S. și respectiv Primăria S., ca structură funcțională, reprezintă entități de drept distincte, de drept public, care nu se confundă cu serviciile publice de interes general prestate prin intermediul A. S., titulară de drepturi și obligații proprii, în calitate de administrator al infrastructurii portuare S., în baza HCL S. 6/7.02.2003.
În alte cuvinte, refuzul Primăriei S. de acordare a suprafeței de teren în zona de acostare a navei reprezintă un act juridic de drept administrativ asimilat, conform dispozițiilor Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, care se poate ataca la instanța de contencios administrativ competentă, pe calea specială prevăzută de actul normativ mai sus menționat, asupra căreia tribunalul nu se poate pronunța în prezentul litigiu, întrucât s-ar depăși, de o manieră nepermisă, limitele actului de sesizare (art. 22 alin. 6 Codul de procedură civilă).
Prin urmare, criticile privitoare la desființarea celor trei corturi ușoare de vară ale apelantei intimate pârâte . SRL, dispusă prin dispoziția nr. 222/25.06.2013, precum și legătura dintre numita P. A., secretarul Primăriei și soțul acesteia, care ar desfășura activități de alimentație publică, la o terasă amenajată pe domeniul public, reprezintă pretinse chestiuni de incompatibilitate, ce intră în competența Agenției Naționale de Integritate, sub incidența prevederilor Legii 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, care nu pot fi examinate în prezenta cauză, întrucât exced obiectului actului de sesizare.
Raportat la pretinsa neexecutare a contractului de către apelanta intimată reclamantă A. S., prin lipsa pontililor de acostare, tribunalul reține că aceste împrejurări nu au fost dovedite, dincolo de orice dubiu rezonabil, de către apelanta intimată pârâtă . SRL, respectiva faptă ilicită nefiind constatată prin înscrisuri sau dedusă din administrarea altor probe relevante, legal propuse de părți.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va obligă intimata apelantă pârâtă . SRL și la plata către apelanta intimată reclamantă A. S. a sumei de 6.902,23 lei, reprezentând diferența neachitată a contravalorii utilizării infrastructurii portuare, dovedită prin noile înscrisuri depuse în apel, conform art. 476 alin. 1 și art 478 alin. 2 Codul de procedură civilă, respectiv facturi fiscale aferente perioadei iunie 2013 – mai 2014, precum și rapoarte de control aferente perioadei ianuarie 2014 – februarie 2014 (fila 17-41 dosar tribunal).
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, inclusiv soluția de respingere ca nefondată a cererii de eliberare a infrastructurii portuare de către apelanta intimată reclamantă . SRL.
În baza art. 451 și art. 453 alin. 2 C., se vor admite în parte cheltuielile de judecată solicitate de apelanta A. S. și va fi obligată apelanta intimată pârâtă . SRL la plata sumei de 619 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul promovat de . SRL cu sediul în S., ., . și sediul procesual ales în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2830/28.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimații-pârâți . SRL, cu sediul în București, sector 2, Calea Moșilor, nr. 306, ., ., I. I. C., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., I. Ș., cu domiciliul în București, sector 4, ., ., . și I. E. A., cu domiciliul în S., ., ., ..
Admite apelul promovat de . cu sediul în S., .. 142, județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2830/28.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții.
Schimba in parte hotararea atacata, in sensul ca obliga intimata . SRL si la plata sumei de 6902,23 lei catre apelanta, reprezentand contravaloarea utilizarii infrastructurii portuare.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate, inclusiv solutia de respingere ca nefondata a cererii de eliberare a infrastructurii portuare de catre intimata apelanta . SRL.
Admite in parte cheltuielile de judecata achitate de apelanta intimata A. S. si obliga intimata apelanta . SRL la plata sumei de 619 lei, cu acest titlu.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de la 17 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. D. N. G.
Grefier,
P. L.
Jud. fond G.N.
Redactat jud. N.G./07.07.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./07.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 463/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 597/2015. Tribunalul... → |
|---|
