Pretenţii. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 593/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 593
Ședința publică de la data de 17 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., împotriva sentinței civile nr. 432 din 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimata-pârâtă D. C., cu domiciliul în mun. T., ., ., ..
Încheierea de ședință din data de 10 iunie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 19.08.2014 sub nr._ reclamanta S. Județean de Urgență T. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta D. C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 236,46 lei, reprezentând contravaloarea cheltuieli de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a fost internat în secția Chirurgie a spitalului în perioada 18.09.2011 – 19.09.2011 ca urmare a implicării într-un accident rutier și a beneficiat de servicii medicale, decontate ulterior de Casa de Asigurări de Sănătate T., însă din neglijență sau imprudență, nu a solicitat tragerea la răspundere a persoanei responsabile de producerea accidentului, care trebuia să suporte cheltuielile de spitalizare efectuate, iar datorită acestui fapt nu mai este posibilă recuperarea prejudiciului cauzat Casei de Asigurări decât de la pârât. S-a precizat că statul suportă cheltuielile pentru îngrijirea și tratarea afecțiunilor medicale, cronice sau acute, nu și cele cauzate ca urmare a unor agresiuni sau accidente.
În drept au fost invocate prevederile art. 998 – 999 din Codul civil coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 5 - 13).
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Ca urmare a demersurilor instanței în acest sens, la dosar s-a depus adresa nr._/5.01.2015 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate T. și adresa nr. 4075/P/2011 emisă de IPJ T..
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 432 din 13 februarie 2015a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în perioada 18.09.2011 – 19.09.2011 pârâta D. C. a fost internată în S. Județean de Urgență T., secția Chirurgie, unde a primit îngrijiri medicale pentru vătămările suferite în urma unui accident rutier. Conform adresei nr. 4075/P/2011 emisă de IPJ T., dosarul penal nr. 4075/P/2011 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria T. cu propunere de RTUP.
Efectuarea serviciilor medicale rezultă din foia de observație clinică generală depusă la dosar, iar cheltuielile de spitalizare au fost în sumă de 236,46 lei, fiind detaliate în decontul de cheltuieli întocmit de S. Județean de Urgență T..
Pârâta era asigurată medical în intervalul 18.09.2011 – 19.09.2011, aspect relevat de adresa nr._/5.01.2015 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate T..
În continuare prima instanță a invocat dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a arătat că, potrivit art. 92 alin. (1) din același act normativ acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului, însă nu se menționează că aceasta este gratuită atunci când beneficiarul nu face dovada calității de asigurat medical și a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 219 din Legea nr. 95/2006.
În speță, reclamanta a făcut dovada prestării de servicii medicale către pârât, iar contravaloarea cheltuielilor de spitalizare nerecuperate reprezintă presupusul prejudiciu cauzat.
Totodată, a mai reținut prima instanță că nicio persoană nu poate fi obligată să formuleze plângere penală, întrucât aceasta reprezintă un drept și nu o îndatorire, însă atunci când cineva alege să nu își exercite acest drept, o astfel de conduită este susceptibilă de a produce consecințe juridice. În lipsa individualizării agresorului generată de nedemararea unei proceduri penale, nu se poate stabili vinovăția acestuia, S. Județean de Urgență T. neavând posibilitatea de a se îndrepta cu o acțiune împotriva persoanei responsabile.
Ca atare, într-o astfel de situație este firesc ca instituția medicală să se îndrepte cu o acțiune în pretenții împotriva beneficiarului de servicii medicale, art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 instituind doar o facilitate pentru persoana agresată, prin reglementarea posibilității ca agresorul să fie obligat la repararea prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale, și nu o regulă în materie.
Potrivit art. 218 alin. (1)din Legea nr. 95/2006, asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege, de contractul-cadru și normele sale de aplicare.
Având în vedere argumentele expuse anterior și faptul că pârâta era îndreptățită la a primi îngrijiri medicale pe care Casa de Asigurări era obligată să le deconteze în virtutea calității de asigurat medical a acesteia, independent de cauza care a determinat necesitatea prestării serviciilor medicale în beneficiul pârâtei, ceea ce înseamnă că nu a existat un prejudiciu, s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, pârâta a declarat la prezentarea în spital că a fost victima unei accident rutier, fiind internat de la data 18.09.2011 până la 19.09.2011 la Secția Chirurgie a spitalului, după ce i s-au acordat îngrijiri medicale de urgență în Unitatea de Primire Urgențe, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 236,46 lei.
După acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire Urgențe, pârâta a fost internat într-o secție a spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate de Unitatea de primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate și se acordă pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, deci necondiționat, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtului.
Reclamantul a efectuat toate demersurile permise de lege pentru a afla identitatea persoanei care se face vinovată de vătămarea pârâtei, dar fără să afle identitatea sa până la judecarea cauzei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”), însa sunt situații, cum este cazul în speță, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speța, pârâta declară că a fost victima unui accident rutier, dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate-„împăcându-se ”, probabil, cu acesta-sau refuză să declare datele de identificare ale făptuitorului. Nici în fața instanței de judecată nu a prezentat documente sau alte dovezi în probatoriu. Acest lucru califică fapta ilicită invocată-respectiv inacțiunea pârâtului. .
De asemenea, a mai susținut apelanta că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006- pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar daca au asigurare valabila, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâta s-a prezentat la serviciul de urgenta declarând ca a fost victima unei accident, iar ulterior, nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la făptuitor această sumă datorată pentru spitalizare și o depune la spital și nici nu a mai formulat plângere împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta T. nu este abilitat să efectueze nici un fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă în dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective sau posibilitatea acționării făptuitorului pe cale civilă-când identitatea acestuia se face cunoscută.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este și cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie să le recupereze pe cale amiabilă de la agresor și să le depună la spital ; fie să-1 acționeze ulterior pe acesta în instanță, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă-având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Totodată, apelantul a mai arătat că, nu există nici o excepție în acest sens în cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate ,chiar dacă acestea au fost „victime” și nu se fac vinovate că au ajuns in situația de a fi pacienții spitalului.
In cazul admiterii cererii, pârâta în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce a agresat-o/accidentat-o, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
In consecința, apelantul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 236,46 lei, suma ce va fi actualizată până la data plații efective.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod proc. civ.
Intimata D. C. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod de procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Analizând legalitatea sentinței apelate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, tribunalul constată că apelul este fondat.
Pârâta D. C. a fost internat la S. Județean T. în perioada 18.09.2011 până la 19.09.2011, declarând la internare că a fost victima unui accident rutier.
Cu spitalizarea pârâtei, declarată ca fiind „victima accidentului”, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 236,46 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Sănătate și care nu poate fi recuperată atâta timp cât nu se cunoaște autorul accidentului de la care ar fi trebuit să se recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate de victimă.
Este evident că, din prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că nu se decontează de către Casa de Sănătate decât cheltuielile de spitalizare cauzate de îmbolnăvire, afecțiune cronică ori acută, dar nu și cele efectuate pentru victima unui accident ori agresiune, acțiuni care presupun culpa unei persoane care a cauzat . și care implicit a determinat efectuarea cheltuielilor de spitalizare.
Este real că textul art. 313 se referă la cel care a provocat . sau accidentul, dar aceasta presupune că autorul să fie cunoscut și în cauză, deși s-a formulat plângere împotriva autorului accidentului rutier, nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă care să stabilească autorul accidentului, operând în favoarea acestuia din urmă prezumția de nevinovăție.
D. urmare, nefiind stabilit cu certitudine autorul accidentului este evident că acesta va fi obligat la cheltuielile de spitalizare către spital doar prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dar la acest moment intimata este cea care trebuie să achite cheltuielile de spitalizare, având posibilitatea să se constituie în procesul penal, dacă va fi cazul, parte civilă cu suma achitată spitalului cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale pârâtei s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 236,46 lei pe care Casa de Sănătate nu o decontează spitalului în condițiile în care autorul accidentului nu este stabilit irevocabil și nu se pot recupera cheltuieli de spitalizare de la acesta.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, urmează să fie admis apelul.
În consecință, va fi schimbată în tot sentința atacată în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 236,46 lei reprezentând c/val cheltuielilor de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., împotriva sentinței civile nr. 432 din 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriul cu intimata-pârâtă D. C., cu domiciliul în mun. T., ., ., ..
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că
Admite acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 236,46 lei reprezentând c/val cheltuielilor de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ. jud. D.N.P.
Red. dec.civ. jud. R.A.V./30.06.2015
Tehnoredactat gref. D.B./30.06.2015/4 ex.
. ex. apelant, 1 ex. intimată/
| ← Pretenţii. Decizia nr. 447/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul... → |
|---|
