Plângere contravenţională. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 464/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 464/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.2880/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă E. F. cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.P. E. A. pentru intimata petentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare și note scrise, după care:
Av.P. E. A. pentru intimata petentă depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariul, apreciind dosarul în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.P. E. A., având cuvântul pentru intimata petentă, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Totodată, solicită a se avea în vedere și Decizia nr. 6/2015 a I.C.C.J.
Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că s-a dispus o diminuare a acestora de către instanța de fond, solicitând admiterea lor în totalitate.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Tulcea ca temeinică și legală și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ din 03.07.2014, petenta E. F., a formulat plângere contravențională, solicitând anularea procesului verbal . nr._/02.06.2014 întocmit de agenți constatatori din cadrul Companiei Naționale de A. si D. Naționale din România SA – C.S.T.R.I. – CESTRIN București.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată întrucât in mod legal a fost constatată si sancționată fapta contravenționala descrisă in procesul verbal încheiat de agenți constatatori din cadrul C.N.A.D.N.R. SA.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2880 din 29 octombrie 2014 instanța a admis plângerea formulată de petenta E. F., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de C. Națională de A. si D. Naționale din România SA – C.S.T.R.I. – CESTRIN București.
Pe cale de consecință, a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de C. Națională de A. si D. Naționale din România SA – C.S.T.R.I. – CESTRIN București și a obligat intimata la plata către petentă a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru si onorariu de avocat diminuat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 16.05.2013, agenți constatatori din cadrul Companiei Naționale de A. si D. Naționale din România SA – C.S.T.R.I. – CESTRIN București au întocmit procesul verbal R14 nr. 0026739prin care au sancționat contravențional pe numita E. F. pentru că ar fi circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Fapta pentru care a fost sancționată petenta, constituie contravenție fiind prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 („Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda”) si se sancționează potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din OG 15/2002 cu amenda de la 250 lei la 500 lei, petentului aplicându-i-se amenda de 250 lei.
În materie contravențională, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciata in mod diferit in funcție de sistemul de drept in care se aplica, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Cu toate acestea, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În accepțiunea dispozițiilor art. 1 lit. b din OG 15/2002utilizatorii sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
În cauza de față, s-a reținut că petenta a făcut dovada că a înstrăinat vehiculul care se presupune că l-ar fi condus pe drumurile naționale fără a deține o rovinietă valabilă, depunând in acest sens la dosar contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 10.05.2013. Totodată, a făcut si dovada că tranzacția a fost înregistrată si la serviciul de impozite si taxe din cadrul Primăriei Tulcea din localitatea de domiciliu a petentei. D. adeverința nr._/15.05.2013 a rezultat faptul că cererea de radiere din evidența Primăriei Tulcea a autoturismului marca Mazda aparținând petentei a fost operată sub nr. matricol_, nr. rol_.
Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 10.05.2013 atestă transmiterea proprietății bunului mobil către Bariz P., astfel incât s-a probat faptul că la data încheierii procesului-verbal de contravenție petenta nu mai era utilizatoarea vehiculului, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. b din OG 15/2002, noul cumpărător fiind cel care nu si-a îndeplinit in continuare obligațiile de înregistrare a mașinii pe numele său.
Deși intimata a afirmat că înscrisul depus de petenta nu ii este opozabil, nu a făcut vorbire despre vreo nelegalitate a acestuia, contractul de vânzare-cumpărare făcând dovada transmiterii proprietății pana la înscrierea in fals.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din OG 15/2002, „stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere”.
Prin incriminarea contravențională a faptei de a circula fără a deține rovinietă valabilă prevăzuta de dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 s-a urmărit sancționarea persoanelor care au în proprietate sau folosesc un autoturism în baza unui drept legal si pe care îl conduc pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabila.
Petenta din prezenta cauza nu a fost sancționată contravențional pentru o eventuală faptă de a nu efectua operațiunile de radiere ale autovehiculului de pe numele său, ci pentru faptul că ar fi folosit acel autovehicul. Petenta a făcut dovada că a transmis toate atributele dreptului său de proprietate asupra autovehiculului încă din data de 10.05.2013, astfel încât apare nejustificată sancționarea sa contravenționala in baza dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Înscrierea unei persoane in certificatul de înmatriculare creează intra-adevăr o prezumție de proprietate, prezumție relativă, insă, care face dovada proprietății până la proba contrară. În cauza de față s-a făcut dovada că proprietatea bunului mobil a fost transmisă, astfel încât prezumția nu mai poate opera. Se poate interpreta că petenta se face vinovată de faptul că nu s-a prezentat la organele de politie pentru a face modificările necesare, ulterioare transmiterii proprietății insă nu poate fi sancționată contravențional pentru o astfel de faptă in baza dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, insă situația de fapt nu a fost in mod corect reținută.
În ceea ce privește cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată instanța de fond a avut in vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedura civila potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată si la plata cheltuielilor de judecată, sens in care intimata va fi obligată la plata acestor cheltuieli.
Totodată, instanța de fond a avut in vedere si dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedura civila potrivit cărora „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”. S-a constatat astfel, că față de obiectul pricinii de față, plângere contravențională, care nu este de o complexitate deosebită si față de valoarea acestuia, onorariul avocatului este disproporționat impunându-se reducerea acestuia de la suma de 500 lei la 300 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel C. Națională de A. si D. Naționale din România SA – C.S.T.R.I. – CESTRIN București.
Se susține în motivarea apelului că hotararea este criticabila in raport de art. 480 alin. (6) N. Cod Pr. Civ., instanta reținând ca instrainarea vehiculului a avut loc anterior constatarii faptei contravenționale si ca petentul este exonerat de orice vina.
Apreciază apelantul că înscrisul sub semnătură privata incheiat de parti, sub forma contractului de vanzare cumparare, nu îi este opozabil, neavand data certa, fiind susceptibil de a fi antedatat.
D. analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1, alin. 1, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitarii rovinietei revine persoanei inscrise in cartea de identitate a autoturismului ca detinator sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatarii contravenției.
Înscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitatile prevăzute de dispozițiile O.G nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania sunt necesare pentru a face actul incheiat de parti opozabil si persoanelor ce nu au participat la incheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sanctioneaza cu inpozabilitatea actului juridic fata de terti, el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terti.
Precizează apelantul faptul că, daca în urma contractului de vânzare - cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, aceasta nu poate fi considerata culpa CESTRIN.
Atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări si nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Susține în continuare apelantul ca instanta de fond in mod greșit a interpretat actul dedus judecații, potrivit art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002, obligația de plată a rovinietei revenind proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Învederează apelantul că nu se poate reține culpa procesuală a C.N.A.D.N.R. S.A. — CESTRIN - condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecata conform art. 274 Cod proc. Civ., intrucat CESTRIN a aplicat in mod corect sancțiunea data, pe baza datelor furnizate de DRFCIV.
In ce privește cheltuielile de judecata, in cuantum de 320 lei, arată apelantul că potrivit art. 274 alin. 3 Cod proc. Civ. judecătorii au dreptul sa mareasca sau sa micșoreze onorariile avocaților (...) ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat”. Astfel, in temeiul art. 174 alin. 3 Cod proc. Civ., instanta este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul părtii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretențiilor si de complexitatea cauzei.
Concluzionează apelantul ca plangerea contravenționala este o cerere de complexitate redusa, necesitând sub aspect juridic doar redactarea si susținerea acesteia in fata instantei.
Pentru toate aceste motive, solicită apelantul admiterea apelului astfel cum a fost formulat si modificarea in tot a sentinței in sensul menținerii sancțiunii amenzii aplicate intimatului petent prin procesul-verbal constestat si reducerea cheltuielilor de judecata.
Intimata petentă E. F. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelul promovat, sub aspectul motivelor de apel invocate, Tribunalul constată că acesta nu este neîntemeiat.
Astfel, în cauză s-a dovedit că petenta-contravenientă a înstrăinat autovehiculul înregistrat a circula fără rovinietă cu mult înainte de întocmirea procesului-verbal de contravenție, transmiterea proprietății operand la 10-05-2013, după care petenta a radiat și din evidențele organului fiscal dreptul de proprietate.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat nu este opozabil terților și nici organului constatator, însă în condițiile date nu se poate face abstracție de tranzacția intervenită pentru că vânzătorul nu mai putea fi subiect activ al contravenției sancționate prin procesul-verbal contestat, probând că nu putea să circule la data respectivă cu autoturismul menționat fără rovinietă valabilă.
Chiar dacă în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări apare înregistrată în calitate de proprietar petenta E. F., art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 prevede că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, ceea ce exclude calitatea petentei de subiect active al contravenției.
Cât privește definiția dată utilizatorilor prin art.1 alin.1 lit.b din OG nr.15/2002, modificată, reiese că îndeplinesc această calitate persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Însă, desi figurează înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, petenta nu-l mai are în proprietate, așa încât nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text, respectiv înscrierea în certificat și calitatea de proprietar.
Prin urmare, numai cel care figurează în certificatul de înmatriculare și este și proprietar al vehiculului are obligația achiziționării rovinietei și care, implicit, poate fi sancționat în caz de neîndeplinire a acestei obligații în situația în care se circulă cu acel autovehicul pe rețeaua de drumuri naționale.
Or, verificarea calității de proprietar presupune nu numai accesarea bazei de date a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, ci și a organului fiscal în raza căruia domiciliază persoana care figerează în certificatul de înmatriculare, în condițiile în caremajoritatea acestor contravenții se constată ulterior, ceeea ce permite o coroborare a datelor.
Pe de altă parte, o constatare în trafic a contravenției ar elimina aceste inconveniente privind identificarea contravenientului și situațiile de impunitate invocate.
Nu trebuie omisă nici incidența în speță a deciziei ICCj nr.6/2015, cu caracter obligatoriu, fiind pronunțată într-un recurs în interesul legii, ce statuează că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1)lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Cât privește cheltuielile de judecată în primă instanță, instanța de fond a reținut corect culpa intimatei deoarece, față de argumentele petentei, nu a recunoscut pretențiile acesteia la primul termen de judecată, cuantumul onorariului fiind ajustat suficient, raportat la complexitatea cauzei.
Așa fiind, cum motivele invocate nu s-au dovedit a fi justificate, Tribunalul va respinge apelul declarat ca nefundat, cu consecința păstrării hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Făcând și în apel aplicarea prevederilor art.451 și urm.NCPC, instanța va obliga apelanta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către intimată, criteriile de apreciere a cuantumului onorariului apărătorului angajat fiind aceleași, date de complexitatea cauzei în funcție de obiect, complexitatea apărărilor formulate, durata soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.2880/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă E. F. cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.2880/29-10-2014 a Judecătoriei Tulcea ca legală și
temeinică.
În temeiul art.451 și urm.NCPC
Obligă apelanta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
În conf.cu art.426 alin.4 NCPC,
pentru judecător aflat în CO,
semnează președintele completului
Jud.fond VC
Red./tehn.jud.ACD/22-06-2015
4 ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 576/2015.... → |
|---|
