Validare poprire. Decizia nr. 73/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 73/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 73/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M.
JUDECĂTOR: L. N.
GREFIER: A.-I. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-terț poprit P. T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1154/28.03.2013 a Judecătoriei T., în contradictoriu cu intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. S. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. T., cu sediul în T., . bis, jud. T., și intimatul debitor S. I., fiul lui G. și Culina, ns.la 12.04.1956, deținut în Penitenciar T., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic B. F. pentru apelantul terț-poprit și intimatul-debitor S. I., lipsă fiind intimata creditoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, timbrat, după care:
Consilier juridic B. F., având cuvântul pentru apelantul terț-poprit, solicită recalificarea căii de atac, apreciind că, aceasta ar trebui să fie recursul.
Intimatul debitor S. I., având cuvântul, arată că, nu are de unde să plătească.
Instanța, deliberând, constată că, în raport de obiectul cauzei, corect a fost calificată calea de atac ca fiind apelul.
Față de declarațiile părților prezente, că nu mai sunt alte cereri de formulat ori explicații de dat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel pentru dezbateri.
Consilier juridic B. F., având cuvântul în apel pentru dezbateri pentru apelantul terț-poprit, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate.
Intimatul debitor S. I., având cuvântul în apel pentru dezbateri, solicită instanței să țină seama de memoriul pe care îl depune la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1154/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A.F.P.S. prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. TULCESC DANUBIA PREST SRL, în contradictoriu cu intimatul S. I. si tertul poprit P. T. in ceea ce privește poprirea înființata prin adresa nr._/10.08.2012 și a fost menținută poprirea înființata prin aceasta adresa asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit debitorului S. I. ca temeinica si legala.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 10.08.2012 a fost emisa adresa de înființare a popririi nr._, in baza titlurilor executorii nr._ si_, creanta constand in cheltuieli judiciare datorate de intimatul S. I..
P. adresa inregistrata sub nr.4993/27.08.2012, tertul poprit a comunicat creditoarei ca nu poate infiinta poprire asupra veniturilor realizate de debitor intrucat veniturile obtinute de acesta sunt exceptate, neputand face obiectul executarii silite prin poprire, normele de drept speciale, derogand de la norma generala privind executarea silita prin poprire.
Prima instanță a mai reținut că, în cauza sunt incidente dispozițiile art. 62 alin. (1) și (2) din Legea nr. 275/04.07.2006 și a concluzionat că, poate face obiectul executării silite o cotă procentuală de 1/3 din veniturile realizate de debitor, procent ce se calculeaza in raport de cota de 40% din veniturile nete incasate de acesta, pentru diferenta de 60% legiuitorul intelegand sa dea o alta destinatie acestor venituri, directionandu-le tertului poprit. Si in ceea ce priveste cota de 40% din veniturile realizate de debitor, legiuitorul a inteles sa reglementeze in norma speciala modalitatea de despagubire a partii vatamate, fara a exclude posibilitatea altor creditori de a urmari bunurile debitorului, norma speciala completandu-se cu norma generala.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat, în termen legal, apel P. T., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivarea apelului s-a susținut că în mod greșit prima instanță a menținut poprirea înființată asupra sumelor de bani ce se cuvin intimatului S. I. prin adresa nr._ din 10.08.2012, deoarece din interpretarea art. 62 alin. 1 din Legea nr. 275/04.07.2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal rezultă că singurele creanțe pentru care se poate cere poprirea părții de 40% din veniturile care i se cuvin persoanei private de libertate sunt cele privind despăgubirile civile pe care le datorează părții civile (conform art. 62 alin. 2 din același act normativ).
S-a mai susținut că, prin reglementarea amintită (art. 62 alin. 1 și alin 2 din Legea nr. 275/2006) legiuitorul a înțeles să deroge de la norma generală prevăzută în codul de procedură civilă și să instituie o normă specială în ceea ce privește veniturile realizate de persoanele aflate în executarea unei pedepse privative de libertate. Astfel, nu s-ar justifica enumerarea expresă și limitativă pe care o folosește cu privire la categoria de cheltuieli ce pot fi acoperite din sumele de bani deținute de persoanele private de libertate.
In consecință, s-a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de creditoare.
Examinând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Pentru aceasta se apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, neexistând temeiuri pentru a se considera că voința legiuitorului a fost aceea de a exclude veniturile deținute de persoanele condamnate de la urmărirea și executarea în alt scop decât cel prevăzut de art. 62 alin. 2 din Legea nr. 275/2006.
Prevederile amintite instituie – în opinia instanței – doar o limită, aceea de 50% din veniturile ce îi revin persoanei condamnate potrivit art. 62 alin. 1 lit. a și care ar putea fi utilizată pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile, interpretare în sprijinul căreia, vin și dispozițiile articolului 63 din Legea nr. 275/2006 referitoare la repararea pagubelor cauzate la locul de detenție care se vor reține tot din cota de 40% prevăzută de art. 62 alin. 1 lit. a dar, din procentul de 25% din această cotă, ce se consemnează pe numele condamnatului (diferență pe care prevederile art. 62 alin. 2 nu o face).
P. urmare, dacă veniturile persoanei care execută o pedeapsă privativă de libertate nu sunt utilizate pentru repararea unui prejudiciu și nici pentru repararea vreunei pagube cauzate la locul de muncă, nu există temeiuri pentru a nu putea fi utilizate pentru îndeplinirea altor obligații, mai ales că mijloacele de existență (cazare, hrană) sunt asigurate.
Cum în acest sens sunt atât prevederile art. 149 din O.G. Nr. 92/2003 cât și ale art. 409 alin. 1 din Codul de proc. civilă la care prima instanță a făcut referiri, se constată că soluția atacată este corectă și, în consecință, se va dispune respingerea apelului declarat de P. T., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-terț poprit P. T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1154/28.03.2013 a Judecătoriei T., în contradictoriu cu intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. S., prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. T., cu sediul în T., . bis, jud. T., și intimatul debitor S. I., fiul lui G. și Culina, născut la 12.04.1956, deținut în Penitenciar T., având ca obiect validare poprire, ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. M. L. N. A. I. L.
Conf.art.261 Cod proc. civ.,pt.jud.în CO
Semnează președintele instanței
20.06.2013
Red.jud.VM
Tehnored.DS/ex. 6
26.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 766/2013. Tribunalul... → |
|---|
