Pretenţii. Decizia nr. 462/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 462/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 462
Ședința publică de la data de 12 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător L. D. P.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 310 din data de 18 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. N., cu domiciliul în .>
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Babadag sub număr de dosar_, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. a chemat in judecată pârâtul T. N., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 440,22 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada 17-19.11.2009, pârâtul a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T., urmare a unui accident rutier. I-a fost acordată asistență medicală iar Casa de Asigurări de Sănătate T. a decontat aceste servicii, urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată. Pârâtului i s-a adus la cunoștință debitul restant, prin adresa nr._/08.12.2009, însă acesta nu a întreprins niciun demers în vederea achitării sumei în discuție.
La termenul din 29.11.2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Babadag. Prin sentința civilă nr. 792/29.11.2012 a Judecătoriei Babadag, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin.
Dosarul fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Măcin sub numărul_ .
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că prejudiciul a fost produs urmare a faptei culpabile a altei persoane.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 310 din data de 18 aprilie 2013 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pârâtul T. N. a fost internat la S. Județean T. în perioada 17-19.11.2009, urmare a unui accident rutier (foaie de observație fila 10 dosar nr._ al Judecătoriei Babadag).
Pentru asistența medicală acordată pârâtului, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 740,22 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Asigurări de Sănătate (filele 8,9 dosar nr._ al Judecătoriei Babadag), din care pârâtul a achitat 300 lei (chitanța nr.4108/04.01.2010 fila 7 dosar nr._ al Judecătoriei Babadag).
Prin rezoluția nr.5148/P/2009 din 17.12.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T. (fila 29), s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul Sela V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. S-a reținut că, la data de 17.11.2009, numitul Sela V. a condus autoturismul pe ., iar în dreptul Magazinului Cronos din Cartierul E3, a accidentat pârâtul T. N., care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, prin loc marcat și semnalizat corespunzător. În urma evenimentului rutier, persoana vătămată a suferit leziuni ale integrității corporale, care au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr.956/009emis de SML T. (fila 25). Deși s-a reținut că există în cauză o vătămare corporală a victimei, această faptă nu este prevăzută de legea penală, numărul zilelor de îngrijiri fiind mai mic decât cel prevăzut în norma de incriminare.
S-a mai reținut că, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
De asemenea, s-a mai învederat că potrivit acestui text de lege special, care se coroborează cu prevederile art.998-999 Cod civil, persoana vinovată trebuie să răspundă și să suporte cheltuielile ocazionate de internarea medicală a unei părți vătămate, desigur, dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, și anume existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a acesteia, existența unui prejudiciu și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Or, în cauză, raportat la aspectele reținute în rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria T., prima instanță a constatat că persoana responsabilă de producerea accidentului rutier soldat cu vătămarea corporală a pârâtului T. N., este numitul Sela V..
În consecință, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile legii speciale, respectiv ale art.313 din Legea nr.95/2006, așa cum au fost menționate mai sus, față de pârâtul T. N., ci față de persoana responsabilă de producerea accidentului rutier, acesta eventual putând fi obligat să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată. Atât timp cât este cunoscută persoana vinovată de producerea prejudiciului, furnizorul de servicii medicale trebuia să se îndrepte împotriva acesteia pentru a recupera prejudiciul constând în datoriile ocazionate de asistența medicală acordată pârâtului (victimă a accidentului rutier).
Împotriva sentinței civile nr. 310 din 18 aprilie 2013 a declarat recurs S. Județean de Urgență T., care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea recursului că pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unui accident fiind internat de la 17.11.2009 până la 19.11.2009, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 740, 22 lei din care pârâtul a achitat parțial debitul, respectiv suma de 300 lei în data de 04.01.2010.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”, însa sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speța, pârâtul declară că a fost victima unei agresiuni dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006- pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar dacă au asigurare valabilă, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la serviciul de urgenta declarând ca a fost victima unei agresiuni iar ulterior, „împăcându-se” probabil cu autorul nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la acesta suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital și nici nu a mai formulat o reclamație împotriva acestuia.
Ori, S. Județean de Urgenta T. nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă in dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este și cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie sa le recupereze pe cale amiabila de la agresor si să le depună la spital ; fie sa-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă- având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
Se susține că, nu există nici o excepție în acest sens în
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate ,chiar dacă acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții
spitalului.
In cazul admiterea cererii, pârâtul, în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce 1-a agresat/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului așa cum sșa formulat, casarea sentinței civile nr. 310 din 18.04.2013, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 440, 22 lei, sumă actualizată până la data plății efective.
Examinând cauza în raport de critica formulată, tribunalul constată recursul întemeiat.
Pârâtul T. N. a fost internat la S. Județean T. în perioada 17.11.2009 până la 19.11.2009, declarând la internare că a fost victima unui accident.
Cu spitalizarea pârâtului, declarată ca fiind „victima accidentului”, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 440,22 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Sănătate și care nu poate fi recuperată atâta timp cât nu se cunoaște autorul accidentului de la care ar fi trebuit să se recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate de victimă și în condițiile în care pârâtul ca victimă a accidentului nu a înțeles să formuleze plângere penală pentru identificarea autorului agresiunii.
Este evident că, din prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că nu se decontează de către Casa de Sănătate decât cheltuielile de spitalizare cauzate de îmbolnăvire, afecțiune cronică ori acută, dar nu și cele efectuate pentru victima unui accident ori agresiune, acțiuni care presupun culpa unei persoane care a cauzat . și care implicit a determinat efectuarea cheltuielilor de spitalizare.
Este real că textul art. 313 se referă la cel care a provocat . sau accidentul, dar aceasta presupune că autorul să fie cunoscut și în cauză, deși sunt date că autorul accidentului a fost identificat, fiind formulată plângere împotriva acestuia, nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă care să stabilească că autorul accidentului este numitul T. N., operând în favoarea acestuia din urmă prezumția de nevinovăție.
D. urmare, nefiind stabilit cu certitudine autorul accidentului este evident că acesta va fi obligat la cheltuielile de spitalizare către spital doar prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dar la acest moment intimatul este cel care trebuie să achite cheltuielile de spitalizare, având posibilitatea să se constituie în procesul penal, dacă va fi cazul, parte civilă cu suma achitată spitalului cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale pârâtului s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 440,22 lei pe care Casa de Sănătate nu o decontează spitalului în condițiile în care autorul accidentului nu este stabilit irevocabil și nu se pot recupera cheltuieli de spitalizare de la acesta.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 312 al. 1 Cod proc. civilă, urmează să fie admis recursul.
În consecință, va fi modificată în totalitate sentința atacată, în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 440,22 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 310 din data de 18 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. N., cu domiciliul în .>
Modifică în totalitate sentința atacată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 440,22 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2013.
Președinte, Ș. R. | Judecător, L. D. P. | Judecător, R. A. V. |
Grefier, D. B. |
Jud. fond F.M.I.
Red. dec.civ. jud. R.S./19.06.2013
Tehnoredactat gref. D.B./19.06.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 467/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 497/2013. Tribunalul... → |
|---|
