Pretenţii. Decizia nr. 467/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 467/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 467/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 467
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător L. D. P.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 207 din data de 20 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Babadag, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. R. (fiul lui N. și al lui E., ns. la data de 06.11.1983), aflat în stare de detenție în Penitenciarul T..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât, aflat în stare de detenție, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Față de declarația părții prezente, că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Intimatul-pârât, având cuvântul, arată că, are cunoștință despre acțiune, însă nu îl cunoaște pe G. D., nu știe de către cine a fost bătut, respectiv la care spital a fost internat.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la data 06.12.2012 sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență T. a solicitat obligarea pârâtului G. D. la plata sumei de 1631,04 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată până la plata plății efective, achitate de CAS T. Spitalului Județean de Urgență T..
În motivarea cererii s-a arătat că în perioada 07.12.2009 – 11.12.2009, în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T. a fost internat numitul G. D., ca urmare a leziunilor suferite în urma unei agresiuni, iar Casa de Asigurări de Sănătate T. a decontat aceste servicii urmând ca spitalul să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată.
S-a susținut că potrivit art.1357 cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
Reclamantului i s-a produs un prejudiciu deoarece cheltuielile de spitalizare ale pârâtului nu sunt suportate din fondul unic de asigurări de sănătate.
S-a susținut că potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar furnizorii de servicii, care acordă asistență medicală, realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală, această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
S-a învederat că prin adresa nr. 274/01.01.2010, reclamantul i-a adus la cunoștință pârâtului că are un debit, însă pârâtul nu a înțeles să achite debitul, iar prin adresa nr._/26.11.2012 s-au solicitat relații de la I.P.J. T.- privind plângerea depusă de pârât, dacă a fost formulată și modul de soluționare, însă nu au primit nici un răspuns.
Situația pârâtului s-a susținut este aceea că apare în evidențele reclamantului cu datorie la CAS T., dar nu există un dosar pe rolul instanțelor sau o plângere penală, reclamantul neavând posibilitatea de a se constitui parte civilă cu suma ce reprezintă contravaloarea asistenței medicale acordate pacientului, întrucât părțile, fie s-au împăcat și nu a depus partea vătămată plângere penală, fie nu poate preciza partea vătămată cine este agresorul, iar în situația în care persoana agresată nu face nici un demers juridic pentru a trage la răspundere civilă sau penală agresorul său, instituția sanitară nu își poate recupera cheltuielile de spitalizare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp art. 1349 alin.1 și alin.2 cod civil, art.1357 și art.1531 alin.1 cod civil coroborat cu art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisurile: adresa emisă către I.P.J.T., decontul de cheltuieli, tabelul nominal cu persoanele care au beneficiat de servicii medicale ca urmare a daunelor cauzate sănătății, foaia de observație clinică generală, copie de pe adresa nr. 274/11.01.2010, dovada transmiterii adresei.
La data de 4.02.2013 reclamantul a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat scoaterea din cauză a pârâtului G. D. și introducerea în cauză a pârâtului C. R., solicitând totodată obligarea acestuia la plata sumei de 1631,04 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare achitată de CAS T. Spitalului Județean de urgență T. pentru vătămarea ce i-a fost provocată numitului G. D..
La solicitarea instanței I.P.J. T.- Postul de Poliție S. Cercheză a comunicat că există în evidențele sale înregistrată sub nr._/2010 și sub nr. unic 98/P/2010 al parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, plângerea numitului G. D., care reclama faptul că a fost lovit de către numitul C. R., fiind efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe, faptă prev.și ped.de disp.art.180 al.1 cod penal, dosar care a fost finalizat prin neînceperea urmăririi penale în baza art.10 alin.1 lit.h din cod pr.penală, prin aceea că a fost retrasă plângerea prealabilă și totodată a fost depusă rezoluția din 24.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag din care rezultă că dosarul nr.98/P/2010 s-a dispus în baza art.10 lit.h cod pr.penală neînceperea urmăririi față de numitul C. R. sub aspectul săvârșirii a infracțiunii prev.de disp.art.180 alin.1 cod penal.
Pârâtul C. R., prezent la judecata cauzei nu a recunoscut pretențiile reclamantului.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr. 207 din 20 martie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a analizând cauza dedusă judecății, a reținut că, în perioada 07.12.2009 – 11.12.2009, în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T. a fost internat numitul G. D., ca urmare a leziunilor suferite în urma unei agresiuni, fiindu-i asigurată asistență medicală ca urmare a leziunilor suferite, costul serviciilor medicale fiind de 1631,04 lei conform decontului de cheltuieli depus de reclamant în copie la dosar.
Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe disp. art. 1349, 1357 și 1531 cod civil și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, articol potrivit cu care persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate cu asistența medicală acordată, motiv pentru care a chemat în judecată pe C. R., în opinia sa, acesta fiind autorul agresiunii .
Prin rezoluția din 24.01.2013 dată în dosarul nr.98/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe C. R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal, iar din adresa emisă de Postul de Poliție S. Cercheză rezultă că a fost retrasă plângerea prealabilă formulată de G. D..
Având în vedere că prin rezoluția din 24.01.2013 dată în dosarul nr.98/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, nu s-a stabilit culpa pârâtului C. R. în producerea agresiunii asupra numitului G. D. și cum acesta din urmă a înțeles să-și retragă plângerea penală împotriva lui C. R., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prima instanță a apreciat că pârâtul C. R. nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 1631,04 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 207 din 12 iunie 2013 a declarat recurs S. Județean de Urgență T., care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea recursului că pârâtul C. R. este autorul agresiunii numitului G. D., iar instanța de fond a reținut eronat faptul că pârâtul nu poate fi obligat plata cheltuielilor de spitalizare efectuate pentru tratarea victimei sale, atâta timp cât nu s-a reținut vinovăția sa, întrucât partea și-a retras plângerea penală.
S-a mai arătat că potrivit art.313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 „ persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.
Furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin. (I) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperai cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective. "
S-a mai susținut că prevederile textului de lege citat, au rolul de a legifera expres faptul ca statul român, prin Casa de Asigurări de Sănătate, nu decontează decât cheltuielile de spitalizare cauzate de o îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută nu și cele efectuate pentru recuperarea unui pacient care a fost victima unui accident sau agresiune.
De asemenea, s-a mai susținut că, prin textul de lege mai sus citat, legiuitorul se refera la vinovăția civilă, făcând trimitere la " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane”, prin urmare sunt responsabile toate persoanele care produc vătămarea altei persoane, indiferent dacă fapta este săvârșită cu vinovăție sau din culpa (penală), dacă s-a depus sau nu plângere penală, dacă s-a început sau nu urmărirea penală, dacă părțile s-au împăcat. s.a.m.d.
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, al cărui art. 313 s-a invocat ca motiv de drept în cererea de chemare în judecată, nu face vorbire de nici un fel de excepții de la regula instituită-și anume că toate persoanele care produc o vătămare corporală altei persoane trebuie să suporte, cel puțin, contravaloarea serviciilor medicale pentru tratarea victimei.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 207 din 20.03.2013, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 1631,04 lei, sumă actualizată până la data plății efective.
Analizând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în temeiul art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul constată că recursul este întemeiat.
În perioada 07.12.2009 – 11.12.2009 G. D. a fost internat în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T. ca urmare a leziunilor suferite în urma unei agresiuni, fiindu-i asigurată asistență medicală ca urmare a leziunilor suferite, costul serviciilor medicale fiind de 1631,04 lei.
Potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de recurentul reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului - posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Prin rezoluția din 24.01.2013 dată în dosarul nr.98/P/2010 al Parchetului pe lângă Judecătoria Babadag, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe C. R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art.180 alin. 1 Cod Penal, motivat de faptul că a fost retrasă plângerea prealabilă.
Din economia dispozițiilor art. 313 alin 1și 2 din Legea nr. 95/2006 rezultă că legea stabilește o culpă în sarcina persoanelor care produc prin faptele lor daune sănătății altor persoane, stipulând totodată existența unui prejudiciu în patrimoniul furnizorului de servicii medicale și o obligativitate a acestora de a recupera prejudiciul constând în datoriile ocazionate de asistența medicală acordată.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale numitului G. D. s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 1631,04 lei, pe cale de consecință se impune ca pârâtul C. R. să repare acest prejudiciu, neavând relevanță, sub acest aspect, că plângerea penală a fost retrasă.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 312 al. 1 Cod proc. civilă, urmează să fie admis recursul.
În consecință, va fi modificată în totalitate sentința atacată, în sensul că va fi admisă acțiunea și va fi obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 1631,04 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN de URGENȚĂ T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 207 din data de 20 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. R. (fiul lui N. și al lui E., ns. la data de 06.11.1983), aflat în stare de detenție în Penitenciarul T..
Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 1631,04 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare, sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2013.
Președinte, S. R. | Judecător, L. D. P. | Judecător, R. A. V. |
Grefier, D. B. |
Red. Jud. fond Ș.L.E.I.
Red. dec.civ. jud. R.A.V/19.06.2013
Tehnoredactat gref. D.B./19.06.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 462/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
