Anulare act. Decizia nr. 77/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 77/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 77/2013
Ședința publică de la 18 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M.
JUDECĂTOR: L. N.
Grefier: A.-I. L.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă R. NAȚIONALĂ A P. R. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3554/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu intimata pârâtă FUNDAȚIA F. B. O. R. AL B., cu sediul în mun. S., . nr. 2, jud. S. și intimatul-intervenient P. JUDEȚULUI S., cu sediul în mun. S., . nr. 36, jud. S. (dosar strămutat prin încheierea nr. 476/05.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ ).
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 13 iunie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Având în vedere nevoia unei interpretări raționale a normelor de procedură, instanța de apel reține că apelul formulat împotriva sentinței se consideră făcut și împotriva încheierilor preparatorii sau interlocutorii pronunțate în cauză. Această concluzie trebuie reținută indiferent dacă prin lege se arată sau nu în mod expres aceasta. Ca atare, abrogarea prevederilor art. 282 alin. 3 din codul de procedură civilă nu trebuie înțeleasă în sensul existenței unei obligații de a indica fiecare încheiere atacată.
În concluzie, instanța respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității declarării apelului împotriva încheierilor criticate.
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 3554 pronunțată la data de 12 iulie 2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei S. a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul FONDUL B. O. R. AL B. și respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea având ca obiect ,,constatare nulitate” promovată de reclamanta R. NAȚIONALĂ A P. R. și, ca neîntemeiată” cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de P. JUDEȚULUI S..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Fundația Fondul B. O. R. al B. și a reținut că, în prezenta cauză reclamanta R. Națională a P. - R. a solicitat constatarea nulității absolute a actului constitutiv și a statutului Fundației Fondul B. ortodox român al B., precum și a tuturor modificărilor ulterioare acestora, precum și radierea Fundației Fondul B. O. R. al B. din Registrul asociațiilor și fundațiilor.
Un prim motiv de nulitate invocat de reclamantă a fost acela că actul constitutiv al fundației nu respectă dispozițiile art. 16 alin. 2 lit. a, g și i și alin. 3 din O.G. nr. 26/2000. Astfel, s-a învederat că, persoanele trecute în Tabelul nominal cu membrii fondatori ai fundației la nr. 1 Î.P.S. Arhiepiscop Pimen, nr. 18 Velnic Melchisedec, nr. 19 B. M., nr. 20 T. Benedicta și nr. 21 P. I. nu există, potrivit verificărilor efectuate la Direcția pentru Evidența Persoanelor, iar actul constitutiv nu cuprinde componența nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control ale fundației ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe și semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.
Al doilea motiv de nulitate invocat a fost încălcarea ordinii publice și frauda legii, considerându-se că fundația a fost înființată doar cu scopul declarat de a crea unor persoane fizice vocația la o anumită moștenire, moștenire la care în alt mod nu ar fi putut accede.
Instanța de fond a constatat că, s-a mai solicitat anularea actului constitutiv al fundației pârâte, a statutului și a tuturor modificărilor ulterioare, invocându-se încălcarea art. 16 alin. 2 din O.G. nr. 26/2000, de către Fundația Pro Fondbis 1946 Semper S., cererea acesteia făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S., în cadrul căruia, în fazele de apel și recurs au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantei R. Națională
a P. - Direcția Silvică S. și P. Județului S.. Cauza a
fost soluționată prin sentința civilă nr. 1656 din 02.05.2007 a Judecătoriei
S., care a fost casată prin Decizia civilă nr. 19/. 30.01.2009 a Tribunalului B., prin aceasta din urmă stabilindu-se soluția finală
(recursurile promovate împotriva deciziei menționate au fost respinse prin Decizia civilă nr. 830/R din 09.06.2009 a Curții de Apel B.) și anume:
respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă și a cererilor fi de intervenție formulate de R. Națională a P. - Direcția Silvică
S. și P. Județului S..
Judecătoria S. a mai reținut că, în considerentele Deciziei civile nr. 19/. 30.01.2009 a Tribunalului B. (menținută prin Decizia civilă nr. 830/R din in 09.06.2009 a Curții de Apel B.) se arată că motivele de nulitate invocate de reclamantă sunt anterioare hotărârii prin care s-a admis cererea de înregistrare a fundației pârâte. In aceste condiții nu mai pot fi reținute motivele invocate, acestea fiind verificate anterior și au stat la baza pronunțării unei hotărâri, în prezent irevocabilă și care nu a fost desființată printr-o cale de atac extraordinară. Făcând obiectul unei verificări jurisdicționale, potrivit dispozițiilor legale din actele normative speciale - Legea nr. 21/1924 și O.G. nr. 26/2000, actele constitutive ale fundației pârâte nu mai pot fi verificate din nou, astfel cum au solicitat reclamanta și intervenientele.
S-a mai constatat de către prima instanță că, în cadrul prezentei cauze, reclamanta R. Națională a P. - R. a solicitat constatarea nulității absolute a actului constitutiv și a statutului Fundației Fondul B. ortodox român al B., precum și a tuturor modificărilor ulterioare acestora, invocând încălcarea art. 16 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, precum și încălcarea ordinii publice și frauda legii, raportat la scopul pentru care a fost înființată fundația. Aceste motive de nulitate privesc actul constitutiv al fundației, statutul, precum și modificările ulterioare ale acestora și presupun analiza unor elemente menționate în aceste acte, aspecte ce au fost verificate de către instanța competentă potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Prin Sentința civilă nr. 109 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr. 3127/2000, a fost acordată personalitate juridică Fundației Umanitare a F. B. ortodox român al B., constatându-se îndeplinirea condițiilor de fond și de formă pentru înființarea și înregistrarea fundației. Așadar, prin hotărâre rămasă irevocabilă, s-a verificat îndeplinirea condițiilor legale în ceea ce privește actul constitutiv și statutul fundației. Ulterior, modificările intervenite în statut au fost, de asemenea, supuse controlului instanței, înscrierea acestora în registrul asociațiilor și fundațiilor fiind efectuate în baza unor încheieri, rămase irevocabile, date în Camera de consiliu de instanța competentă. Judecătoria S.. Astfel, mențiunile în registru s-au făcut doar după verificarea de către instanță a îndeplinirii condițiilor legale în ceea ce privește modificările efectuate, raportat la dispozițiile O.G. nr. 26/2000 și ale Regulamentului privind organizarea Registrului asociațiilor și fundațiilor.
A mai constatat Judecătoria S. că, întrucât au făcut deja obiectul unei verificări jurisdicționale, potrivit actelor normative speciale aplicabile: Legea nr. 21/1924 și, ulterior, O.G. nr. 26/2000, actele constitutive ale fundației pârâte nu mai pot fi verificate din nou de instanță și, prin urmare, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Fundația Fondul B. O. R. al B. și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de P. Județului S..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel R.N.P. R., prin memoriu separat fiind arătate motivele de nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat în primul rând că, în mod greșit, prima instanță a respins, ca fiind tardivă, prin Încheierea din data de 24.03.2011, cererea de completare a acțiunii formulată la 25.11.2010, instanța nesocotind prevederile art. 132 și art. 134 din Codul de procedură civilă.
S-a precizat astfel că termenul din data de 28.10.2010 nu poate fi socotit prima zi de înfățișare, arătând, în esență, faptul că reclamanta nu se afla în situația de a ,,pune concluzii”, în contextul în care se acordase un nou termen pentru comunicarea și studierea întâmpinării.
S-a precizat că este nelegală și dispoziția de respingere prin Încheierea din data de 14.04.2011 a excepțiilor lipsei calității de reprezentant al Fundației F. B. O. R. al B. a persoanei ce a formulat întâmpinările în cauză, a lipsei calității procesuale pasive, a capacității procesuale pasive, a capacității de folosință a F. B. O. R. al B. ce aparține Arhiescopiei Sucevei și Rădăuților.
S-a arătat că a fost chemată în judecată Fundația F. B. O. R. al B., iar întâmpinările și împuternicirea de reprezentare avocațială sunt formulate de ,,Fondul B. O. R. al B. ce aparține Arhiescopiei Sucevei și Rădăuților”, entitate distinctă și care, de altfel, nu există.
Entitatea chemată în judecată nu aparține și nici nu se află sub conducerea sau sub supravegherea Arhiescopiei Sucevei și Rădăuților, denumirea corectă a pârâtei fiind cea ce rezultă din Registrul special deținut de Tribunalul S., denumire ce a fost indicată în cererea de chemare în judecată, neexistând vreo dovadă de modificare a denumirii.
Deși prima instanță relevă că diferența este nesemnificativă existând identitate între persoana chemată în judecată, Fundația F. B. O. R. al B., și cea ce a formulat cereri în cauză, Fondul B. O. R. al B. ce aparține Arhiescopiei Sucevei și Rădăuților, în realitate, diferența este considerabilă.
În privința sentinței pronunțate s-a arătat că aceasta suferă sub aspectul motivării în fapt și în drept așa cum cer dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, fapt ce constituie garanția imparțialității judecătorului.
S-a precizat că motivele contradictorii, ca și motivarea sumară sau confuză, echivalează cu o nemotivare. Or, hotărârea apelată este, cel puțin, contradictorie, de vreme ce a fost admisă excepția inadmisibilității pe motiv că petitul cererii a făcut obiectul unei verificări jurisdicționale, concomitent cu respingerea excepției lucrului judecat.
Separat de aceasta, s-a arătat că excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă, fără invocarea vreunui temei de drept. Mai mult, este necesar a se reține că, potrivit art. 337 din Codul de procedură civilă, încheierile nu au putere de lucru judecat. De asemenea, în procedurile necontencioase, judecătorul nu tranșează un litigiu. Încheierile date în această materie se bucură de o anume stabilitate, atât timp cât împrejurările ce au stat la baza emiterii au rămas neschimbate. Or, în cauza pendinte, instanța era datoare să constate că cele avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 109/11.04.2000, în dosarul nr. 3127/2000 a Tribunalului S. nu sunt conforme realității.
În concret, unele dintre persoanele ce au fost declarate membre fondatoare ale fundației ce a dobândit personalitate juridică, respectiv I.P.S. Arhiepiscop Pimen, Velnic Melchisedec, T. Benedicta, P. I., nu există, fapt confirmat prin adresa nr._/12.03.2010 de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date. Ca atare, nici nu puteau mandata o altă persoană pentru a le reprezenta interesele.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului să dispună anularea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În apărare, Fondul B. O. R. al B. a formulat întâmpinare și a solicitat să se constate că cererea de apel formulată împotriva încheierilor interlocutorii a fost depusă la data de 20 septembrie 2012, cu nesocotirea dispozițiilor art. 284 din Codul de procedură civilă, fiind astfel tardivă.
Abrogarea prevederilor art. 282 din același cod, potrivit cu care apelul făcut împotriva hotărârii se socotește făcut împotriva încheierilor premergătoare, face necesară arătarea în cuprinsul declarației de apel și a încheierilor ce se atacă.
S-a arătat și faptul că potrivit art. 132 din Codul de procedură civilă, întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată poate să aibă loc cel târziu până la prima zi de înfățișare. Cum potrivit art. 134 din Codul de procedură civilă, prima zi de înfățișare este ziua în care părțile, legal citate, pot pune concluzii, este necesar a se reține că necomunicarea întâmpinării nu are aptitudine a de a schimba accepțiunea de ,, prima zi de înfățișare” .
D. urmare, Încheierea din data de 24.03.2011 este legală și temeinică.
Legală și temeinică este și Încheierea din data de 14.04.2011 prin care au fost respinse și celelalte excepții. Noțiunea de fundație definește doar forma juridică a unei persoane juridice fără scop patrimonial, astfel că Fondul B. O. R. poate sta în proces indiferent dacă i se adaugă sau nu denumirea de ,,fundație”. În sprijinul acestei susțineri au fost invocate și cele statuate prin decizia 830/09.06.2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, într-o cauză ce s-a purtat între cele două părți.
În privința sentinței, s-a reținut că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 261 din Codul de procedură civilă, obligația de motivare netrebuind a fi înțeleasă în sensul existenței unui răspuns pentru fiecare argument invocat de părți, fiind suficientă examinarea problemelor esențiale.
Separat de aceasta, s-a arătat că jurisprudența a statuat că nulitatea actului constitutiv al unei asociații sau fundații pentru motive care au fost deja verificate și au stat la baza pronunțării hotărârii de autorizare este inadmisibilă. În speță, obiectul inadmisibilității este vizat de condițiile de exercitare a acțiunii, respectiv dreptul reclamantului de a sesiza instanța cu o anume acțiune.
În privința temeiului juridic al excepției inadmisibilității, a fost invocată nevoia respectării principiului securității juridice, trimitere fiind făcută la Hotărârea pronunțată la data de 6 decembrie 2007 de C.E.D.O. în cauza B. împotriva României.
S-a precizat prin întâmpinare și faptul că potrivit art. 294 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Or, apelanta a încălcat aceste prevederi prin aceea că a extins temeiul de drept și la prevederile art. 337 rap. la art. 331 și art. 336 din Codul de procedură civilă, temei ce constituie cauza cererii.
Cum în cauză cererea de chemare în judecată nu a fost fundamentată pe aceste dispoziții, motivul de apel prin care se critică hotărârea pentru eventuala încălcare a acestor prevederi, este inadmisibilă.
Prin Încheierea nr. 476 din 5 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 05.02.2013, s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul S. la Tribunalul Tulcea, așa încât prin Încheierea din data de 19.02.2013 pronunțată în dosarul_ al Tribunalului S., s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, aceasta fiind trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Tulcea pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul nr._ .
Examinând apelul declarat în cauză, tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 132 din Codul de procedură civilă, ,,la a prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.”
Conform art. 134 din Codul de procedură civilă, prima zi de înfățișare este ,,acel termen la care părțile, legal citate, pot pune concluzii.”
Nu se consideră prima zi de înfățișare termenul la care părțile nu au putut pune concluzii deoarece cauza s-a amânat pentru lipsă de apărare. O interpretare contrară are aptitudinea de a aduce atingere dreptului la apărare.
Ca atare, în speță, prima zi de înfățișare nu poate fi considerată data de 28 octombrie 2010, de vreme ce instanța a acordat termen pentru ca reclamanta să ia cunoștință de conținutul întâmpinării și să formuleze un eventual răspuns.
În concluzie, în mod eronat, prin Încheierea din data de 24.03.2011, a fost respinsă cererea de completare a acțiunii introductive, depusă la dosar la termenul din data de 25.11.2010, cu argumentul că a fost făcută ,,ulterior primei zile de înfățișare respectiv 28.10.2010.”
În privința celor dispuse prin Încheierea din data de 14 aprilie 2011, instanța de apel reține că potrivit actului constitutiv al entității pârâte, aceasta este denumită ,,Fundația Fondul B. O. R. al B.”.
Cum, cuvântul ,,fundația” face parte din denumire, reținând nevoia ca o hotărâre judecătorească să răspundă unor cerințe de rigoare și conformitate, se impune a fi avută în vedere denumirea corectă. Astfel, reclamanta este datoare să precizeze împotriva cui este formulată acțiunea, pârâtul să folosească denumirea sub care este înregistrată, instanța având obligația să pună în discuția contradictorie a părților orice neconcordanță și să decidă în funcție și de verificările întreprinse.
Aceeași rigoare este necesară și în privința sintagmei ,,ce aparține Arhiescopiei Sucevei și Rădăuților”, sintagmă ce nu face parte din denumirea entității, nu a fost menționată în cererea de chemare în judecată, dar relevă apartenența de arhiescopie, ceea ce nu rezultă din statut, act care, dimpotrivă, evidențiază că această entitate ,,este și rămâne o fundație de sine stătătoare”
Este veridic faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Statutul Fundației F. B. O. R. al B., administrarea acesteia se face de ,,Consiliul eparhial, sub președinția ierarhului eparhiot al Arhiescopiei Sucevei și Rădăuților”, însă se impune a se avea în vedere faptul că apartenența evidențiată în întâmpinarea formulată și noțiunea de subordonare administrativă menționată în statut sunt elemente de subordonare, de dependență, distincte.
Desigur, toate aceste neconcordanțe nu au aptitudinea neapărat de a fundamenta excepțiile invocate, cea vizând lipsa de calitate procesuală pasivă, lipsa capacității procesuale pasive, a capacității de folosință, însă nu scutește instanța de a stabili cu exactitate denumirea pârâtului.
Aceasta, în contextul în care se dovedește că există identitate între persoana chemată în judecată și cea ce formulează apărări, neconcordanțele fiind rezultatul unor omisiuni, referire fiind făcută la cuvântul ,,fundația”, sau a unei calificări eronate a subordonării administrative drept dezmembrământ societar, cum este spre exemplu cazul sucursalei.
Trebuie observat că prin sentință, prima instanță a reținut denumirea corectă a entității chemate în judecată, respectiv FONDUL B. O. R. AL B..
În privința sentinței, instanța de apel găsește întemeiată aprecierea potrivit cu care o acțiune de drept comun având ca obiect constatarea nulității actului constitutiv nu poate fi admisibilă atât timp cât pune în discuție aspecte ce au făcut obiectul unor verificări jurisdicționale anterioare.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 337 din Codul de procedură civilă ,, Încheierile nu au puterea lucrului judecat.” Cu toate acestea, încheierile pronunțate în materie grațioasă dobândesc forță executorie, ceea ce constituie o caracteristică importantă a actului jurisdicțional. Această încheiere constituie atât un act administrativ prin natura sa, cât și un act jurisdicțional prin forma și procedura care guvernează emiterea ei.
În acest context, cu privire la aprecierea ca inadmisibil a motivului de apel constând în incidența prevederilor art. 337, art. 331 și art. 336 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că ar constitui o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată, se reține că într-adevăr potrivit art. 294 din Codul de procedură civilă, ,,În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.”
Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția, categoria juridică sau principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa. Or, normele invocate, deși au pertinența lor în speță, nu constituie fundamentul dreptului, nefiind cauza debendi în sensul arătat. Ele sunt norme generale privitoare la procedura necontencioasă.
Instanța de apel reține că prin Cartea a III-a a Codului de procedură civilă, după cum îi este și denumirea marginală ,,Dispoziții generale privitoare la procedurile necontecioase”, se prevede că în procedura necontencioasă există, "dispoziții generale" aplicabile oricăror materii necontencioase, dar și "dispoziții speciale" aplicabile numai anumitor materii.
Potrivit art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ,,materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărții de față.”
Dispozițiile speciale se referă, printre altele, la regimul juridic al încheierii prin care instanța rezolvă o cerere necontencioasă, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care se încuviințează cererea necontencioasă, termenul de declarare, persoanele care pot declara și instanța competentă să soluționeze calea de atac, etc.
Se reține astfel că art. 90 din Legea nr. 21/1924 aplicabilă la momentul emiterii sentinței 109/11.04.2000, este norma ce reglementează faptul că hotărârea dată în această materie este emisă ,,fără drept de opozițiune, dar cu drept de apel în termen de 10 zile libere de la pronunțare.”, că ,,părțile interesate, [..] vor putea declara apel contra deciziei tribunalului.” și că, în termen de 15 zile de la pronunțare, se poate face recurs.
Este de invocat însă dispoziția inserată la art. 94 din acest act normativ potrivit cu care ,, Orice act supus înscrierii și neînscris sau nepublicat nu va fi opozabil terților. Asemenea act rămâne însă opozabil terților dacă se constată că ei l-au cunoscut pe altă cale.”
per a contrario, hotărârea de acordare a personalității juridice, înscrisă fiind în registrul special, impune respectul chiar și a celor ce nu au avut calitatea de părți în raportul de drept. Acest respect este determinat de nevoia preeminenței dreptului care se sprijină și pe principiul securității raporturilor juridice, principiu ce impune, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv de către tribunale să nu fie repusă în discuție decât în cadrul unor proceduri prevăzute de lege.
O interpretare diferită are aptitudinea de a permite în speță o ingerință nepermisă în dreptul de asociere, drept garantat de art. 11 din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit căruia ,,Orice persoană are dreptul la libertatea de reuniune pacifică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a fonda cu ceilalți sindicate și de a se afilia la sindicate pentru a-și apăra interesele.”
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute prin lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea crimei, protejarea sănătății sau moralei, sau protejarea drepturilor și libertățile celuilalt.
În acest context, tribunalul evidențiază că pentru situații de apărare a ordinii publice și protejarea drepturilor și libertăților celorlalți, Legea nr. 21/1924, prin art. 26, prevede chiar și o procedură de dizolvare a persoanei juridice autorizate.
Dincolo de concluzia că nu pot fi supuse controlului instanței aspecte ce au făcut obiectul unor verificări jurisdicționale anterioare, instanța observă că reclamanta, prin cererea introductivă, pune în discuție conformitatea actului constitutiv al entității pârâte cu prevederile O.G. Nr. 26/2000, prevederi ce au intrat în vigoare după momentul emiterii sentinței nr. 109/11.04.2000 de acordare a personalității juridice.
Este evidențiată astfel existența, începând cu data de 30.04.2000, a unei obligații de modificare a actului constitutiv în raport de toate condițiile reglementate de noul act normativ, obligație ce s-ar desprinde din economia art. 83, potrivit cu care ,, Asociațiile și fundațiile constituite, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în condițiile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații) își păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor asociații și fundații li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, regimul juridic prevăzut de aceasta.”
Astfel, arată apelanta-reclamanta, cum nu a fost respectată această obligație de conformare, actul constitutiv este nul începând cu data intrării în vigoare a noului act normativ, de vreme ce nu îndeplinește toate cerințele art. 16, referire fiind făcută la obligația de a cuprinde numele fondatorilor.
Se constată că prima instanță, deși a făcut referire la faptul că după . noului act normativ au fost operate modificări în statutul entității chemate în judecată, nu a răspuns prin sentința pronunțată dacă O.G. Nr. 26/2000 instituie vreo obligație de revizuire a actelor constitutive în raport de toate condițiile prevăzute de aceasta, dacă o atare obligație corespunde aceluiași principiu al securității la care s-a făcut referire din perspectiva principiului activității legii civile și, finalmente, dacă își găsește astfel aplicabilitate în speță.
În privința argumentelor contradictorii derivând din admiterea excepției inadmisibilității pe motiv că petitul cererii a făcut obiectul unei verificări jurisdicționale, concomitent cu respingerea excepției lucrului judecat, instanța de apel relevă faptul că principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri, adică infirmarea constatărilor făcute.
Ca atare, autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de excepție procesuala si aceea de prezumție. Dacă in manifestarea sa de excepție procesuala, ce corespunde unui efect de natura sa oprească a doua judecata, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 din Codul civil, nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea de statuare, fără posibilitatea de a dispune diferit.
D. urmare, respingerea excepției procesuale la care se face referire a fost determinată de neidentificarea triplei identități de obiect, părți și cauza, admiterea excepției de inadmisibilitate de nevoia de a nu emite o hotărâre care să contrazică sentința de acordare a personalității juridice, astfel că nu este identificată vreo contrazicere.
Date fiind argumentele arătate, având în vedere și dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care ,, […], în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. [..]”, instanța de apel a decis admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de apel reține că efectele strămutării rămân operante până la soluționarea irevocabilă a cauzei, pe linia ierarhiei judiciare în raport cu instanța la care a ajuns cauza prin strămutare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta-reclamantă R. NAȚIONALĂ A P. R. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3554/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu intimata pârâtă FUNDAȚIA F. B. O. R. AL B., cu sediul în mun. S., . nr. 2, jud. S. și intimatul-intervenient P. JUDEȚULUI S., cu sediul în mun. S., . nr. 36, jud. S. (dosar strămutat prin încheierea nr. 476/05.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ ).
Anulează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare, Judecătoriei Tulcea.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
V. M. L. N. A.-I. L.
Pentru judecător aflat în CO
Semnează Președintele instanței,
Conform art. 261 alin. (2) C.
Red./tehnored. Jud. NL/04.07.2013/5 ex.
. ex./
| ← Pretenţii. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul TULCEA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
