Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1148/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1148/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 2333/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1148/R/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant N. P., domiciliat în ., jud. V., în contradictoriu cu intimații - pârâți P. M., N. N., P. I. și R. E., împotriva sentinței civile nr. 552/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic - contract de schimb.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura este legal îndeplinită; în data de 25.09.2013, prin registratură, reprezentantul intimatei N. N., procurist N. V., a depus concluzii scrise.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 18 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 septembrie 2013, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 552/19.06.2013 Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul N. P., în contradictoriu cu pârâții P. M., P. I. și R. E., N. N., prin procurist N. V., sub ambele capete de cerere.
In temeiul art.274 cod pr. civilă din 1865 a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.04.1998 între reclamant și autorul pârâților N. P. s-a încheiat un contract de schimb având ca obiect o suprafață de 1364 mp teren situat în intravilanul satului Gugești. Acest act a fost încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată. Nu s-a înscris vreo clauză potrivit căreia părțile urmau să se prezinte la notariat în vederea încheierii actului de schimb în formă autentică.
La acea dată erau în vigoare disp. art.66-72 din legea 18/1991 care prevedeau cerința obligatorie a formei autentice pentru încheierea actelor de dispoziție având ca obiect terenuri, inclusiv pentru contractele de schimb, care este un act translativ de proprietate. Chiar în art.51 al.1 se prevede că schimbul de terenuri între persoane fizice se face cu acordul acestora exprimat în formă autentică.
De fapt, aceste dispoziții au fost preluate de disp. art. 2 al.1 din titlul X al legii 247/2005 potrivit căruia terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilanul sau extravilanul localităților,indiferent de destinația sau întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite pin acte juridice între vii încheiate în formă autentică. Sancțiunea nerespectării acestei condiții este nulitatea absolută a actului. Forma autentică cerută de lege este impusă pentru însăși validitatea actului.
Actul sub semnătură privată încheiat de părți nu constituie prin sine însuși temei pentru schimbul terenurilor de către titularii dreptului de proprietate ,pentru că nu este încheiat în forma autentică cerută de lege. Totuși el nu poate rămâne fără efecte juridice pentru părțile ce-l încheie.
Astfel,dacă el nu este valabil ca și contract prin care să se transmită proprietatea ,el este valabil ca antecontract din care se nasc obligații de ,,a face,, respectiv de a încheia actul în forma cerută de lege.
Potrivit art.5 al.1 din Legea 71/2011,dispozițiile Cd. civ. se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ,sau ,după caz,produse ori săvârșite după .,precum și situațiilor juridice născute după ..
Observând antecontractul încheiat între părți, instanța a constatat că acesta a fost încheiat la data de 10.04.1998, înainte de . Noului cod civil.
Prin urmare, în cauză erau incidente regulile prev. de Vechiul Cod civil, iar potrivit disp. acestui cod ,schimbul este guvernat de regulile prev. pentru contractul de vânzare cumpărare.(art.1409 Cd.civ.).
Pentru ca instanța să pronunțe, în baza art.1073 și 1077 cod civ., o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb, trebuie analizate existența următoarelor condiții esențiale:
-antecontractul de schimb trebuie să îndeplinească cerințele generale de validitate a actelor juridice, prevăzute de art.948 cod civil;
-bunurile ce fac obiectul antecontractului să fie proprietatea copermutanților promitenți și să nu existe impedimente legale.
-reclamantul să facă dovada că obligația reciprocă de predare a bunului s-a executat;
-reclamantul să facă dovada că unul din copermutanți refuză nejustificat să se prezinte la notariat pentru încheierea actelor în formă autentică.
Articolul 969 din Cd.civ din 1864 cuprinde efectele convenției dintre părți arătând că acordul între două sau mai multe voințe face să ia naștere un raport de drept între persoanele care l-au încheiat. Decurge de aici principiul forței obligatorii a actului juridic încheiat de părți potrivit căruia orice act juridic civil încheiat valabil se impune autorului sau autorilor actului întocmai ca legea.
Trebuie menționat că numai convențiile care întrunesc toate elementele esențiale pentru formarea și validitatea actelor juridice(art 948 cd.civ.) pot avea puterea de a produce efecte juridice.
Potrivit dispozițiilor acestui articol, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților ce se obligă,un obiect determinat și o cauză licită. La aceste condiții esențiale se adaugă forma cerută ad solemnitatem în cazul unor acte juridice.
Analizând antecontractul de schimb încheiat între părți, instanța a constatat în primul rând că nu cuprinde un obiect determinat, în sensul că nu se menționează ce suprafață de teren a dobândit reclamantul și ce suprafață de teren a predat acesta autorului pârâților în schimb. În antecontract se face referire doar la o singură suprafață de teren.
Potrivit art.5 al.2 din titlul X al legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,precum și unele măsuri adiacente,,în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren,cu sau fără construcții,una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul,partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.,
Pe de altă parte, părțile nu au prevăzut și obligația acestora de a se prezenta la Notariat pentru a încheia actul în formă autentică. Așadar, părțile nu și-au asumat nici măcar obligații de,, a face,, respectiv de a face toate demersurile necesare pentru a încheia actul în formă autentică,pentru a fi aplicabile disp. art.1075-1077 Cd.civ., care permit ,în principiu, suplinirea consimțământului debitorului în material obligațiilor de,, a face,,.
Instanța ar fi avut posibilitatea să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâții la încheierea personală a contractului sau să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Însă, așa cum s-a arătat, pentru a se pronunța o astfel de hotărâre este necesar ca antecontractul să fie valabil încheiat. Ori se putea observa că obiectul acestuia nu este determinat.
Din actele depuse la dosar rezulta că reclamantul și autorul pârâților, P. C. nu au încheiat actul de schimb în formă autentică și nu au respectat condițiile de fond privitoare la încheierea actelor juridice, deoarece la acea dată, 10.04.1998, lui N. N. nu i se eliberase încă titlul de proprietate pentru suprafața care pretinde că a schimbat-o, de 1364 mp din totalul de 3122 mp. Titlul de proprietate a fost eliberat în luna decembrie 1998 (titlul cu nr.820/_).
În schimb, P. C. deținea la cea dată act de proprietate pentru suprafața care se pretinde că a fost schimbată, respectiv de 1364 mp teren din totalul de 3852 mp pe care îi dobândise de la fam. Vierescu, conform actului de vânzare cumpărare nr.346/12.02.1998.Rezultă că autorul pârâților deținea act de proprietate la data încheierii antecontractului. De fapt, acestea sunt actele care cuprind suprafețele de teren ce au făcut obiectul antecontractului și nu titlul nr.324 din 18.09.1997, cum a reținut expertul în raportul de expertiză.
Se putea trage de aici concluzia că după ce s-au eliberat actele de proprietate și în perioada cât P. C. se afla în viață, părțile ar fi trebuit să încheie actele în forma prev. de lege.
Cu privire la cererea formulată de reclamant privind constarea nulității absolute parțiale a actului de partaj voluntar încheiat între pârâți, instanța a apreciat că era neîntemeiată.
Actul de partaj voluntar a avut ca obiect,printre altele, și o suprafață de 3852 mp teren situat în intravilanul satului Gugești din care face parte și suprafața de 1352 mp teren pe care reclamantul pretindea că a primit-o în schimb de la P. C..
Din contractul de vânzare cumpărare nr.346/1998 încheiat între fam Vierescu și fam. P., rezulta că aceștia din urmă au devenit proprietarii acestei suprafețe de teren, iar la decesul lui P. C. aceasta a intrat în proprietatea moștenitorilor, în indiviziune.
La data încheierii actului de partaj, pârâții erau proprietarii acestei suprafețe de teren deoarece autorul lor nu încheiase nici un act valabil prin care să fi fost transmis dreptul de proprietate. În condițiile în care contractul de schimb nu fusese încheiat în mod valabil, nu se putea cere pârâților să considere că acel teren nu era proprietatea lor.
Prin urmare, nu se putea considera că actul de partaj a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate ale actelor juridice prev de disp. art.966-968 Cd.civ. Actul nu a avut o cauză ilicită, ci a avut drept scop ieșirea din indiviziune asupra unor bunuri ce au aparținut autorului lor.
Dacă reclamantul este nemulțumit de faptul că părțile acestui act de partaj nu au luat în considerare eventuala înțelegere între reclamant și autorul pârâților are doar posibilitatea de a solicita daune interese pentru nerespectarea antecontractului intitulat „proces verbal”.
Raportat la considerentele reținute mai sus,instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamant era neîntemeiată și a fost respinsă, sub ambele capete de cerere.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs N. P., pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Huși, a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de schimb. Obiectul schimbului îl reprezintă două suprafețe de teren de 1.364 mp ce au fost schimbate între coproprietari și stăpânite faptic încă din anul 1998 și pentru care s-a încheiat un înscris sub semnătură privată.
Întrucât moștenitorii proprietarului P. C. nu voiau să încheie tranzacția în formă autentică, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească în acest sens. De asemenea, pentru că terenul proprietatea lui P. C., ce a făcut obiectul schimbului, a revenit printr-un partaj voluntar pârâtei N. N., a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a acestui contract.
Instanța de fond a respins acțiunea principală pentru următoarele motive:
-actul de schimb încheiat între părți la data de 10.04.1998 nu este autentic și nu produce efecte juridice;
-obiectul contractului nu este determinat, în sensul că nu se menționează ce suprafață de teren a dobândit reclamantul și ce suprafață de teren a predat acesta autorului pârâților;
-nu s-a prevăzut obligația de prezentare la notariat pentru a încheia actul în formă autentică.
Consideră hotărârea netemeinică și nelegală din următoarele motive:
1. Faptul că actul de schimb încheiat la data de 10.04.1998 nu este autentic este tocmai motivul pentru care s-a adresat instanței de judecată. Obligativitatea încheierii actului în formă autentică i-a determinat să solicite instanței să constate încheierea convenției de schimb și să substituie lipsa consimțământului pârâților pentru autentificarea actului.
2.Obiectul contractului a fost determinat încă de la bun început. Dacă se referă strict la obiectul convenției, acesta îl reprezintă schimbul de terenuri. Dacă se referă la determinarea și individualizarea suprafețelor copermutate, și acestea au fost înscrise în convenție ca suprafață, dimensiuni și poziționare. În cursul procesului expertul topometru a identificat cu precizie suprafețele de teren ce au făcut obiectul convenției de schimb și le-a redat în concluziile și anexele raportului de expertiză.
3.Obligativitatea prezentării la notariat nu trebuia prevăzută în actul sub semnătură privată. Încheierea în formă autentică a contractului de schimb este o condiție impusă de lege, ceea ce implică obligația copermutanților de a face demersurile necesare finalizării convenției de schimb, prin autentificarea tranzacției. Neîndeplinirea culpabilă a acestei obligații de către oricare din părți poate fi temei pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de schimb.
Cererea completatoare privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de partaj voluntar a fost respinsă ca o consecință a respingerii acțiunii principale. Având în vedere netemeinicia hotărârii instanței de fond în privința respingerii acțiunii principale, consideră că și respingerea cererii completatoare este neîntemeiată. Precizează faptul că pârâta N. N., cea căreia i-a revenit terenul în litigiu cunoștea despre existența contractului de schimb (care era de notorietate în localitatea Gugești) și, în anul 2012, chiar a făcut diferite acte de deposedare a reclamantului de terenul primit în schimb.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Sentința instanței de fond de respingere a acțiunii este corectă doar sub aspectul reținerii faptului că nu s-a dovedit obiectul antecontractului de schimb încheiat între reclamantul recurent și autorul pârâților intimați.
Corect s-a reținut de către instanța de fond că la data încheierii antecontractului de schimb autorul reclamantului nu avea eliberat titlu de proprietate pentru întreaga suprafață ce a format obiectul antecontractului (acesta fiind eliberat la data de 17.12.1998), or, o condiție esențială era ca cei doi copermuntanți, la data încheierii convenției, să fie proprietari ai terenului ce făcea obiectul contractului de schimb. Emiterea ulterioară a titlului de proprietate nu acoperă această situație.
Și sub aspectul întinderii se constată că nu corespunde obiectul antecontractului încheiat între părți cu ceea ce s-a identificat în raportul de expertiză. Astfel, obiectul antecontractului real măsurat de 1276 mp, se arată că face parte din două titluri de proprietate, unul eliberat anterior convenției și unul ulterior. Identificarea cu exactitate nu s-a putut face, reclamantul având lângă suprafața ce pretinde că a făcut obiectul contractului încă un lot de 7000 mp, neputând indica limita între cele două loturi.
Mai mult, suprafața face parte din două documentații cadastrale diferite, iar situația din teren nu coincide cu cea din documentațiile cadastrale și nici cu limita terenurilor aflate în litigiu, limita gardului existent și limita imobilelor înscrise în cartea funciară fiind diferite.
Celelalte considerente care au condus la respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată vor fi înlăturate, interesul reclamantului în promovarea acțiunii constând în pronunțarea unei hotărâri care să suplinească forma autentică cerută de lege. De asemenea, prezentarea prealabilă la Notariat sau lipsa notificării nu constituie o procedură prealabilă obligatorie, în lipsa căreia să se aplice sancțiunea respingerii cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul N. P. împotriva sentinței civile nr. 552/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.09.2013.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. C.A.
Tehnored. C.A./E.G.
2 ex./04.10.2013
Judecător fond – A. I. cristina
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1361/2013. Tribunalul... | Actiune in regres. Decizia nr. 1249/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
