Plângere contravenţională. Decizia nr. 1361/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1361/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 3943/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1361/R/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Judecător R.-N. O.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul petent S. F. C. domiciliat în mun. V., ..160, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.1639 din data de 05.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă pentru recurentul petent S. F. C., avocat Șenchiu M., cu împuternicire avocațială la dosar în baza contractului de asistență juridică nr._/24.11.2013, lipsă fiind intimatul IPJ V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, nemotivat, intimatul IPJ V. nu a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Recurentul petent având cuvântul prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul recurentului prin apărător, în susținerea cererii de recurs.
Recurentul petent S. F. C., având cuvântul prin apărător, avocat Șenchiu M., arată că dacă se analizează hotărârea instanței de fond în ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a considerat aplicabilă convenția CEDO reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal, printre aceste garanții numărându-se și cea referitor la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei, prezumția relativă de legalitate a procesului-verbal fiind susținută și putând fi coroborată cu planșele foto prezentate în cauză.
Însă, aceste probe trebuie coroborate cu data, ora, numărul de înmatriculare a autovehiculului, în condițiile în care la dosarul cauzei se află 6 planșe foto din care nu rezultă în nici un fel numărul de înmatriculare, nu se poate evidenția dacă autovehiculul se află în localitate sau în afara acesteia.
Coroborând planșele fotografice, cu privire la depășirea vitezei în localitate solicită a se constata că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în cauză, motiv pentru care instanța de control judiciar poate dispune admiterea în parte a plângerii contravenționale și anularea procesului verbal doar cu privire la contravenția care vizează depășirea vitezei în localitate și exonerarea de răspundere a petentului cu privire la acest aspect, celelalte sancțiuni fiind corect aplicate.
Solicită admiterea recursului și anularea procesului verbal de contravenție.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului civil declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. nr.1639 din data de 05.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul S. F.-C., domiciliat în V., . 160, scara B, ., împotriva procesului-verbal . nr._/9.06.2012 încheiat de IPJ – Poliția Negrești.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr. 3943/2012, petentul S. F.-C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 9.06.2012 de intimata IPJ – Poliția Negrești.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 9.06.2012 se deplasa cu autoturismul TICO_ pe direcția Negrești-V. rulând cu o viteză de 65 km/h și în localitatea Vulturești, a oprit la semnalul agentului de poliție ce i-a imputat că a avut o viteză de 75 km/h.
A arătat petentul că a prezentat actele spre control, i-a adus la cunoștință petentului că nu a circulat cu viteza invocată, a solicitat verificarea înregistrării dar i s-a precizat că poate face plângere în instanță, și totodată i s-a precizat faptul că i se va lua permisul de conducere dacă nu respectă indicațiile polițistului.
A susținut petentul că i s-au înmânat actele, permisul i-a fost reținut și a refuzat să semneze procesul-verbal.
Au fost anexate: înscrisuri.
A fost înaintată de către intimata IPJ V. documentația ce a stat la baza întocmirii actului sancționator.
Face trimitere intimata la prevederile art. 31 – OUG 195/2002 la prevederile art. 183 – HG 1391/2006, la modalitatea de constatare a contravențiilor (direct sau cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate) și arată că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut:
Prin procesul-verbal ., nr._/9.06.2012 petentul S. F.-C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 560 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100/2 și art. 100/3/f – OUG 195/2002 întrucât la data de 9.06.2012 a condus autoturismul_ pe DN 155 D – Vulturești cu viteza de 76 km/h abatere stabilită cu aparatura radar de pe autospeciala MAI_, caseta 308, și nu a respectat dispozițiile polițistului rutier.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Față de refuzul petentului de a semna procesul-verbal, agentul constatator a procedat conform dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001, consemnând datele de identificare, ale martorului H. I..
Prin urmare, martorul indicat de lege nu vizează atestarea unei situații de fapt (respectiv conținutul constitutiv al contravenției) ci simpla atitudine a contravenientului sau absența sa din locul și momentul încheierii procesului – verbal.
Aportul informațional pe care îl poate aduce un astfel de martor se răsfrânge exclusiv asupra acestor aspecte și diferă de mijloacele probatorii asupra fondului cauzei.
Din depoziția dată în instanță, s-a reținut că petentul oprit în trafic de un lucrător de poliție a avut o atitudine recalcitrantă, a ieșit din vehicul a mers la autospeciala de poliție deși i se pusese în vedere să rămână în autoturism.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundentială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitor la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Prezumția relativă de legalitate a procesului-verbal este susținută și prin urmare poate fi coroborată cu planșele foto prezentate în cauză.
Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnice omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces – verbal de constatare a contravenției.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.4.1 din Norma de metrologie legală 021 – 05 NML „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre )”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul 187/2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”
Instanța a considerat că în speță sarcina probei, revenea organelor de poliție, neputând pretinde petentului, în mod obiectiv și rezonabil să facă dovada faptului că a condus cu viteză legală, mijloacele tehnice ce consolidează susținerile agentului constatator stând exclusiv la îndemâna acestora.
Planșele foto anexate în cauză cuprind mențiunile sus-citate, fotografiile fiind realizate după filmarea video făcută cu cinemometrul rutier montat pe auto MAI –_, verificat metrologic, fapt atestat prin buletinul nr._/24.08.2011.
Deși petentul arată că pe planșele foto nu apare foarte vizibil numărul de înmatriculare al vehiculului, în aceeași măsură nu a contestat prezența sa cu vehiculul pe sectorul de drum arătat în actul sancționator, iar în capturile video realizate este singurul vehicul surprins cu cinemometrul de control rutier.
Există probe certe cu care se coroborează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Raportat celor expuse, instanța a respins plângerea contravențională promovată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S. F. C.,care a criticat-o pentru netemeinicie, doar în ceea ce privește contravenția prev. de art. 100/2 din OUG 195/2002 .
Astfel, recurentul a susținut faptul că, în mod neîntemeiat, s-a dispus respingerea plângerii sale sub aspectul săvârșirii acestei contravenții în condițiile în care agentul constatator nu a făcut dovada vinovăției sale sub aspectul săvârșirii acestei contravenții, din fotografiile depuse de către agentul constatator nerezultând numărul de înmatriculare al autovehiculului individualizat în fotografii..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul IPJ V., a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atât legală, dar si temeinică.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că, la data de 9.06.2012, recurentul S. F. C. a săvârșit contravenția prev. de art. 100al.2 din OUG nr. 195/2002 republicată, constând în aceea că, la data mai sus arătată, a condus autoturismul_ pe DN 155 D – Vulturești cu viteza de 76 km/h abatere stabilită cu aparatura radar de pe autospeciala MAI_, caseta 308.
Potrivit prevederilor art. 100 al.2 din OUG nr. 195/2002 coroborate cu prevederile art. 108 lit.b)pct.2 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda din clasa a II a de sancțiuni si cu aplicarea contravenționale complementare a 3(trei) puncte de penalizare si depășirea ci 21-30 km/ha vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională confirmate de către fotografiile atașate, reiese că, realmente, recurentul, la data de 9.06.2012, a săvârșit contravenția prev. de art. 100al.2 din OUG nr. 195/2002 republicată, constând în aceea că, la data mai sus arătată, a condus autoturismul_ pe DN 155 D – Vulturești cu viteza de 76 km/h abatere stabilită cu aparatura radar de pe autospeciala MAI_, caseta 308.
Susținerile recurentului potrivit cărora numărul de înmatriculare al autovehiculului nu este evidențiat în fotografiile depuse de către agentul constatator, drept pentru care vinovăția sa nu este dovedită sub aspectul săvârșirii acestei contravenții, nu pot fi primite în fotografia nr. 6 rezultă, adevărat că cu mare greutate, se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de către recurent, număr de înmatriculare care a fost stabilit dincolo de orice dubiu de către agentul constatator în momentul opririi în trafic a vehiculului, imediat săvârșirii contravenției.
Mai mult decât atât, din fotografiile depuse rezultă indiscutabil faptul că autoturismul condus de către petent a înregistrat viteza de 76 km/h în localitate, imobilele si stâlpii rețelei electrice dovedind incontestabil acest lucru.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la
starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de S. F. C. împotriva sentinței civile nr. 1639 din 5.04.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2013.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 22 Decembrie 2013
Judecătoria V.-judecător fond: G. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 623/2013. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
