Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 322/2013. Tribunalul VASLUI

- garaj auto, cu beci;

- un autoturism marca Opel Vectra, an de fabricație 1996, . 02CX2205, dobândit la data de 21.07.2010;

- bunuri mobile aflate în apartamentul din mun. Huși: combină frigorifică Gorenje; aragaz Siemens; mobilă bucătărie 7 corpuri; mască chiuvetă din stejar; chiuvetă inox; masă bucătărie; 2 bucăți taburete tapițate; sobă teracotă cu plită; o butelie aragaz normală; o butelie mare aragaz ; tigaie Teflon 4 bucăți; 17 linguri inox; 4 lingurițe inox; 2 polonice inox; o paletă inox; 2 teluri inox; 4 cuțite inox bucătărie; 7 cuțite inox masă; o oală inox 10 litri, o oală inox sub presiune, 5 litri; 2 ibrice inox, 1 lighean inox, 4 tăvi inox, suport inox șervețele masă, 5 oale și crătiți emailate, un ceaun aluminiu 5 litri, o oală aluminiu 20 litri, 3 canapele, 2 șifoniere cu 2 uși, computer (monitor Prestigio, sistem audio, monitor Nokia, cu tub, imprimantă matriceală Mannesman, televizor Samsung; televizor Watson; comodă TV; magnetofon Kastan; sistem DVD; 2 mese, o masă extensibilă (12 persoane); 6 scaune rabatabile din lemn; 3 covoare persane; o traversă persană, mașină de spălat automată Record; mobilă sufragerie 11 corpuri; 2 fotolii; 3 carpete perete plușate; 3 tablouri.

A atribuit pârâtei-reclamante G. G. următoarele bunuri cu valoarea totală de 74.539 lei:

- imobil situat în localitatea T., ., compus din casă de locuit cu trei camere și dependințe, anexe gospodărești și suprafața de 3.700 mp teren ferent intravilan, categoria curți-construcții, imobil dobândit prin cumpărare și construire, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3.350 din 23.12.2002 și a autorizației de construire nr. 5 din 01.09.2003;

- un autoturism marca Dacia L., an de fabricație 2004, . UA18857, achiziționat de părți cu factura nr._, la data de 09.11.2009;

- bunuri mobile aflate în casa de la T. sau la domiciliul tatălui pârâtei, cu: mobilă sufragerie, mobilă dormitor, mobilă bucătărie, 3 canapele extensibile, 3 covoare persane, masa sufragerie cu 4 scaune, frigider Arctic 240 l, lada congelator orizontală, mașină de spălat Vortex, 2 mc cherestea stejar, un bidon plastic 200 litri, 24 ml țeavă, masa inox mare pentru tranșare, rezervor inox 500 litri, pompă apă cu electromotor, pompă pentru lichide, butoi stejar 400 litri, butoi stejar 350 litri, secure inox pentru tranșare, clește, ciocan, mops, unelte agricole.

A obligat reclamantul-pârât R. V. să achite pârâtei-reclamante G. G. 39.797 lei cu titlu de sultă.

S-au compensat cheltuielile de judecată reprezentând onorariile experților și onorariile apărătorilor aleși.

În baza disp. art. 50, ind. 2 din OUG nr. 51/2008 instanța a obligat pârâta să restituie Statului Român sumele de bani ce au fost acordate cu titlu de ajutor public judiciar

Din analiza și coroborarea probelor administrate în cauză: Decizia civilă nr. 193/A pronunțată la data de 03.11.2010 de Tribunalul V., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.350 din 23.12.2002, autorizația de construire nr. 5 din 01.09.2003, contractul de schimb autentificat sub nr. 9871 din 17.10.1994, copia cărților de muncă ale părților, declarațiile martorilor, concluziile expertizei tehnice în construcții, a expertizei auto și a celei merceologice, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Părțile s-au căsătorit la data de 30.05. 1987, iar prin Decizia civilă nr. 193/A pronunțată la data de 03.11.2010 de Tribunalul V., rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, căsătoria lor a fost desfăcută prin divorț, din culpa comună a soților.

Potrivit art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri comune:

1. Bunuri imobile:

a) - imobil situat în localitatea T., ., compus din casă de locuit cu trei camere și dependințe, anexe gospodărești și suprafața de 3.700 mp teren ferent intravilan, categoria curți-construcții, imobil dobândit prin cumpărare și construire, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3.350 din 23.12.2002 și a autorizației de construire nr. 5 din 01.09.2003.

Potrivit expertizei tehnice de specialitate efectuată în cauză de expert Ville C., casa de locuit din . are o valoare actuală de circulație de 59.496 lei.

b) - apartament cu trei camere și dependințe, situat în mun Huși, .. B5, ., ., dobândit prin contractul de schimb nr. 9871 din 17.10.1994;

c) - garaj auto, cu beci;

Potrivit expertizei tehnice de specialitate efectuată în cauză de expert Ville C., apartamentul din mun. Huși are o valoare actuală de circulație de 88.895 lei, iar garajul plus beciul aferent, au o valoare actuală de 12.439 lei.

d) - un autoturism marca Dacia L., an de fabricație 2004, . UA18857, achiziționat de părți cu factura nr._, la data de 09.11.2009.

Potrivit expertizei tehnice de specialitate efectuată în cauză de expert Sandy E., autoturismul marca Dacia L. are o valoare actuală de circulație de 9.300 lei.

e) - un autoturism marca Opel Vectra, an de fabricație 1996, . 02CX2205, dobândit la data de 21.07.2010 . Acest autoturism a fost achiziționat de reclamant anterior pronunțării divorțului părților, fiind astfel bun comun potrivit art. 339 Cod civil;

Potrivit expertizei tehnice de specialitate efectuată în cauză de expert Sandy E., autoturismul marca Opel Vectra are o valoare actuală de circulație de 8.000 lei.

În timpul căsătoriei soții au dobândit mai multe bunuri mobile, unele se află în casa din satul T., altele în apartamentul din mun. Huși. Părțile au avut poziții și susțineri contradictorii în legătură cu momentul achiziționării sau locul în care se află în prezent aceste bunuri, reclamantul acuzând-o pe pârâtă că i-a interzis accesul în apartamentul bun comun, prin schimbarea încuietorilor. Întrucât depozițiile martorilor s-au focalizat pe cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune și mai puțin pe situația faptică a bunurilor comune, instanța va lua în considerare concluziile expertului M. G., așa cum au fost exprimate în modalitatea finală, după soluționarea obiecțiunilor părților la raportul de expertiză inițial.

Astfel, expertul a identificat în apartamentul din mun. Huși, următoarele bunuri: combină frigorifică Gorenje; aragaz Siemens; mobilă bucătărie 7 corpuri; mască chiuvetă din stejar; chiuvetă inox; masă bucătărie; 2 bucăți taburete tapițate; sobă teracotă cu plită; o butelie aragaz normală; o butelie mare aragaz; tigaie Teflon 4 bucăți; 17 linguri inox; 4 lingurițe inox; 2 polonice inox; o paletă inox; 2 teluri inox; 4 cuțite inox bucătărie; 7 cuțite inox masă; o oală inox 10 litri, o oală inox sub presiune, 5 litri; 2 ibrice inox, 1 lighean inox, 4 tăvi inox, suport inox șervețele masă, 5 oale și crătiți emailate, un ceaun aluminiu 5 litri, o oală aluminiu 20 litri, 3 canapele, 2 șifoniere cu 2 uși, computer (monitor Prestigio, sistem audio, monitor Nokia, cu tub, imprimantă matriceală Mannesman, televizor Samsung; televizor Watson; comodă TV; magnetofon Kastan; sistem DVD; 2 mese, o masă extensibilă (12 persoane); 6 scaune rabatabile din lemn; 3 covoare persane; o traversă persană, mașină de spălat automată Record; mobilă sufragerie 11 corpuri; 2 fotolii; 3 carpete perete plușate; 3 tablouri.

Valoarea bunurilor identificate în apartamentul din mun. Huși este de 6.686 lei. Instanța nu a inclus în masa bunurilor comune bunurile de la punctele B, C și D din expertiză. Pe de o parte o parte din aceste bunuri nu au fost menționate de părți în cererile lor, chiar dacă se află faptic în apartament, dar instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut. De asemenea, nu există probe în cauză că reclamantul ar fi luat cu el anumite bunuri atunci când a părăsit domiciliul comun. Nu există nici o probă că bunurile de la punctul B denumit de expert ,,bunuri constatate lipsă însă existența nu poate fi pusă la îndoială” chiar au existat și nu vor fi reținute aceste bunuri, evaluarea valorică a unor bunuri pe care expertul nu le-a văzut este cel puțin îndoielnică.

Fac parte din masa bunurilor comune, următoarele bunuri mobile aflate în casa de la T. sau la domiciliul tatălui pârâtei, cu valoarea totală de 5.743 lei: mobilă sufragerie, mobilă dormitor, mobilă bucătărie, 3 canapele extensibile, 3 covoare persane, masa sufragerie cu 4 scaune, frigider Arctic 240 l, lada congelator orizontală, mașină de spălat Vortex, 2 mc cherestea stejar, un bidon plastic 200 litri, 24 ml țeavă, masa inox mare pentru tranșare, rezervor inox 500 litri, pompă apă cu electromotor, pompă pentru lichide, butoi stejar 400 litri, butoi stejar 350 litri, secure inox pentru tranșare, clește, ciocan, mops, unelte agricole.

Părțile nu au menționat, evaluat și solicitat în cererile formulate nici un bun care s-ar afla în garajul proprietatea părților. Instanța nu a inclus aceste bunuri în masa de împărțit, nu există probe că aceste bunuri sunt comune, că au fost dobândite în timpul căsătoriei, iar instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.

Valoarea totală a bunurilor comune este de 190.559 lei.

În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut că acestea au avut o contribuție inegală, reclamantul-pârât a avut un aport de 40%, iar pârâta-reclamantă de 60% la dobândirea bunurilor comune. Această cotă de contribuție diferențiată este reținută de instanță având în vedere faptul că, așa cum rezultă din declarația martorilor H. O. și Z. I. ce au fost audiați la cererea pârâtei-reclamante, în fiecare an părinții pârâtei au ajutat părțile cu bani, fie că le cumpărau ceva, fie că le dădeau animale pe care părțile le vindeau și se foloseau de bani. Părinții pârâtei și rudele i-au ajutat cu suma de 150 milioane lei vechi la construirea casei din T.. La achiziționarea apartamentului din Huși, părțile au primit o sumă de bani de la părinții pârâtei. Înainte părțile au avut o garsonieră cumpărată de părinții pârâtei, pe care au dat-o la schimb și au mai achitat o diferență de preț.

Ambele părți au fost încadrate în muncă și au avut venituri aproximativ egale pe parcursul căsătoriei, așa cum rezultă din copiile cărților de muncă depuse la dosar, pârâta a avut mici pauze, în general mai mici de un an ca durată. Este irelevant că reclamantul-pârât a contractat unele credite în timpul căsătoriei, iar sumele le-a folosit pentru achiziționarea unor bunuri comune sau pentru susținerea unor nevoi obișnuite ale căsătoriei. Potrivit art. 341 Cod civil, veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității. Astfel, chiar dacă el a contractat unele credite, el a achitat ratele cu bani provenind din salariu care constituie bun comun al soților de la data încasării retribuției și nu se poate reține acest aspect ca și o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, ratele respective au diminuat aportul pe care l-a adus el în gospodărie. Așa cum precizează și pârâta, ultimele doua credite nu pot face parte din pasivul căsniciei, cel în cuantum de 11.000 lei a fost contractat de reclamantul-pârât după despărțirea în fapt a părților, iar cel in cuantum de 36.800 lei a fost angajat după pronunțarea divorțului.

În ceea ce privește susținerile reclamantului pentru acordarea unei cote majorate, s-a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Nu au existat probe că ar fi avut venituri mai mari decât ale pârâtei, iar recompensarea ocazională cu unele pachete de carne de la locul de muncă reprezintă un aport infim la veniturile comune ale soților. Reclamantul nu a făcut dovada cu nici o probă că a avut și activități suplimentare plătite, că a fost angajat o perioadă ca administrator la Asociația de locatari și că ar fi fost remunerat pentru această activitate. Reclamantul nu a produs dovezi că ar fi ținut evidența contabilă pentru o societate de covoare (1996-2000) sau că, în calitate de asociat unic la .. a achiziționat un tractor și utilaje agricole cu care a lucrat în agricultură atât pentru foștii socri cât și pentru alți cetățeni din . nu a rezultat cât de frecvente erau aceste activități, aveau caracter ocazional sau nu și care era remunerația pentru aceste servicii.

Având în vedere că ambele părți au lucrat in majoritatea timpului și au realizat venituri aproximativ egale, că au fost ajutați financiar și material de părinții și rudele apropiate ale pârâtei, că părinții pârâtei le-au pus la dispoziție suma de bani necesara achiziționării garsonierei ce avea sa fie schimbata cu apartamentul din mun. Huși și că tot ei, în fiecare an, obișnuiau sa le dea soților păsări și animale pe care ei le valorificau, folosind banii obținuți in scop personal, instanța a apreciatca pârâta-reclamantă a avut a contribuție mai mare decât reclamantul-pârât, respectiv de 60%, la dobândirea bunului comun.

Ca modalitate de partajare, ambele părți au solicitat atribuirea apartamentului din Huși, a bunurilor mobile care se află în el și a garajului. Instanța nu a avut la dispoziție foarte multe criterii în funcție de care să decidă atribuirea celor două imobile importante ale părților, mai ales că niciuna dintre părți nu locuiește efectiv în vreunul dintre imobile, iar apartamentul din Huși este închiriat unor terți. Totuși având în vedere că imobilul din satul T. este situat vis-à-vis de casa părinților pârâtei, că acest imobil a fost construit cu aportul nemijlocit al părinților și rudelor pârâtei, instanța a apreciat mai corect ca acest imobil să-i fie atribuit pârâtei, aceasta și pentru a evita posibile conflicte ulterioare între reclamant și noua lui familie și rudele pârâtei. De asemenea instanța a reținut că reclamantul are o nouă familie, are un copil minor cu noua soție, el lucrează în mun. Huși și locuiește la acest moment într-o garsonieră, atribuirea apartamentului ar corespunde necesităților sale imediate, ar duce la evitarea unei eventuale navete spre și de la locul de muncă și ar consolida noua familie pe care și-a format-o.

Pentru aceste motive instanța a atribuit reclamantului apartamentul din Huși, cu toate bunurile mobile aflate în el, garajul situat tot în mun. Huși, precum și autoturismul Opel, pe care reclamantul îl are în posesie și îl folosește efectiv pentru rezolvarea problemelor curente. Autoturismul marca Opel Vectra aparține masei de împărțit, in condițiile in care la 21.07.2010 nu fusese încă pronunțat divorțul părților.

Pârâtei i-au fost atribuite casa din T., cu toate bunurile mobile aflate în ea sau la părinții ei, precum și autoturismul L. pe care pârâta îl folosește efectiv.

Potrivit disp. art. 670 Cod civil, partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească. În raport de cele expuse instanța constatând întemeiate, în parte, cererile de partajare a masei bunurilor comune promovate de părți, le-a admis și a constatat că acestea au dobândit în timpul căsătoriei bunurile specificate mai sus cu valorile respective. Partajul bunurilor comune va fi efectuat în modalitatea prevăzută de art. 676 Cod civil, în natură, proporțional cu cota parte a fiecărui coproprietar, cu plata de sulte, în cazul inegalităților valorice.

S-a constatat că reclamantul-pârât are o cotă de contribuție de 40%, iar pârâta-reclamantă o cota de contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune. Din expertizele tehnice efectuate în cauză a rezultat că valoarea actuală de circulație a bunurilor comune este de 190.559 lei, reclamantul având dreptul la 40% din această valoare, respectiv 76.223 lei, iar pârâta de 60% din acest cuantum, respectiv 114.335 lei.

Reclamantul primește efectiv apartamentul din Huși, cu toate bunurile mobile aflate în el, garajul situat tot în mun. Huși, precum și autoturismul Opel bunuri în valoare totală de 116.020 lei, având un excedent de 39.797 lei. Pârâtei îi vor fi atribuite casa din T., cu toate bunurile mobile aflate în ea sau la părinții ei, precum și autoturismul L., bunuri care valorează 74.539 lei. Față de cei 60% (114.335 lei) din masa bunurilor comune, la care are dreptul, ea rămâne cu un deficit de 39.797 lei, sumă pe care reclamantul o va achita pârâtei, cu titlu de sultă.

Reclamantul R. V. a declarat apel împotriva sentinței de fond pentru următoarele motive:

Constatarea de către instanța de fond a unei cote de contribuție de 60%

pentru pârâtă și 40% pentru reclamant, din valoarea bunurilor comune.

Această constatare a dus la atribuirea către pârâtă a unei sume de 38.112

lei în plus față de reclamant.

Se apreciază că hotărârea instanței este netemeinică sub acest aspect. Pârâta nu a avut o contribuție mai mare (nici personală, nici a familiei sale) la dobândirea bunurilor comune. Dimpotrivă, reclamantul a avut venituri mai mari. Argumentele sunt următoarele:

a.Veniturile reclamantului din munca salariată au fost mai mari decât ale

pârâtei, așa cum se poate constata din compararea cărților de muncă;

b.Creditul de 11.000 lei a fost contractat de reclamant după despărțirea în

fapt, dar pentru a achiziționa un bun (autoturismul Opel) pe care pârâta a

ținut să-1 introducă în masa de împărțit. Acest bun a fost evaluat la suma

de 8.000 lei;

c.Instanța a fost în eroare atunci când a reținut că părinții pârâtei i-au ajutat

pe soți să cumpere o garsonieră, ce avea să fie schimbată cu apartamentul

din Huși. Garsoniera a fost obținută de reclamant de la fostul său serviciu,

la I.P.I.L.F. Tot reclamantul a făcut un credit la Bankcoop pentru a

cumpăra această garsonieră, credit care a fost restituit prin reținerea

ratelor din salariul său. De la părinții pârâtei nu au primit nici un ban.

d.De asemenea, instanța a fost în eroare atunci când a reținut că părinții

pârâtei i-au ajutat pe cei doi soți cu alimente și bani din valorificarea unor

animale. Părinții pârâtei aveau pensii foarte mici și nu au crescut animale

pentru a le valorifica, ci pentru nevoile proprii. Dimpotrivă, cei doi soți

i-au ajutat pe părinții pârâtei cu bani, alimente, muncă, alte foloase.

Se critică hotărârea instanței de fond pentru faptul că nu s-a recunoscut

contribuția mai mare a reclamantului la dobândirea bunurilor comune,

respectiv 60%.

Unul din principalele argumente pentru această eroare era tocmai faptul că după despărțirea în fapt, reclamantul a cumpărat un autoturism Opel Vectra (inclus în masa bunurilor de împărțit) pentru care reclamantul a contractat și un credit. Pârâta nu are nicio contribuție la dobândirea acestui bun așa cum nu va avea nici la restituirea creditului. Valoarea acestui bun (8.000 lei) reprezintă 4,21% din masa de împărțit.

Alte argumente pentru cota majorată solicitată de reclamant sunt: pe lângă salariu, reclamantul beneficia de produse (carne și preparate din carne), deoarece lucra la o societate din domeniul industriei cărnii; reclamantul a avut și activități suplimentare plătite, fiind angajat ca administrator la Asociația de locatari (1998-1995) și ținând evidența contabilă pentru o societate de covoare (1996-2000); din anul 2000, reclamantul a fost asociat unic la .. A achiziționat un tractor și utilaje agricole cu care a lucrat în agricultură atât pentru foștii socri cât și pentru alți cetățeni din . unor bunuri comune și pentru nevoile familiei reclamantul a contractat mai multe credite.

Se critică hotărârea instanței de fond pentru atribuirea către reclamant a

bunurilor mobile care au existat sau mai există în apartamentul situat în

Huși. Cea mai mare parte a acestor bunuri a fost luată de pârâtă și dusă în

alte locații. Bunurile rămase au fost uzate de pârâtă și de numeroasele

persoane pe care le-a primit în chirie de la despărțirea în fapt și până în

prezent (2007-2013).

In drept s-au invocat dispozițiile art. 284 și urm. C.p.c.

Pârâta G. G. a declarat apel împotriva sentinței de fond pentru următoarele motive:

Se apreciază ca hotărârea pronunțata este netemeinica sub aspectul modalității de lotizare si atribuire a bunurilor comune supuse partajării având in vedere următoarele considerente:

In mod cert, formarea si atribuirea loturilor de către prima instanța este rezultatul unei greșite interpretări si aplicări a dispozițiilor art. 673 ind. 9 C.proc.civila.

Potrivit acestor dispoziții legale, "la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".

Cum rezulta din chiar teza finala a textului de lege invocat, aceste criterii au caracter exemplificativ, instanța de judecata având posibilitatea de a le completa si cu altele, in raport de imprejurarile concrete ale cauzei deduse judecații, cum ar fi: asigurarea sau păstrarea pe viitor a unei stabilități domiciliare pentru una din parti, alternativele de care părțile dispun in ceea ce privește spațiul de locuit, posibilitățile financiare sau disponibilitatea de a achita sulta, etc.

In aprecierea sa, instanța trebuie sa tina seama de un ansamblu de criterii care, in speța de fata, nu au fost corect si pertinent apreciate si aplicate. Aspectele reținute de prima instanța in motivarea soluției de atribuire a bunurilor imobile nu sunt susținute de probatoriul administrat in cauza.

Părțile au solicitat deopotrivă a le fi atribuit imobilul-apartament format din trei camere si dependințe, situat in municipiul H., bunurile mobile aflate in el si garajul auto, cu beci, situat, de asemenea, in municipiul H.. Cântărind asupra acestei solicitări, instanța de fond a apreciat ca nu a avut la dispoziție foarte multe criterii in funcție de care sa decidă atribuirea celor doua imobile in condițiile in care nici una dintre parti nu locuiește in vreunul dintre aceste imobile, iar apartamentul este inchiriat unor terțe persoane. De asemenea, se mai retine ca atribuirea apartamentului reclamantului ar corespunde mai curând necesitaților sale imediate, acesta locuind in prezent . ca noua sa familie.

In atare situație, se poate conchide ca la atribuirea imobilului-apartament către reclamant determinante si prioritare au fost doar necesitățile concrete ale acestuia, urmarindu-se satisfacerea drepturilor si intereselor reclamantului si ale familiei sale, in detrimentul celor ale sale .

Pe de alta parte, in ceea ce privește posibilitățile locative ale reclamantului pe raza municipiului H., trebuie avut in vedere ca acesta deține, impreuna cu actuala sa soție, o casa de locuit a cărei construcție a fost finalizata. Acesta situație de fapt este susținuta de insesi martorii reclamantului, S. G. si G. F., ambii confirmând faptul ca acesta urmează sa se mute in respectiva locuința.

Hotărârea pronunțata este netemeinica si sub aspectul includerii in masa de impartit a unor bunuri care nu au existat niciodată in patrimoniul părților, iar daca au existat, au fost valorificate in timpul căsătoriei sau luate de reclamant la momentul despărțirii in fapt. De altfel, reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale din acțiunea introductiva cu privire la apartenența la masa de impartit a unor bunuri mobile despre care s-a pretins ca ar fi existat in casa de locuit din satul Tomsa (sarcina probei revenind reclamantului, in conformitate cu dispozițiile 1169 C.civil de la 1864). In context, apreciază ca prima instanța, in mod greșit, nu a ținut cont de concluziile expertului merceolog, exprimate pe calea suplimentului de expertiza judiciara, precum ca se impune eliminarea din masa de impartit a unor bunuri in valoare totala de 739 lei (fila 3, pct. B din supliment).

Totodată, acuratețea valorii bunurilor aflate in imobilul de la Tomsa a fost influențată si de aceea ca instanța de fond nu a ținut cont in hotărârea pronunțata de reevaluarea de către expertul merceolog a cantității de cherestea de stejar, urmare a admiterii obiectiunilor .

In drept su-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civila.

La termenul de judecată din data de 15-10-2013 instanța a procedat la calificarea căii de atac din recurs în apel, având în vedere valoarea masei de împărțit .

Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea apelata,prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:

Cu privire la apelul declarat de catre G. G., Tribunalul constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Critica formulata de apelanta cu privire la atribuirea celor doua imobile este nefondata.

Cei doi fosti soti au dobandit in timpul casatoriei mai multe bunuri, printre care si doua imobile: unul in . si un apartament cu trei camere in H., Calea Basarabiei, .,apt.12.

Potrivit disp. art.673 ind.9 Cd.pr.civ. la formarea si atribuirea loturilor instanta trebuie sa tina cont nu numai de cotele parti ce revin coproprietarilor, de natura bunurilor, dar si de domiciliul si ocupatia partilor.

La formarea loturilor si la atribuirea lor, instanta trebuie sa dea la fiecare parte, pe cat posibil, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare.

In conditiile in care cele doua parti au dobandit in timpul casatoriei două imobile, fiecare din coproprietari trebuie sa primesca in lotul sau cate un imobil. Cum unul din ele se afla in satul Tomsa, . in care domiciliaza parintii apelantei G. G., instanta de fond a apreciat in mod corect ca se impune ca acest imobil sa fie atribuit apelantei, iar apartamentul din H. sa fie atribuit apelantului R. V..

Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, Tribunalul constata ca si acesta este nefondat.

Chiar daca potrivit raspunsurilor date de expert la obiectiunile formulate de catre G. G. s-a stabilit ca valoarea cherestelei de stejar este mai mica, instanta poate sa nu insuseasca valoarea stabilita in raspunsul la obiectiuni.

S-a considerat, probabil, ca diferenta de valoare este destul de mica pentru a lua in calcul cele stabilite in raspunsul la obiectiuni.

Cu privire la apelul declarat de catre R. V., Tribunalul constata ca este nefondat.

Instanta de fond a apreciat in mod corect ca parata Girgea G. a avut o contributie mai mare la dobandirea bunurilor comune.Acest fapt rezulta din depozitiile martorilor audiati in cauza, Hincu O.,Z. I.. Parintii apelantei ii ajutau pe cei doi soti cu produse alimentare, dar si cu bani.

Afirmatiile apelantului R. V. precum ca realiza venituri suplimentare, fiind administrator la o asociatie de locatari sau ca tinea evidente contabile la diferite societati sunt lipsite de suport probator, nedepunandu-se la dosar inscrisuri din care sa rezulte acest fapt.

Chiar daca in perioada despartirii in fapt reclamantul a contractat unele credite, instanta de fond a retinut in mod corect ca acest aspect nu poate fi retinut pentru retinerea unei cote majorate la dobandirea bunurilor comune in favoarea unuia dintre soti.

Cu privire la critica adusa hotararii legata de atribuirea catre apelant a unor bunuri mobile ce nu mai exista in comunitatea de bunuri sau care sunt uzate, Tribunalul constata ca si aceasta este neintemeiata.

Apelantul R. V. nu a dovedit faptul ca fosta sotie a sustras o parte din aceste bunuri sau ca au un grad avansat de uzura.

Pentru considerentele aratate, Tribunalul constata ca cele doua apeluri sunt nefondate, urmand sa fie respinse.

In baza art.296 Cd.pr.civ. Tribunalul va pastra sent. civ. nr.358/2013 a Judecatoriei H..

In baza art.274 Cd.pr. civ, instanta va compensa cheltuielile de judecata avansate de parti deoarece ambii au cazut in pretentii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de R. V. și G. G. împotriva sentinței civile nr. 358/2013 a Judecătoriei Huși, pe care o păstrează.

Compensează cheltuielile de judecată avansate de ambele părți.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare .

Pronunțată în ședința publică, azi, 26 noiembrie 2013.

Red. jud. A.A./23-12-2013

Tehndact. grefier A.Ci. /23-12-2013

4 ex./ .>