Situaţie juridică minor. Sentința nr. 413/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 413/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 1180/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 413
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile minori și familie privind pe reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în Moara Grecilor, Șoseaua Națională V. -Iași, nr.l, reprezentată legal de domnul I. A. Ș., director general în contradictoriu cu pârâta N. O. N. , cu domiciliul în mun. Bârlad, .,nr.52, jud. V., având ca obiect situație juridică minor protecția și promovarea dreptului copilului Legea 272/2004
..La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic A. D.,lipsă fiind pârâta N. O. N..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza este la primul termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care :
Constatând că această cauză se află la prima zi de înfățișare, în baza art. 131 N.C.P.C.,instanța pune în discuție, din oficiu, verificarea competenței generală și materiale de a judeca prezenta cerere.
Consilier juridic A. D. consideră Tribunalul V. competent general și material să judece cererea formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, consideră că Tribunalul V. este competent general și material să soluționeze cererea de față.
Verificând din oficiu competența instanței de a soluționa prezenta cerere, în temeiul dispozițiile art.131alin. 1 Cod proc. civilă, raportat la dispozițiile art. 124 alin.1 din Legea 272/2004, tribunalul constată că este competent general și material să judece prezenta cauză.
Față de dispozițiile art. 238 N.C.P.C.,instanța estimează durata de soluționare a prezentei cauzei circa 3 luni.
Instanța constată că pârâta N. O. N. are termen în cunoștință, conform prevederilor art. 229 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că a semnat personal de primire a citației pentru acest termen.
Interpelate, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic A. D. având cuvântul, arată că, copilul N. A.-I. este lipsit de ocrotire și îngrijire părintească,mama l-a abandonat din luna martie 2009,iar filiația față de tată nu a fost stabilită.
Pentru aceste motive, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată urmând ca instanța să dispună instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului ,pentru copilul N. A. I., la bunica maternă P. M., acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești bunicii materne.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea reclamantei este întemeiată dat fiind întreg materialul probator administrat în cauză, sens în care se pun concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și susținută de reprezentantul reclamantei, respectiv instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului ,pentru copilul N. A. -I. la bunica maternă P. M., acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești bunicii materne.
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.03.2013 sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâta N. O. N. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să instituie măsura de protecție specială ,respectiv plasamentul copilului N. A.-I., la bunica maternă P. M., să dispună acordarea alocației de plasament, precum și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești bunicii materne.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, minorul N. A.-I., clinic sănătos, născut la data de 05.09.2004, are filiația stabilită doar față de mamă, respectiv față de N. O., provine dintr-o relație de uniune liberă a mamei, este elev în clasa a Il-a, la școala 10, din mun. Bârlad și că, din declarația bunicii materne, P. M., reiese că, mama copilului este plecat la muncă în Spania, dar nu au menținut legătura cu copilul, aceasta se ocupă deT creșterea, îngrijirea și educarea acestuia din anul 2009.
Reclamanta a precizat că, evaluarea psiho-socială în dinamică, coroborată cu evaluarea sistematică, relevă faptul că, minorul N. A.-I., a trăit într-un climat familial predominat de neglijare, generat de mama acestuia. Rezultatele investigațiilor au relevat faptul că, acest copil a fost lipsit de un climat familial favorabil dezvoltării sale, prin lipsa de dragoste și afecțiune, suport și sprijin pentru dezvoltarea psiho- cognitivă și socială.
A mai susținut reclamanta că, prin cererea cu nr. 6312/18.02.2013, înregistrată la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., bunica maternă, P. M., a solicitat instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului, pentru copilul, N. A.-I., deoarece acesta este lipsit de ocrotire și îngrijire părintească, mama l-a abandonat din luna martie 2009, iar filiația față de tată nu a fost stabilită. Se arată totodată că, bunica maternă, a copilului, locuiește într-o casă proprietate personală, compusă din 3 camere, bucătărie și anexe, este racordat la rețeaua electrică, iar încălzirea se efectuează cu ajutorul combustibililor solizi, este mobilată și întreținută modest.
În final, s-a mai precizat pe de o parte că, în familia bunicii materne, climatul este normal, stail, caracterizat prin înțelegerea, dragostea și afecțiunea de care are nevoie un copil aflat in dificultate iar pe de alt parte că, mama copilului nu a putut fi contactată, pentru a-și exprima acordul privind instituirea unei măsuri de protecție specială, deoarece nu i se cunoaște domiciliul actual, aceasta este plecată la muncă în Spania
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea dispozițiile art.58 alin.l lit. a, art. 61 ;ilin. 2 lit. b, art. 119 și art. 130 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei documentația întocmită cu prilejul verificării situației psihosociale a copilului.
Pârâta legal citată nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
N. A.-I., s-a născut la data de 05.09.2004, în Bârlad ( fila 23), având filiația stabilită doar față de mamă, respectiv față de pârâta N. O.. Minorul a locuit împreună cu mama sa până în anul 2005 când, aceasta din urmă a părăsit domiciliul, astfel că minorul a rămas în grija bunicii materne.
Conform referatului de anchetă socială nr. 3417/22.10.2012 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei municipiului Bârlad ( filele 9 - 11), a raportului de anchetă psihosocială nr. 6519/19.02.2013 întocmit de către reclamantă ( filele 6-7) s-a constatat că bunica paternă a solicitat instituirea plasamentului minorului și că aceasta beneficiază de condiții normale pentru a asigura creșterea și educarea acestuia .
Dispoziții legale incidente:
Conform art. 58 alin. 1 lit. a din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “ (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la: a) o persoană sau familie; “
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2004,: „ 2) Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului:a) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului;” iar alineatul 1 al articolului 62 stipulează că: „ (2) Drepturile și obligațiile părintești în situația copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către președintele consiliului județean, respectiv de către primarul sectorului municipiului București.”.
De asemenea, art. 119 alin 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că: “ (1) Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocație lunară de plasament, în cuantum de 97 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului. De această alocație beneficiază și copilul pentru care a fost instituită tutela, în condițiile legii. (2) Alocația se plătește persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.“
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă cu certitudine că prezenta cerere este întemeiată .
Instanța reține faptul că, minorul N. A.-I. necesită o măsură de protecție specială, deoarece se află în dificultate, mama sa, neputându-i asigura condiții minime pentru creșterea, educarea și dezvoltarea acestuia și nefiind interesată în nici un fel de soarta minorului.
Legea nr. 272/2004 ca și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
In speță, prin raportul de anchetă psihosocială nr. 6519/19.02.2013 ( filele 6-7) întocmit de către reclamantă se concluzionează că minorul se află în dificultate, și se impune instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului la bunica maternă.
Raportul menționat se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv cu referatul de anchetă socială nr. 3417/22.10.2012 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei municipiului Bârlad ( filele 9 - 11), din care rezultă pe de o parte că, bunica maternă se ocupă de creșterea și educarea minorului și a fraților săi și este de accord să se ocupe de creșterea și educarea minorului iar pe de altă parte că aceasta poate oferi minorului condiții normale pentru creșterea și educarea sa.
Totodată, bunica maternă și-a exprimat expres această dorință prin cererea nr. 6312/18.02.2012 ( fila 8).
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere că minorul are nevoie de un mediu în care să fie ocrotit și să beneficieze de educație, iar mama, în prezent nu-i poate oferi aceste lucruri, fiind neinteresată de soarta acestuia. Deci, interesul minorului reclamă instituirea măsurii plasamentului la bunica maternă.
În acest sens, instanța are în vedere Conventia O. cu privire la drepturile copilului, care, prin art. 3.1 și 3.2, stipulează: “ (1) In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. (2) Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare..“ art. 6.2 “ (2) Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului “
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minorul N. A.-I. să beneficieze de o măsură de protecție specială din cele prevăzute de Legea nr. 272/2004 și că este în interesul copilului ca acesta să fie plasată în regim de asistență maternală, pentru aceasta neexistând condiții de reintegrare în familie, de părinți neputând fi vorba, în speță, fiind posibilă integrarea copilului în familia lărgită deoarece bunicii paterni dispun de condiții care să le permită să-și asume responsabilitățile părintești cu privire la copil .
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să instituie măsura de protecție a plasamentului copilului N. A.-I., născută la 05.09.2004, CNP_, la bunica maternă P. M..
În opinia instanței, această măsură se impune și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții de familie, noțiune definită prin jurisprudența bogată a Curții europene, și care include și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii .
Astfel, în ceea ce privește măsura plasamentului, Curtea EDO a statuat că, în ciuda faptului că luarea măsurii plasamentului reprezintă, o ingerință activă a statului în viața de familie, există posibilitatea ca procesul implementării acestei măsuri să includă unele obligații pozitive, a căror neîndeplinire este analizată uneori ca o ingerință pasivă în viața de familie. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios European, condițiile care trebuiesc să fie îndeplinite de o astfel de măsură sunt: ingerința să fie prevăzută de lege, scopul acesteia să fie legitim și să fie necesar, urmând a exista și un grad de proporționalitate între între ingerința produsă și scopul urmărit .
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, deși, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, copilul are dreptul de a fi protejat contra relelor tratamente la care ar putea fi supus de către părinții săi, Curtea stabilind în sarcina statelor obligația pozitivă de a proteja copiii prin retragerea acestora din căminul familial și de a-i da în plasament sau de a lua alte măsuri cu efect echivalent( CEDO, cauza Z. și A. c. Marii Britanii, cererea nr._/95, hotărârea din 10 mai 2001)
În ceea ce privește primele două condiții, acestea sunt evident îndeplinite, măsura plasamentului fiind prevăzută de dispozițiile Legii nr. 272/2004 iar scopul instituirii măsurii plasamentului este evident legitim, fiind reprezentat de protejarea siguranței, a moralității și a educației minorului. Relativ la acest aspect, instanța are în vedere că scopul măsurii este determinat de faptul că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial, iar situația tatălui minorului, care este privat de libertate și nu-i poate asigura minorului îngrijirea de care acesta are nevoie, face necesară instituirea măsurii speciale de ocrotire, reținând aici cauza Gnahore c. Franței, nr._/98, parag. 59 .
Cu privire la proporționalitate, instanța reține că aceasta presupune determinarea existenței unei nevoi sociale imperioase care a impus-o, urmând a se analiza dacă motivele invocate pentru a o justifica erau pertinente și suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute în art. 8 parag. 2 . Astfel, prin luarea măsurii plasamentului ca ingerință în viața de familie, trebuie atins un just echilibru între interesul superior al copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță deosebită interesului superior al copilului, care în funcție de natura și de gravitatea sa, poate să predomine asupra interesului altor persoane (CEDO, cauza Maumousseau și Washington c. Franței, cererea nr._/05, hotărârae din 6 decembrie 2007).
CEDO a statuat că, în principiu, plasamentul familial sau într-o instituție specializată trebuie să fie temporar, Curtea pronunțându-se pentru menținerea legăturilor cu părinții firești, astfel încât atunci când situația permite reunirea copilului cu părintele său, aceasta să se facă cu ușurință. În această privință, trebuie luate în considerare interesele tuturor părților implicate, însă cel care primează este interesul superior al copilului, revenind, astfel, autorităților naționale obligația de a realiza un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Astfel, în cauza Bronda c. Italiei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea a reținut că:” deși trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament familial și cel al familiei naturale de a trăi cu el, Curtea acordă o importanță particulară interesului superior al copilului, care, astăzi, în vârstă de 14 ani, și-a manifestat întotdeauna dorința fermă de a nu părăsi familia substitutivă. În acest caz, interesul copilului predomină asupra interesului bunicilor săi”.
Așadar, măsura dispusă de instanță prin prezenta sentință se circumscribe obligațiilor impuse de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind impusă de interesul superior al minorului N. A.-I..
În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența CEDO, care atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului (cauza Olsson c. Suediei, cauza Z și A c. Marii Britanii, Hotărârea din 26 februarie 2002, Kutzner c. Germaniei, nr._/99 și Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Johansen c. Norvegiei).
Având în vedere măsura luată mai sus precum și dispozițiile art. 62 alin 1 și art. 119 din Legea nr. 272/2004, urmează ca instanța să dispună ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de bunica maternă Pananinte M. precum și acordarea alocației de plasament .
Relativ la această dispoziție, instanța reține că, având în vedere ca potrivit art. 59 din lege pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care îl are în îngrijire, drepturile si obligatiile parintesti cu privire la persoana copilului trebuie exercitate de persoana în grija careia se afla minorul. În speta, fiind stabilita masura speciala de ocrotire prin plasament la bunica maternă, dispozitiile legale impun ca aceasta sa exercite drepturile si sa îndeplineasca obligatiilor parintesti cu privire la persoana copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general A. Ș., în contradictoriu cu pârâta N. O. N., cu domiciliul legal în Bârlad, . nr. 52, jud. V..
Instituie măsura de protecție a plasamentului a copilului N. A. I., născut la 05.09.2004, CNP_, la bunica maternă P. M., domiciliul în Bârlad, . nr. 52, jud. V..
Dispune ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de bunica maternă P. M..
Dispune acordarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 mai 2013.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, D. T. |
Red./tehnored.D.P.C./11.06.2013
Ex.6/11.06.2013
..06.2013
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 816/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1266/2013. Tribunalul... → |
|---|
