Plângere contravenţională. Decizia nr. 1077/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1077/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 8642/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1077/R/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud. V. în contradictoriu cu intimatul C. S. domiciliată în V., ..417, . împotriva sentinței civile nr.1400 din data de20.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă avocat C. O. M. pentru intimata C. S., lipsă fiind recurentul I.P.J. V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, nemotivat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 14.06.2013 prin serviciul registratură, intimatul IPJ V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la data de 13.09.2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, cererea recurentului I.P.J. V. de renunțare la calea de atac a recursului.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Intimata C. S. având cuvântul prin apărător, solicită a se lua act de cererea de renunțare la calea de atac a recursului formulată de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului V..
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.1400 din data de 20.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria V. a admis plângerea formulată de petenta C. S. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției PA, nr._, încheiat la data de 18.12.2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V..
A anulat procesul-verbal de constatare a contravenției PA, nr._, încheiat la data de 18.12.2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale în sumă de 200 lei.
A obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de petentă conform chitanței nr. 52 din 20.03.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Sub nr._, a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei V. plângerea formulată de petenta C. S., împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției ., nr._ din 18.12.2012, încheiat de I.P.J. V. - Poliția municipiului V..
In motivarea plângerii, petentul a criticat pentru nelegalitate procesul-verbal contravențional, solicitând instanței constatarea nulității absolute, motivat de considerentul că dispozițiile prevăzute de art. 3, pct. 31 din Legea nr. 61/1991 nu sunt incidente în cauză, fapta petentei putând fi încadrată juridic în conținutul dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură penală, ce reglementează aplicarea sancțiunii amenzii judiciare în cadrul procesului penal.
Procesul-verbal a fost criticat pentru netemeinicie, apreciindu-se că în concret nu sunt întrunite elementele constitutive ale presupusei fapte contravenționale reținute in sarcina sa, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, întrucât la data reținută în procesul-verbal contravențional petenta s-a deplasat la sediul agentului constatator, însă agentul de poliție, care urma să procedee la ascultarea sa, era plecat.
In dovedirea plângerii, petentul a anexat în copie procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 18.12.2012, încheiat de I.P.J, V., citația emisă de către intimat.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii deoarece, la data de 18.12.2012, petenta, deși citată legal la sediul intimatei în vederea audierii în cadrul dosarului penal înregistrat sub nr._/2012, nu s-a prezentat, fiind întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 3, pct. 31 din Legea nr. 61/1991.
Fiind investită, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie întocmit de către persoanele cărora potrivit dispozițiilor legii generale în materie contravențională ( O.G. nr.2/2001) sau dispozițiilor unor legi speciale, ce prevăd și sancționează fapte contravenționale, le este conferită capacitatea funcțională de a constata și sancționa fapte contravenționale. In prezenta cauza potrivit dispozițiilor art. 6, alin. 1 din Legea nr. 61/1991: ″pot fi constatate și sancționate faptele contravenționale de primari, împuterniciții acestuia, ofițerii și agenții de poliție …….″.
In cuprinsul procesului-verbal contestat s-a reținut că fapta contravențională a fost constatată și sancționată de către agentul de poliție A. M., lucrător în cadrul I.P.J. V. – Poliția municipiului V., fapt atestat și în cuprinsul întâmpinării formulate de către intimat, funcție ce îi conferă competența funcțională de a constata și sancționa fapta contravențională dedusă judecății.
Cât privește critica de nelegalitate reiterată de petentă, în sensul că, față de circumstanțele cauzei, fapta petentei nu poate fi încadrată juridic în conținutul dispozițiilor art. 3, pct. 1 din Legea nr. 61-1991, constituind în fapt și în drept o abatere judiciară pentru care se poate aplica amenda judiciară de către organele jurisdicționale competente, instanța a arătat că procesul penal începe odată cu începerea urmării penale, moment procesual la care persoanele implicate în activitate de cercetare penală dobândesc calitatea de părți în procesul penal, respectiv de subiecte de drept procesual penal cărora le pot fi aplicabile sancțiunile procesuale prevăzute de dispozițiile legale procesual penale, cum sunt și cele prevăzute de art. 198 Cod procedură penală.
Actele de cercetare penală efectuate anterior acestui moment procesual se subscriu fazei actelor premergătoare (ce are ca scop strângerea de date și informații în vederea începerii urmării penale), subiectele implicate în această activitate neavând calitatea de părți în procesul penal, ci de persoane (respectiv persoană vătămată, persoană cercetată, etc.), fiindu-le aplicabile dispozițiile prev. de art. 3, pct. 31 din Legea nr. 61/1991.
Având in vedere aspectele de fapt menționate la alineatul precedent și în raport de dispozițiile legale incidente, instanța a respins ca neîntemeiată, apărarea de fond a petentului, în sensul constatării nulității absolute a procesului-verbal contravențional.
Prin procesul-verbal de constatarea a contravenției ., nr._ din 18.12.2012, încheiat de I.P.J. V., petenta C. S. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3, pct. 31 din Legea nr. 61/1991, republicată.
In fapt, s-a reținut că, la data de 18.12.2012, ora 09.00, petenta deși citată legal, în calitate de persoană vătămată ( denumită impropriu în citație – reclamant) la sediul intimatei în vederea audierii în cadrul dosarului penal înregistrat la Poliția mun. V., sub nr._/2012, nu s-a prezentat. S-a apreciat de către intimat că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 3, pct. 31 din Legea nr. 61/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 3, pct. 31, constituie contravenție: ″refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu″.
In cauză, procesul-verbal de contravenție, conținând constatările personale ale agentului care l-a întocmit, reprezintă prin el însuși proba situației de fapt astfel cum a fost expusă în cadrul acestuia, instituind o prezumție cu privire la temeinicia acestuia și revenind petentului obligația de a solicita, aduce și prezenta probe care să dovedească în sens contrar. Este adevărat că, prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Ozturk contra Germaniei, cauza A. contra României), domeniul contravențional aparține noțiunii de „acuzație în materie penală”, astfel cum aceasta este definită în lumina art. 6 paragraful 1 din Convenție, conform propriilor criterii elaborate de Curtea de la Strasbourg și, în consecință, este aplicabilă prezumția de nevinovăție a contravenientului. Dar conform aceleiași jurisprudențe CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate (cauza Janosevic contra Suediei).
În dreptul intern, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție unanim acceptată în doctrină și practică, precum și de către instanța europeană.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Acesta trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în cazul în care această posibilitate nu există, organului constatator îi revine obligația probării temeiniciei procesului-verbal.
Procesul-verbal de constare a contravenției nu constituie decât un indiciu privitor la fapta contravențională, persona contravenientului si vinovăția acestuia, indiciu ce trebuie coroborat cu mijloace de proba de natura sa întărească prezumția relativa de autenticitate si veridicitate.
Potrivit depoziției martorului C. N., petenta s-a prezentat la data de 18.12.2012, la ora 09.00, la sediul intimatei împrejurare în care a solicitat agentului de serviciu să-l anunțe pe agentul de poliție A. cu privire la prezența petentei. Cu această ocazie petentei i s-a adus la cunoștință faptul că agentul de poliție nu se afla la sediul intimatei.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că petenta a făcut dovada contrară aspectelor de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal contravențional, respectiv al faptului pozitiv al prezentării la sediul intimatei la data și ora arătate în citație, considerent pentru care instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei, ce caracterizează latura obiectivă – element de existenta căruia depinde însăși existenta faptei contravenționale.
Din aceste motive, instanța a admis plângerea formulată de petenta C. S., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției PA, nr._, încheiat de I.P.J. V. la data de 18.12.2012,și a dispus exonerarea de plata amenzii contravenționale in cuantum 200 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, avansate de petentă în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului V., hotărâre pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând a fi modificată în tot, cu mențiunea că motivele recursului vor fi formulate în condițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, urmând a fi depuse până la primul termen de judecată sau a fi expuse oral în fața instanței de control judiciar.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 14.06.2013, intimata C. S. a solicitat respingerea recursului formulat de I.P.J. V. invocând excepția inadmisibilității acestei căi de atac, având în vedere cadrul procesual în care a fost sancționată petenta.
A susținut intimata că, potrivit art. XI din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorească prin care Judecătoria soluționează plângerea contravențională este definitivă și irevocabilă, totodată art. 8 alin. 2 din Legea nr. 61/1991, actualizată, prevăzând că hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă.
Având în vedere aceste modificări, recursul I.P.J. V. apare ca inadmisibil deoarece împotriva unei hotărâri definitive și irevocabile nu se poate formula o cale de atac ordinară cum este cea a recursului declarat de acesta, ci eventual numai o cale extraordinară de atac.
Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 14.06.2013, intimatul I.P.J. V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la data de 13.09.2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, cererea recurentului I.P.J. V. de renunțare la calea de atac a recursului.
Față de poziția procesuală a recurentului, Tribunalul va lua act de retragerea recursului formulat de I.P.J. V. împotriva sentinței civile nr.1400/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului formulat de I.P.J. V. împotriva sentinței civile nr.1400/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 .09.2013
Președinte, E. S. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat C.A.
Tehnoredactat T.B.
Ex. 2/19 Septembrie 2013
Judecătoria V.
judecător fond: E.-M. D.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul VASLUI | Partaj judiciar. Decizia nr. 250/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
