Plângere contravenţională. Decizia nr. 1279/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1279/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 3123/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1279/R/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul petent R. M., domiciliat în loc. Vladia, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.2765/2013 din data de 16 august 2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă recurentul R. M. care se legitimează cu CI . NR._ emis de SPCLEP V. la data de 27.12.2012, asistat juridic de avocat B. M. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei în baza contractului de asistență juridică nr._/2013 din 25.10.2013, lipsă fiind intimatul IPJ V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 25.10.2013 prin serviciul registratură, intimatul IPJ V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, respingerea recursului formulat de recurentul R. M. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Interpelat, recurentul R. M. aprin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul recurentului prin apărător, în susținerea recursului declarat în cauză.
Avocat B. M. având cuvântul în calitate de apărător al recurentului R. M., arată că atât recurentul cât și tatăl acestuia sunt vânători în asociația de vânători Dagomirești, jud.V. încă din anul 2011, în această perioadă a fost supus controlului de mai multe ori, ocazie cu care organele abilitate în drept nu au găsit nicio abatere pe care să o fi săvârșit în modul de a folosi și a deține arma din dotare.
În urma unor discuții mai aprinse cu paznicul de vânătoare despre care recurentul a sesizat că ar fi săvârșit unele fapte penale iar acesta a fost exclus din rândul membrilor și a grupului de vânători din Asociația Vînătorilor din Dragomirești, acest paznic, având ură pe recurent i-a trimis un control efectuat de către agenții de poliție ai Postului de Poliție . de cei de la Serviciul arme și Muniții, care sunt specialiști în acest sens.
Controlul nu s-a făcut în prezența unui martor și cu ocazia controlului s-a încheiat procesul verbal contestat, ocazie cu care s-a menționat că arma era asigurată într-o ladă metalică, prevăzută cu încuietoare, încastrată în beton.
Tot cu această ocazie s-a constatat că arma era „ruptă”, iar muniția era depozitată în mod corespunzător, dar cu toate acestea, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2013 i s-a aplicat sancțiunea avertisment și măsura complementară a anulării permisului de deținere, port și folosire a armei sale de vânătoare.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și anularea măsurii complementare luată prin procesul verbal de contravenție din data de 10.04.2013.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului civil declarat constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2765/2013 din data de 16 august 2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul R. M. domiciliat în ., județul V. împotriva procesului-verbal . nr._/10.04.2013 încheiat de IPJ V. – Serviciul A.E.S.P .
A obligat petentul să achite suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._ petentul R. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.04.2013 de intimata IPJ V..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este membru vânător din 2011, nu a avut abateri, iar arma era dezmembrată și încuiată în lada de metal prinsă în podea, iar muniția se afla în dulapul de lemn în aceeași cameră, deoarece lada de muniție era proaspăt vopsită.
Susține petentul că nu a săvârșit nici o abatere gravă.
În dovedirea plângerii s-au atașat înscrisuri.
Prin „precizări” (fila 24), petentul arată că procesul-verbal nu i-a fost citit, dar a fost obligat să-l semneze, iar ulterior a dat o declarație la IPJ V. și a primit o adresă prin care i s-a anulat dreptul de deținere al armei.
Descrie petentul cauza ce a condus la anularea dreptului său, relațiile tensionate din localitate cu anumite persoane ce i-au trimis acest control și arată că măsura luată este abuzivă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată, cu motivarea că acesta a săvârșit fapta prevăzută de art. 31/1 – Legea 295/2004.
Face trimitere intimata la prevederile art. 9 - Legea 295/2004, la prevederile art. 58 - Legea 295/2004, la drepturile și obligațiile deținătorilor de arme letale, la prevederile art. 23, art. 26/1 – Legea 295/2004, la modalitatea de păstrare a armelor letale, la prevederile HG 130/2005 și la distincția dintre sancțiunea contravențională principală și sancțiunea contravențională complementară, a căror legalitate se analizează pe calea plângerii contravenționale.
A fost înaintată documentația ce a stat la baza întocmirii actului sancționator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ V. la data de 10.04.2013 petentul R. M. a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 31/1 din Legea 295/2004, reținându-se că la data de 6.03.2013 fiind controlat pe linia modului de păstrare și asigurare a armelor și munițiilor, s-a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, arma și muniția fiind asigurate necorespunzător.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art.16 și următoarele din O.G. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul-verbal nu este afectat de vicii de legalitate, dar nici valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces-verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I- „(…)Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Încadrarea juridică dată de intimată este corectă, art. 31/1 și 2 – Legea 295/2004 rap. la art. 129/14 – art. 130/1/e și al. 2/b – din Legea 295/2004, sancțiunea complementară incidentă fiind cea de anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale, în ipoteza în care titularul avea obligația de a respecta condițiile de păstrare și asigurare a securității armelor letale (HG – 130/2005).
Ca atare, instanța a respins plângerea și în baza art. 36/2 – OG 2/2001 a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, petentul R. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În primul rând, în ceea ce privește legalitatea, recurentul a susținut faptul că sentința atacată este nelegală deoarece fapta contravențională a fost constatată de către agenții de poliție din cadrul Postului de Politie Dragomirești, nu de către polițiștii specializați din cadrul Serviciului de Arme și Muniții din cadrul IPJ V., care au dispus sancționarea sa contravențională, fiind constată de agenți de politie neabilitați în acest sens de lege.
În al doilea rând, s-a arătat faptul că sentința atacată este nelegală deoarece s-a menținut un proces-verbal lovit de nulitate motivat de faptul că a fost încheiat în lipsa unui martor asistent potrivit art. 19 din OG nr.2/2001.
În al treilea rând, în ceea ce privește netemeinicia, recurentul a susținut faptul că sentința atacată este netemeinică deoarece din probele administrate a rezultat faptul că arma era asigurată într-o ladă metalică, prevăzută cu încuietoare, încastrată în beton, arma era „ruptă”, iar muniția era depozitată în mod corespunzător, drept pentru care, în mod eronat, a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 31/1 și 2 – Legea 295/2004 rap. la art. 129/14 – art. 130/1/e și al. 2/b – din Legea 295/2004.
Recurentul nu si-a motivat în drept calea de atac declarată. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au administrat probe noi .
Legal citat, intimatul IPJ V. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod pr.civilă, tribunalul constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atât legală, dar si temeinică.
Referitor la primul motiv de recurs, respectiv cel privind nelegalitatea sentinței contestate pe considerentul că procesul verbal contestat este nelegal încheiat în condițiile în care fapta a fost constatată de agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție Dragomirești, nu de către polițiștii specializați din cadrul Serviciului de Arme și Muniții din cadrul IPJ V., care au dispus sancționarea sa contravențională, tribunalul relevă faptul că acesta este neîntemeiat.
În concret, în speță constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii s-a realizat de către un polițist din cadrul Serviciului Arme și Muniții din cadrul IPJ V. în temeiul constatărilor prealabile ale agenților de poliție din cadrul Postului de Poliție Dragomirești, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în fața instanței de fond.
D. pentru care nu se poate aprecia faptul că procesul verbal contestat a fost încheiat de către un polițist necompetent.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs,reținem că acesta este neîntemeiat.
Potrivit prevederilor art. 19 din O.G nr. 2/2001, procesul - verbal de constatare a contravenției trebuie să fie încheiat în prezența unui martor asistent dacă contravenientul nu este de față, iar în cazul în care nu se poate încheia în prezența unui martor asistent, trebuie menționat motivul pentru care nu a fost încheiat în prezența unui martor asistent. Lipsa acestor mențiuni, poate atrage anularea parțială a procesului - verbal atacat în condițiile statuate de art. 105 al.2 C., adică dacă s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, procesul verbal contestat, deși a fost încheiat în lipsa contravenientului, a fost încheiat si în lipsa unui martor asistent, contrar prevederilor art. 19al.2 si3) din OG nr.2/2001 .
Cum însă cu excepția interesului, recurentul nu a dovedit că i s-ar fi cauzat o vătămare a drepturilor sale procesuale prin încălcarea prevederilor art. 19 al.2 si 3 din OG nr.2/2001, tribunalul reține că nu impune anularea procesului verbal pe acest considerent.
În plus, aceste critici puteau fi reiterate în fața instanței de recurs.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, respectiv cel privind netemeinica sentinței recurate tribunalul reține faptul că si acest motiv este neîntemeiat.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond faptul că recurentul R. M. a săvârșit contravenția prev. de art. 31/1 din Legea 295/2004 rap. la art. 129/14 – art. 130/1/e și al. 2/b – din Legea 295/2004, constând în aceea că, la data de 6.03.2012, fiind controlat pe linia modului de păstrare și asigurare a armelor și munițiilor, s-a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, arma și muniția fiind asigurate necorespunzător.
Potrivit prevederilor art. 129 pct.14) rap. la art. 31al.1,2 din Legea nr. 295/2004, constituie contravenție și se sancționează cu amenda și anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor, ca și sancțiunea complementară, păstrarea si portul armei fără îndeplinirea condițiilor prev. de art. 31al.1 si 2 din Legea nr. 295/2004, care impun ca păstrarea armei si muniției la domiciliul sau reședința deținătorului se face în locuri special destinate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Pe de altă parte, conform prevederilor HG nr. 130/2005, Secțiunea 4, titularul dreptului de deținere este obligat să păstreze armele în dulapuri sau casete metalice special amenajate, care sunt asigurate cu cel puțin două sisteme de închidere independente, cu cifre sau cifre, iar dulapurile trebuie să fie prevăzute de compartimente diferite, care să fie asigurate fiecare cu cel puțin un sisteme de închidere, pentru păstrarea muniției separat de arme, si a piesei a treia, tot separat de celelalte două componente.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională confirmate de către celelalte înscrisuri depuse de agentul constatator, respectiv raportul întocmit de agenții de poliție care au constatat fapta, dar si declarația olografă a recurentului R. M. din data de 10.04.2013, rezultă faptul că la data de 6.03.2012, recurentul, care avea drept de deținere armă de vânătoare, păstra la domiciliu arma de vânătoare marca IJ, cal.12 mm, seria_, într-o cutie metalică, care era asigurată doar cu un lacăt, muniția constând în 19 cartușe era păstrată într-un dulap neasigurat, iar partea a treia a armei era păstrată în același compartiment cu restul componentelor armei, contrar prevederilor mai sus arătate.
Susținerile recurentului potrivit cărora arma era asigurată corespunzător nu pot fi primite fiind contrazise de restul probatoriului administrat în cauză.
Demn de remarcat este faptul că, în declarația olografă din data de 10.04.2013, însuși recurentul a recunoscut faptul că a păstrat arma în condițiile mai sus arătate.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de R. M. împotriva sentinței civile nr. 2765 din 16.08.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2013.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 11 Noiembrie 2013
Judecătoria V.-judecător fond: G. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1266/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul... → |
|---|
