Plângere contravenţională. Decizia nr. 1363/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1363/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 4574/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1363/R/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Judecător R.-N. O.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta . cu sediul procesual ales la C.A. B. D. F. cu sediul în mun. V., ..5, jud.V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V., cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.1967/2013 din data de 07 mai 2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă recurenta . reprezentată de avocat B. D. F. cu împuternicire avocațială în baza contractului de asistență juridică nr. 49/2008 din data de 30.09.2013, lipsă fiind intimatul IPJ V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, nemotivat, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 20.09.2013 prin serviciul registratură, intimatul IPJ V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, respingerea recursului formulat de recurenta . și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Interpelată, recurenta . prin apărător arată că nu mai are cereri de formulat, sau acte de depus.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul recurentei prin apărător, în susținerea recursului declarat.
Recurenta . V. având cuvântul prin apărător, avocat B. D. F., solicită admiterea recursului, a se avea în vedere plângerea contravențională inițială, precizările și motivele de recurs în care se menționează că într-adevăr registrul de casă nu a fost completat în perioada 14-21 iunie 2012 dar înainte de acea perioadă acel registrul a completat la zi.
În luna iunie 2012, așa cum a precizat și în plângerea formulată, și despre care instanța de fond nu face nici o mențiune, evidența pe registre la nivel de punct de lucru se ținea atât pe registre unde era cazul, cât și în format electronic la sediul firmei, luna iunie 2012 fiind o lună de tranziție în care s-a ținut evidența atât în registre cât și electronic.
Din luna iunie 2012 evidența jocurilor de noroc de tip slot-machine s-a ținut numai în format electronic la toate locațiile unde se află astfel de jocuri conform HG 870/2009.
Cu privire la dovedirea faptului că a ținut evidența electronică, în sentința recurată nu se face nici o mențiune cu toate că nu a invocat propria culpă ci a încercat să prezinte instanței de fond motivele pentru care nu s-a putut ține evidența în registru, a depus o decizie internă a organizatorului ce făcea referiri la registrul de casă ținut numai în format electronic, au fost audiați doi martori, a depus evidențele listate, dar aceste lucruri au fost înlăturate de instanța de fond.
Chiar dacă amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, cuantumul acesteia este foarte ridicat, amenzile fiind fixate la fel și pentru cei care sunt mari organizatori de jocuri de noroc, având mii de aparate, cazinouri amplasate în orașe mari, cu putere economică, cât și pentru cei aflați în situație recurentei care este un organizator de jocuri de noroc într-un județ unde puterea economică este tot mai scăzută, încasările tot mai mici, iar obligațiile fiscale foarte mari.
Solicită ca instanța de control judiciar să constate că instanța de fond nu a analizat sub toate aspectele plângerea contravențională în sensul că în sentința recurată nu se găsește motivarea instanței în ceea ce privește susținerea și dovedirea faptului că a ținut evidența electronică conform legii în vigoare.
Recursul formulat este admisibil motiv pentru care solicită să se constate că sentința atacată este una netemeinică și să se admită recursul în sensul constatării nulității procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.06.2012 de către IPJ –S.I.F. V..
În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, fapta fiind una de o gravitate redusă
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1967/2013 din data de 07 mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petenta . sediul procesual în V., .. 5, județul V., împotriva procesului-verbal . nr._/27.06.2012 încheiat de IPJ – V. – S.I.F.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr. 4574/2012 petenta . solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 27.06.2012 de intimata IPJ – SIF V..
În motivarea plângerii, petenta a arătat că situația de fapt reținută prin procesul-verbal este nereală.
A sținut petenta că are un contract de asociere în participațiune cu . ce nu are angajați permanenți, agentul I. T. neavând acces în bar în perioada 14-21 iunie 2012 pentru a ține evidența zilnică.
A arătat petenta că în data de 17 și 20 iunie 2012 barul a fost închis, agentul a avut acces la jocurile de noroc tip slot-machine în zilele 14,15,18 și 21 iunie dar nu la registrul de încasări și plăți, dar au fost notate indexurile și transmise în evidența electronică, iar în datele de 16 și 19 iunie agentul nu a avut acces, întrucât barul s-a deschis la o oră târzie, dar indexele au fost înscrise în evidența electronică.
A afirmat petenta că în perioada 14-21 iunie 2012 s-a ținut evidența indexurilor în evidența electronică, ca atare nu se poate imputa contravenția reținută în procesul-verbal.
A arătat petenta că din luna iulie 2012, evidența se ține doar în format electronic.
În dovedirea plângerii s-au atașat înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă, ca neîntemeiată, cu motivarea că aceasta a săvârșit faptele prevăzute de art. 76/1/a raportat la art. 12/2 – HG 170/2009 și art. 76/1/a raportat la art. 23/2 - HG 870/2009.
A făcut trimitere intimata la legislația incidentă - OUG 77/2009, (art. 1, art. 6, art. 10, art. 12, art. 13, art. 21, art. 22), la HG 870/2009 (art. 7, art. 12, art. 18, art. 19, art. 23, art. 74, art. 76) și a arătat că situația încasărilor zilnice a avut de suferit odată cu . angajatului petentei ce avea ca sarcină de serviciu întocmirea acestor situații, barul avea de program de funcționare aprobat prin HCL V. pe ușă, administratorul celelalte societăți trebuia să pună la dispoziție registrul privind situația încasărilor zilnice, în zilele de 17 și 20 iunie au fost eliberate bilete de joc ca atare barul nu a fost închis, accesul la jocurile de noroc implica și accesul la registrul privind situația încasărilor zilnice, petenta a avut o poziție contradictorie în plângerea contravențională, nu este relevant faptul că petenta a ținut o evidență electronică, și nu poate fi transferată răspunderea în sarcina angajatului petentei, acest aspect fiind contrar prevederilor art. 21- OUG 77/2009.
A fost înaintată documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
Față de întâmpinarea formulată, petenta a arătat că raportul a fost completat corect până la 13.06.2012, angajatul I. T. se deplasa de multe ori în locația . când găsea deschis făcea notările necesare, Hriscu T. era angajat pentru un program de două ore, și nu putea să revină la bar la ore târzii, ea a întâmpinat dificultăți în relația cu cealaltă societate, luna iunie a fost o lună de tranziție către sistemul electronic, schimbarea de personal și atitudinea de neglijență a angajaților în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu au condus la această situație, sancțiunea aplicată este prea aspră în condițiile în care încasările sunt mici și obligațiile fiscale foarte mari.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SIF V. la data de 27.06.2012, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 25.000 lei și cu avertisment pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 76 alin. 1/a rap. la art. 12/2 din HG nr. 870/2009 și art. 76/1/a rap, la art. 23/2 – HG 870/2009 întrucât la data de 21.06.2012 s-a constatat că nu a informat Comisia cu privire la montarea mijloacelor de joc cu seriile: 0134; A 0137; BTXP_ pentru care deține autorizație de exploatare cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de realizarea operațiunii și nu a întocmit evidența primară zilnică pentru fiecare joc de tip SLOT – MACHINE cu seriile menționate situate în locația din ., nr. 94, bar Imperial CAFE al . pentru perioada 14-21.06.2012.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Față de refuzul reprezentantului petentei de a semna procesul-verbal, agentul constatator a procedat conform dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, consemnând datele de identificare, ale martorului B. G..
Prin urmare, martorul indicat de lege nu vizează atestarea unei situații de fapt (respectiv conținutul constitutiv al contravenției) ci simpla atitudine a contravenientului sau absența sa din locul și momentul încheierii procesului – verbal.
Aportul informațional pe care îl poate aduce un astfel de martor se răsfrânge exclusiv asupra acestor aspecte și diferă de mijloacele probatorii asupra fondului cauzei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Petenta se face culpabilă pentru nerespectarea prevederilor art. 76/1/a rap. la art. 23/2 – HG 870/2009 întrucât nu a ținut evidența primară zilnică pentru fiecare joc de tip slot-machine, în perioada 14-21.06.2012.
Nu pot fi primite apărările petentei și exonerarea de răspunderea contravențională justificată de aceasta prin lipsa unui program fie la barul Imperial CAFE, prin neglijență sau lipsa spiritului de responsabilitate al angajaților în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin imposibilitatea fizică de acces în spațiul în care se aflau aparatele, în condițiile în care nu își poate invoca propria culpă și necunoașterea legii, ca și organizator al jocurilor de noroc.
De altfel, martorii audiați în cauză – angajați ai petentei - au arătat că în perioada 14-21 iunie nu s-a ținut evidența primară zilnică cu justificarea că fie localul era închis în intervalul orar în care treceau, fie volumul de muncă era foarte mare și nu se puteau acoperi locațiile, poziții ce nu combat situația de fapt reținută prin procesul-verbal, și nu înlătură răspunderea petentei.
Petenta putea să depună diligențe să impună punerea la dispoziție sau accesul la registrul privind situația încasărilor zilnice în locația care se aflau aparatele de joc, sau să ia măsuri în privința propriilor angajați în baza rapoartelor de muncă existente, în condițiile în care se prezumă că a avut cunoștință de rigorile legii la momentul la care a fost autorizată să organizeze și să exploateze jocuri de noroc.
Raportat celor expuse, instanța a respins plângerea contravențională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs . V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că s-au ținut în formă electronică scriptele, dar, numai în luna iunie 2012, fiind o lună de tranziție, de la registrele clasice, la scriptele electronice, nu s-au ținut, în acea perioadă, decât scriptele electronice.
Solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, fapta fiind una de o gravitate redusă.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 Cod pr.civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond, a apreciat, în mod corect, faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, nefiind cauze de nulitate absolută prevăzute de art. 15-19 din OG nr. 2/2001 care să ducă la anularea acestuia.
Referitor la solicitarea recurentei privind înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, aceasta nu este justificată.
Societatea avea obligația legală, de a ține evidența atât în registrele clasice cât și în format electronic, nu numai cum a procedat, dar în mod greșit aceasta, prin ținerea numai în mod electronic, a acestor registre de evidență.
Fapta contravențională, comisă de recurentă, este una gravă, care impune, menținerea sancțiunii aplicate de agentul constatator, acesteia.
Prin lipsa de mențiuni în aceste registre, nu este posibilă, efectuarea de către organele de control, a unor verificări, la această societate, pentru menținerea în legalitate a acestei activități economice.
Sancțiunea prevăzută de art. 5 și 7 din OG nr.2/2001, este una mult prea blândă față de pericolul social concret, produs, prin comiterea de recurentă a acestei contravenții. Avertismentul se poate aplica doar, în cazul în care, fapta are un impact social și economic foarte redus, ceea ce, în prezenta cauză nu se pune problema, unei asemenea lipse a pericolului.
Faptul că s-a dat, în mod evident, dovadă de neglijență din partea salariaților, dar și a conducerii acestei societăți comerciale, nu poate duce, la aplicarea unei înlocuiri a amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr.civilă se va dispune respingerea ca nefundat a recursului formulat de . V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de . V. împotriva sentinței civile nr. 1967 din 7.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2013.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, T. B. |
Redactat—O.R.N..
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 05 Decembrie 2013
Judecătoria V.-judecător fond: G. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1287/2013. Tribunalul... → |
|---|
