Plângere contravenţională. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 4778/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 528/R/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul H. C. domiciliat în Iași, ., ..A, ., jud.Iași în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. cu sediul în V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.4054 din 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 4054 din 04.12.2012 Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul H. C., domiciliat în mun. Iași, ., sc. A, .. 1, ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.01.2011, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru ase pronunța astfel instanța de fond a reținut că instanța constată că din punct de vedere formal, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse sub sancțiunea nulității de art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Cât privește criticile de nelegalitate ale procesului verbal contravențional referitoare la obligația înscrierii în cuprinsul procesului verbal a ocupației și locului de muncă al contravenientului; a seriei și numărului pașaportului, a datei eliberării și statului emitent, în situația cetățenilor străini; instanța arată faptul că, dispozițiile legale a căror încălcare se invocă, au un caracter relativ, fiind de natură să atragă sancțiunea nulității relative în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 105 Cod pr. civ. Astfel, sancțiunea anulării procesului-verbal intervine în cazul constatării încălcării dispozițiilor prevăzute de art.16 din O.G nr. 2/2001, cu condiția dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Simpla invocare a acestor prevederi legale, în lipsa dovedirii unei vătămări nu este suficientă pentru a se dispune anularea actului. Or, în cauză, instanța a constatat că o atare vătămare nu a fost probată de către petent.
Instanța a reținut că în cuprinsul procesului verbal contestat este înscris CNP-ul petentului, ce conține informații privind data nașterii. De altfel, în nici un moment petentul nu a contestat existența identității între acesta și persoana contravenientului.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal invocată de petent în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G nr. 2/2001, fiindu-i încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, instanța analizând conținutul actului contestat, a reținut că la rubrica ,,alte mențiuni” este menționat faptul că ,,nu sunt” nefiind făcută dovada contrară de către petent.
Cât privește încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 26 din O.G. 2/2001, prin faptul că înștiințarea de plată nu a fost comunicată odată cu procesul verbal, instanța analizând cuprinsul procesului verbal contestat și a înștiințării de plată (f. 15)a constatat contrariul, respectiv faptul că petentului i-au fost înmânate concomitent atât procesul verbal contravențional cât și înștiințarea de plată, fapt atestat de însușirea acestora prin semnătură de către petent, la aceeași dată.
Asupra temeiniciei procesului-verbal contestat instanța a reținut că, prin procesul verbal contravențional . nr._ din data de 06.07.2012, petentul H. C. a fost sancționat conform art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 R, cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 108 alin.1, lit. b, pct. 2 din O.U.G. 195/2002 R constând în aceea că la data de 06.07.2012 în jurul orei 16,32, a condus autoturismul marca Hyundai cu număr de înmatriculare_, în localitatea Satu Nou, jud. V., cu viteza de 72 km/h, fapta fiind înregistrată cu aparatul radar instalat pe auto_ .
Potrivit art.100 alin.2 din O.U.G 195/2002R ,,Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit. b).
Conform art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/2002R și art. 108 alin.1 lit. b, pct. 2 din O.U.G nr. 195/2002 R, conducătorii auto sunt obligați să respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare în caz contrar fapta constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută la clasa a II-a de sancțiuni și 3 puncte penalizare printre altele, depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Dispozițiile art. 49 alin. 1 din O.U.G nr.195/2002 R prevăd: ,,Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”.
S-a reținut că abaterile săvârșite de către petent au fost filmate de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere Dacia L. nr._, iar din succesiunea planșelor foto (f. 17,18), rezultă fără echivoc, că autoturismul condus de petent cu nr. de înmatriculare_ ,,circula din sens opus, la momentul T 16:32:23, cu viteza de 72 km/h”.
Potrivit Buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 05.04.2012, ora 10:55 ,,se retine că cinemometrul de tip radar ce se afla montat pe autoturismul politiei rutiere Dacia L. nr._ a fost verificat metrologic, rezultatul verificării fiind, admis, valabilitatea verificării fiind de un an” (f.16).
Din depoziția martorului P. E., instanța a reținut că la data 06.07.2012 petentul a fost oprit de către un echipaj al poliției rutiere după ieșirea din localitatea V. și . Nou, împrejurarea în care petentului i-a fost adusă la cunoștință fapta contravențională, constând în conducerea în localitate cu viteză peste limita legală. Interpelat de către instanță dacă a observat indicatorul de intrare în localitatea Satu Nou, martorul a răspuns că, nu l-a văzut, însă reține că petentul a încetinit viteza de deplasare a autoturismului, după ce au intrat în localitate. Martorul a arătat faptul că, deși petentul i-a solicitat agentului de poliție să îi prezinte buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, reprezentantul intimatei a refuzat, circumstanță în care petentul a formulat obiecțiuni oral, nefiind consemnate.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut că petentul H. C. la data de 06.07.2012 în jurul orei 16,32, a condus autoturismul marca Hyundai cu număr de înmatriculare_, în localitatea Satu Nou, jud. V., cu viteza de 72 km/h, fapta fiind înregistrată cu aparatul radar instalat pe auto_, verificat metrologic, apărarea invocată de către petent în sensul că a circulat cu o viteză de 62 m/h, nefiind dovedită prin probe obiective, de natură să înlăture prezumția de veridicitate a aspectelor de fapt reținute în cuprinsul procesului verbal contestat.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor :„(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:
„(1) Avertismentul consta în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Ca și natură, avertismentul reprezintă o sancțiune pur morală ce se aplică în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, instanța putând dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului pentru plângerea contravențională prin care se invocă netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Ori, analizând în concret fapta contravențională reținută în sarcina petentului, având în vedere valoarea socială ocrotită de norma juridică încălcată, urmările ce ar fi putut fi produse ca urmare a nerespectării vitezei legale în localitate, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de dispozițiile legale este proporțională cu gravitatea faptei, sancțiunea avertismentului fiind insuficientă pentru îndreptarea petentului.
Pentru aceste considerente, instanța a respins plângerea contravențională formulată de către petentul H. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. V. - Serviciul Poliție Rutieră, pentru anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 06.07.2012, ca neîntemeiată.
Instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 0169/2012.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs petentul H. C. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că procesul verbal a fost încheiat de către o altă persoană decât cea care a constatat fapta, că pentru gravitatea faptei trebuia să i se aplice sancțiunea avertisment, și că aplicarea sancțiunii s-a făcut pe criterii discriminatorii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție .., nr._ din data de 6.01.2011, petentul H. C. a fost sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin.1 lit.b pct. 2 din O.U.G.195/2002.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanță a reținut, în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de disp. art.17 alin.1 din OG.2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Din conținutul procesului verbal de contravenție nu rezultă că fapta ar fi fost constatată de un agent de poliție iar actul constatator ar fi fost încheiat de un alt agent.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, Tribunalul constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin.1 lit. b pct.2 din O.U.G.nr.195/2002, constând în aceea că la data de 6.07.2012, în jurul orelor 16,32 petentul a condus autoturismul marca Hyundai_ în localitatea Satu Nou, județul V. cu viteza de 72 km/h, fapta fiind înregistrată cu aparatul radar instalat pe auto_ .
S-a dovedit de către intimat cu probele administrate respectiv; planșe foto și înregistrarea video radar că petentul a săvârșit fapta cu intenție, că încadrarea juridică dată faptei este cea corectă, că petentul a depășit viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
Motivul invocat de petentă cum că a săvârșit contravenția și datorită configurației drumului, care având puțin pantă, mașina prinde viteză, astfel că până se frânează, aparatul radar surprinde o viteza de peste 50km/h.
Acest motiv va fi respins ca nefondat, pentru că oricum dispozițiile legale oferă o marjă de viteză de până la 10 km în plus peste viteza de 50 km/h stabilită, ori, petentul a depășit și această marjă de 60 km/h.
In sprijinul afirmației sale că aplicarea sancțiunii și a punctelor de penalizare s-ar fi făcut exclusiv pe criterii discriminatorii, petentul nu a făcut nici un fel de dovadă, astfel că și acest motiv de recurs va fi respins, ca neîntemeiat.
A fost sancționat pentru că a încălcat regulile de circulație și acest tratament se aplică tuturor contravenienților, fără a se ține seama de vreun criteriu sau altul.
Referitor la dispozițiile art.95 alin.1,2,3, din O.U.G.195/2002, instanța nu este obligată să aplice mai întâi sancțiunea „avertisment” și abia în al II-lea rând – amenda contravențională.
Această individualizare a sancțiunii o face instanța, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG.2/2001 .
Ori, prima instanță a apreciat că fapta este gravă, că poate avea urmări grave și că sancțiunea „avertisment” este insuficientă pentru reeducarea contravenientului.
Instanța de control judiciar, apreciază că în mod just instanța de fond a menținut sancțiunea amenzii așa cum a fost aplicată de agentul constatator.
Față de cele arătate, de dispozițiile art.312 al.1 Cod proc.civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele prev. de art.304 Cod proc.civilă, sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul ,urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat, recursul declarat de petentul H. C. împotriva sentinței civile nr.4054 din 04.12.2012 pronunțată de Judecătoria V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red.S.E.
2ex./14.05.2013
J..fond:D. E. M.
Tehdact.P.F.
F.P. 22 Aprilie 2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 897/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1363/2013. Tribunalul... → |
|---|
