Plângere contravenţională. Decizia nr. 897/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 7788/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 897/R/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. în contradictoriu cu intimata A. B. R. M. domiciliată în mun. V., ., . împotriva sentinței civile nr.1175/2013 din data de 08.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă intimata A. B. R. M., care se identifică cu CI . nr._/09.10.2013, lipsă fiind recurentul IPJ V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimata nu a formulat întâmpinare.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Interpelată, intimata arată că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul intimatei cu privire la recursul formulat de IPJ V..
Intimata A. B. R. M. având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de IPJ V. și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Arată că în timpul zilei a condus autoturismul în zona Spitalului Județean de Urgență și a observat că mașinile care circulau dinspre Iași veneau pe contrasens pe porțiunea de drum Teoclinic-Zona Nord, la revenirea din oraș, toți participanții la trafic circulau pe contrasens din cauza drumului nepracticabil și nesemnalizat corespunzător.
În dreptul stației de autobuz a fost oprită de un echipaj de poliție rutieră care a legitimat-o și i-a suspendat permisul de conducere pentru o perioadă de 60 de zile cu pretextul că a circulat pe contrasens.
Sensul normal de mers nu era semnalizat corespunzător și nu era circulabil, fapt constatat de însuși agentul de circulație, deoarece este plin de gropi, guri de canal deschise, și multe pietre, cauză pentru care a fost nevoită să circule pe același sens pe care se circulă mai bine, de un an de zile.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform dispozițiilor art. 256 Cod pr civilă, s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului declarat de față, instanța constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1175/2013 din data de 08.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria V. a admis plângerea formulată de petenta A. B. R. M. domiciliată în V., ., scara B, .-verbal . nr._ încheiat de IPJ – SPR V. pe care l-a anulat.
A exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei.
A anulat măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr. 7788/2012, petenta A. B. R.-M., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 24.11.2012 de intimata IPJ - SPR V..
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în ziua de 24.11.2012 a condus vehiculul_ pe direcția Spitalul Județean, și a sesizat că vehiculele ce veneau dinspre Iași circulau pe contrasens.
A susținut petenta că seara toți participanții la trafic circulau pe contrasens din cauza drumului impracticabil, iar în dreptul stației de autobuz a fost oprită de un echipaj de poliție ce a sancționat-o contravențional.
A arătat petenta că sensul normal de mers nu era semnalizat corespunzător și nu era circulabil.
În dovedirea plângerii s-a atașat procesul-verbal de contravenție și s-a solicitat administrarea probatoriului testimonial.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată, cu motivarea că aceasta a săvârșit contravențiile prevăzute de art. 101/3/d și art. 101/1/18 din OUG 195/2002.
Face trimitere intimata la prevederile art. 29 - OUG 195/2002, art. 31 – OUG 195/2012, art. 41 – OUG 195/2002, art. 141 din OUG 195/2002, art. 45 – OUG 195/2002, la atribuțiile lucrătorilor de poliție, la modalitatea de constatare a contravențiilor - direct și prin mijloace tehnice – și la noțiunea de „depășire”, sau la obligația conducătorilor de vehicule de a conduce vehiculele pe partea dreaptă a drumului public.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 14.11.2012, petenta A. B. R. M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei și cu avertisment, pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 101/3/d și art. 101/1/18 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 24.11.2012 a condus autoturismul VW_ pe sensul opus de mers nerespectând semnificația indicatorului „ACCES INTERZIS”, amplasat la intersecția cu . video de pe MAI_. Totodată, nu avea asupra sa actul de identitate.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Este de reținut că art. 11 alin. 1 și 5 din O.G. 2/2001 face vorbire de situațiile în care caracterul contravențional al faptei este înlăturat și anume legitima apărare, stările de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beția involuntară completă, eroarea de fapt precum și infirmitatea.
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, stipulează în art. 47 că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă ce prevede în art. 167 alin. 1 că dovezile ce pot încuviința, dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, și potrivit alin. 3 „dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putință în același timp”. Instanța de judecată nu se poate abate de la cerința de a admite ca dovadă nu doar procesul – verbal de contravenție, ci este datoare să încuviințeze administrarea tuturor probatoriilor care să ducă la dezlegarea pricinii.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, și nici valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Instanța a apreciat că în cauză este incidentă eroarea de fapt, și în acest sens, reține:
Eroarea de fapt ca și cauză exoneratoare de răspundere presupune necunoașterea, cunoașterea greșită de către făptuitor, în momentul comiterii contravenției a existenței unei stări de fapt, situații sau împrejurări de care depinde caracterul contravențional al unei fapte. În ideea în care contravenientul ar fi cunoscut în mod corect realitatea nu ar fi săvârșit contravenția.
Așadar, eroarea de fapt se caracterizează prin aceea că făptuitorul deși are capacitatea fizică și psihică în momentul comiterii contravenției, își reprezintă greșit realitatea obiectivă deoarece nu cunoaște anumite stări de fapt, situații sau împrejurări existente în momentul respectiv, ori le cunoaște greșit, deformat, astfel încât, în ambele există o discordanță între această realitate obiectivă și imaginea pe care și-o face acea persoană despre realitate.
Această contradicție între realitatea obiectivă și reprezentarea sa subiectivă îi pune pe contravenient în imposibilitatea de a-și da seama de caracterul ilicit al faptei comise și în consecință de a-și putea dirija voința în mod conștient.
Instanța apreciază că se poate reține în beneficiul petentei eroarea de fapt (reprezentarea greșită de către petentă a realității obiective – prin cunoașterea eronată, deformată a situației de fapt constând în amplasarea sau ridicarea indicatoarelor privind accesul interzis pe un sector de drum funcție de lucrările realizate), întrucât din depoziția martorului R. M.-A. rezultă faptul că se circula în coloană pe acel sector de drum, nu a observat existența indicatoarelor rutiere, se circulă de un an de zile pe contrasens datorită lucrărilor efectuate la carosabil, și s-a procedat la sancționarea a 37 de conducători auto ce se aflau în aceeași situație, ceea ce denotă că a existat o contradicție între realitatea obiectivă (înlăturarea indicatoarelor rutiere ce interziceau accesul) și imaginea ce exista în conștiința petentei ca participant la trafic, ce a pus-o în imposibilitatea de a-și da seama de caracterul ilicit al faptei.
Vinovăția este elementul subiectiv principal al responsabilității persoanei care a săvârșit fapta, este atitudinea psihică pe care autorul a avut-o în momentul comiterii faptei, care este determinată de un factor intelectiv și de un factor volitiv.
Nu se poate vorbi de un factor intelectiv întrucât nu a existat o reprezentare a unui caracter antisocial al faptei, a unor urmări posibile prevăzute și acceptate și nici de un caracter volitiv, neputându-se problema unei intenții a petentului ca urmările faptei să se producă.
Ca atare, nu se poate reține existența în sarcina petentei nici a condiției vinovăției, ce imprimă caracter contravențional faptei.
Din aceeași depoziție a martorului se reține că petenta a înmânat lucrătorilor de poliție actele personale, dar și cele ale vehiculului, ca atare nu se poate reține contravenția prevăzută de art. 101/1/18 OUG 195/2002.
Ca atare, procesul-verbal a fost anulat, iar petenta a fost exonerată de plata amenzii și ca și consecință a fost anulată măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce vehicule.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Inspectoratul de Poliție al județului V., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în esență, recurentul a sustinut faptul că, interpretând greșit probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut faptul că intimata A. B. R., în momentul săvârșirii faptei contravenționale, a fost în eroare de fapt, constând în necunoașterea faptului că se amplasare indicatorul privind”accesul interzis pe un sector de drum”, ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, în momentul în care, la data de 24.11.2012, a condus autoturismul VW_, pe sensul opus de mers, nerespectând semnificația indicatorului „acces interzis”, amplasat la intersecția cu . video de pe MAI_.
A arătat recurentul faptul că nu se poate reține că intimata nu a cunoscut că trebuia să circule la data respectivă pe sensul său în condițiile în care, aceasta reprezintă regula generală potrivit codului rutier și nu era montat la data respectivă un alt indicator rutier care să prevadă faptul că se circula pe contrasens, cum se circulase în perioada anterioară.
Faptul neobservarii de către conducătorul auto a „amplasării / ridicării unor indicatoare rutiere " nu poate fi fi asimilat unei „cunoașteri greșite a realității" ( care de fapt, nu este o realitate ci „ imaginea ce exista in conștiința petentei ca participant la trafic" asa cum insasi instanțe de fond o arata ), cu atat mai mult cu cat acesta necunoaștere este rezultatul culpei conducătorului auto, care trebuie sa respecte nu numai semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier; semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art.32 alin. (2) lit.a) și b); indicatoarele; marcajele; regulile de circulație, ci si semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfășurare a circulației.
per a contrario, conducătorul auto trebuie să respecte semnalizarea permanentă care nu modifică regimul normal de desfășurare a circulației atunci când semnalizarea temporară nu mai are aplicabilitate.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul s-a prezentat în fața instanței de judecată și a solicitat respingerea recursului .
Analizînd actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanta de recurs constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, sentința recurată fiind neintemeiată.
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 14.11.2012, petenta A. B. R. M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei și cu avertisment, pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 101/3/d și art. 101/1/18 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 24.11.2012 a condus autoturismul VW_ pe sensul opus de mers nerespectând semnificația indicatorului „ACCES INTERZIS”, amplasat la intersecția cu . video de pe MAI_. Totodată, nu avea asupra sa actul de identitate.
Din mențiunile procesului verbal mai sus arătat confirmate de către fotografiile atașate rezultă indiscutabil că, la data mai sus arătată, intimata a circulat pe stada Ș. cel M. din mun. V., din direcția Spital spre Gară pe sensul opus de mers, adică pe sensul de deplasare C. Gării- Spital., deși la . de mers era montat indicatorul „accesul interzis”.
Relevă instanța de recurs faptul că nu pot fi primite susținerile instanței de fond potrivit cărora intimata a fost în eroare cu privire la faptul că, la data de 24.11.2012, nu putea să circule pe sectorul opus de drum în condițiile în care pe acest sector de drum din mun. V., pentru o lunga perioada de timp, s-au instituit restricții de circulație pe unul din sensurile de mers, circulația desfasurandu-se in direcții opuse de mers pe "Lățimea" aceluiași sens de circulație: de la V. fior pana la intersecția străzii Ș. cel M. cu . ( fosta 11 Iunie ) datorită desfășurării unor lucrări de reabilitare si refacere a părții carosabile, deoarece din fotografiile atașate rezultă că celelalte autoturisme, care, la data mai sus arătată, circulau înaintea intimatei, fiind observate de către aceasta, se deplasau corect pe sensul lor de mers, nu pe sensul opus, pe care circula intimata
Este, astfel, evident faptul că, observând celelalte autovehicule care se deplasau în fata sa, era imposibil ca intimata să nu realizeze că îi era interzis să circule pe sensul opus de mers la data respectivă, nefiind în eroare de fapt.
La această concluzie a ajuns instanța si datorită faptului că, chiar recurenta, cu prilejul dezbaterilor în fond, a arătat faptul că, înainte de a se înscrie pe sensul opus de mers, a observat că, înaintea sa, o dubită, a intrat pe porțiunea de drum care fusese anterior închisă datorită lucrărilor de reabilitare.
Pentru aceste considerente, înlăturând declarația martorului R. M. A. datorită faptului că nu se coroborează cu probele analizate anterior, tribunalul reține faptul că intimata A. B. R., în momentul săvârșirii contravenției prev. de art.101/3/d din OUG nr. 195/2002 privind conducerea pe drumurile publice, nu s-a aflat în eroare de fapt, ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Pe de altă parte, în ceea ce privește contravenția prev. de art. 101/1/18 din OUG 195/2002, constând în aceea că, la data de 24.11.2012, intimata nu avea asupra sa cartea de identitate, tribunalul relevă faptul că intimata nu a contestat niciodată, nici în cuprinsul plângerii contravenționale, nici cu prilejul dezbaterilor în fond ori în recurs, vinovăția sa sub aspectul săvârșirii acestei contravenții, recunoscând-o implicit.
Simpla susținere a martorului R. M. A. că intimata avea asupra sa actul de identitate nu poate dovedi netemeinicia procesului verbal în condițiile în care acesta conține constatările personale ale polițiștilor rutieri, iar intimata nu a contestat niciodată faptul că nu avea asupra sa cartea de identitate.
În atare condiții, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că intimata nu se face vinovată de săvârșirea contravenției prev. de art. 101/1/18 din OUG 195/2002 republicată.
Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs constata că sentinta atacata este neîntemeiată, instanța de fond făcând o eronată aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va admite recursul declarat de către Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun.V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.1175 din 8.03.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot, în sensul că, rejudecând cauza, va respinge plângerea formulată de petenta A. B. R. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.11.2012 de IPJ V.-Biroul Rutier, pe care îl va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun.V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.1175 din 8.03.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot, în sensul că,
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petenta A. B. R. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.11.2012 de IPJ V.-Biroul Rutier, pe care îl menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2013.
pt. Președinte, aflat în c.o. G. F. VICEPREȘEDINTE A. C. | Judecător, L.-M. B. | Pt. Judecător, aflat în c.o. E. S. VICEPREȘEDINTE A. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 11 iulie 2013
Judecătoria V.-judecător fond:M. G.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 188/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul... → |
|---|
