Pretenţii. Decizia nr. 1250/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1250/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 7937/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1250/R/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurentul – pârât C. N., cu domiciliul în V., .. 417, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata - reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 29 V., cu sediul în V., .. 417, ., împotriva sentinței civile nr. 2468/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul prin av. C. O. M., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata – reclamantă prin av. B. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Recurentul prin apărător depune la dosar practică judiciară, respectiv decizie a Curții Constituționale publicată în Mon. Of. nr. 421/16.06.2011 și concluzii scrise.
Intimata – reclamantă prin apărător arată că nu are alte cereri de formulat sau acte de depus la dosar.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs invocate cât și în apărare.
Având cuvântul, recurentul prin apărător ales, solicită admiterea recursului promovat atât împotriva încheierii de ședință din data de 25.03.2013 cât și împotriva sentinței pronunțate în cauza de față și modificarea acestora în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită a se avea în vedere faptul că instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză și apărările formulate de recurentul – pârât, motivarea întemeindu-se pe faptul că nu s-au contestat sumele din listele de plată în termenul de 10 zile și că a existat o prezumție de achiesare tacită, rezultând astfel o sentință greșită și netemeinică. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 81/22.10.2013 reprezentând contravaloare onorariu avocat.
În apărare, intimata prin av. B. C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Solicită a se observa că în recurs sunt reluate aceleași apărări formulate și în fața instanței de fond, nefiind invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii.
Astfel, în recurs se invocă faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește energia electrică furnizată de E-on M. și faptul că în mod abuziv s-au pretins acele cheltuieli de întreținere, în condițiile în care existau anumite nereguli în cadrul asociației și care îl priveau pe casierul asociației.
Consideră că hotărârea este una temeinică, având în vedere probatoriul vast administrat în cauză raportat obiectului cauzei și valorii acestuia. Din analiza acestui probatoriu, reiese în mod clar faptul că pretențiile asociației sunt întemeiate și au fost evidențiate prin acele liste de plată, în care s-au trecut în mod corect cheltuielile de întreținere. Aceste cheltuieli au fost stabilite în baza unei hotărâri a asociației de proprietari, ce nu a fost contestată, la fel cum nu au fost contestate nici listele, de care recurentul avea cunoștință și avea posibilitatea să le atace în termenele prevăzute de lege. Consideră că acea decizie a Curții Constituționale depusă la dosarul cauzei, în care s-a statuat cu privire la neconstituționalitatea art. 26 din Legea nr. 230/2007, nu este aplicabilă în această cauză.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, recurentul prin apărător învederează că a promovat acest demers judiciar nu pentru că nu ar dori să achite acele cheltuieli de întreținere ci motivat de faptul că reprezentanții asociației nu au procedat în mod corect și legal.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 256 alin. 1 cod proc.civ., dându-se decizia civilă de față:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2468 din 17.06.2013, a Judecătoriei V., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 29 V., în contradictoriu cu pârâtul C. N..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 375,78 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 50 lei reprezentând penalități pe zi/întârziere, calculate de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii reconvenționale.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de C. N..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul C. N. este proprietar al apartamentului situat în V., .. 417, ., jud. V. și membru al Asociației de proprietari nr. 29 V..
În această calitate are obligația, conform prevederilor art. 46 din Lg. 230/2007, de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Conform procesului – verbal încheiat la data de 08.11.2010, Comitetul executiv al Asociației de proprietari nr. 29 V. a stabilit, potrivit prevederilor art. 17 al.1 lit. r din H.G. 1588/2007 ca valoarea cotei de participare pe persoană la cheltuieli să fie de 5 lei. Reclamanta a afișat lunar liste cu această obligație de plată, liste ce nu au fost contestate de către pârâtul reclamant C. N..
Potrivit prevederilor art. 12 lit. A pct. d) din H.G. 1588/2007 pârâtul reclamant avea posibilitatea să conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată, cuantumul sumei datorate. Pârâtul reclamant nu a contestat cuantumul sumei datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere ci a achiesat tacit la plata acestei sume. Necontestarea listelor de plată primește prezumția unei achiesări tacite a proprietarului de apartament cu privire la sumele înscrise în listă. Din momentul în care au fost afișate listele de plată aferente lunilor octombrie 2010 și noiembrie 2010 (despre care pârâtul reclamant face vorbire în pg. 2 a concluziilor scrise) acesta avea la dispoziție un termen de 10 zile pentru a le contesta.
Pârâtul reclamant nu a contestat nici listele de plată și nici hotărârile adunării generale.
Conform prev. art. 26 din Lg. 230/2007 „dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de natură ă producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre, în termen de 45 de zile.”
Lucrările de reparații efectuate de către reclamantă au respectat prev. Lg. 230/2007. Lucrările au fost aduse la cunoștința comitetului executiv al asociației de proprietari (conform prev. art. 37 din Lg. 230/2007) și au fost avizate de comitet prin reprezentantul acestuia, respectiv președintele asociației de proprietari.
Toți membrii Asociației de proprietari nr. 29 V. și-au achitat sumele de bani reprezentând contravaloarea reparațiilor. Chiar și pârâtul reclamant a achitat contravaloarea acestor reparații conform înscrisului depus la fila 36 dosar. din moment ce a efectuat plata înseamnă că acesta a fost de acord cu lucrările efectuate.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că Asociația de proprietari nr. 29 V. nu are angajat un administrator.
În aceste condiții, potrivit prevederilor art. 17 al. 8 din Lg. 230/2007, comitetul executiv a preluat toate obligațiile și răspunderile privind activitatea de management.
Asociației de proprietari nr. 29 V. a încheiat un contract de muncă cu C. L., acest contract fiind înregistrat și în baza de date a Inspectoratului Teritorial de Muncă V.. C. L. nu are calitatea de administrator al asociației ci pe aceea de casier. Pentru funcția de casier nu este necesar a se obține un atestat emis de către primar, în condițiile prevăzute de art. 54 al. 1 din Lg. 230/2007.
Listele de plată întocmite de cenzorul Asociației de proprietari nr. 29 V. au fost semnate de C. L. în calitatea sa de casier și nu de administrator.
Listele de plată au fost legal întocmite, astfel încât nu se impunea anularea lor.
Având în vedere considerentele expuse și prevederile art. 46 din Lg. 230/2007, instanța a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtului C. N. la plata sumei de 375,78 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități. Cererea privitoare la plata penalităților de 50 lei pe zi/întârziere a fost respinsă având în vedere prevederile art. 49 alin. 1 din Lg. 230/2007 și Hotărârea Adunării generale prin care s-a stabilit o penalitate de 0,1 pe zi/întârziere.
Cererea reconvențională formulată de C. N. a fost respinsă ca neîntemeiată. Toate actele emise de reclamantă cu privire la cheltuielile de întreținere au respectat prev. Lg. 230/2007 și ale H.G. 1588/2007, astfel încât nu se impunea anularea lor.În temeiul prev. art. 274 Cod procedură civilă pârâtul reclamant C. N. a fost obligat la plata de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul C. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
A aratat ca la data de 25 martie 2013, prin incheierea de ședința, instanța de fond in mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale active a asociației, luând in considerare doar faptul ca exista un contract de furnizare a energiei electrice incheiat intre E-on si asociația de proprietari, in anul 2004. In afara de faptul ca lipsește cu desăvârșire motivarea respingerii excepției, instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca E-on M. nu furnizeza curent electric asociației de proprietari, ci furnizează curent electric proprietarilor apartamentelor. Contractul incheiat este doar un contract de intermediere intre asociație si societatea E-on. Faptul ca asociația de proprietari, prin organele sale, are ca si atribuții doar colectarea sumelor de bani de la proprietari nu le conferă dreptul sa stea in judecata in locul furnizorului de energie electrica, motiv pentru care instanța in mod netemeinic a respins excepția.
Pe fondul cauzei, instanta, in mod netemeinic a admis acțiunea formulata de către asociația de proprietari, obligând paratul la plata sumei de 375.58lei către aceasta si cheltuieli de judecata in cuantum de 500lei.
A invocat Decizia nr. 670/2011 a Curții Constituționale, prin care aceasta a constatat ca art.26 din Legea nr.230/2007 aduce atingere dreptului de a accede efectiv la justiție pentru apărarea drepturilor legitime ale persoanelor interesate, deci ca acest art. este neconstitutional, Curtea apreciind ca proprietarul care nu a avut cunoștința de adunarea generala a asociației de proprietari si nici de faptul ca s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectați, se pot afla in situația de a nu putea contesta hotărârea in termenul prevăzut in norma legala criticata
Recurentul a precizat ca același efect il are si termenul de 10 zile, invocat de către instanța in motivare, si mai mult decât atat, nu exista la dosarul cauzei nici o dovada ca listele de plata au fost afișate si data acestora, pentru a se putea verifica daca s-ar fi putut conteasta listele in termenul invocat.
Este greșit ratonamentul instanței de fond cu privire la faptul ca, daca paratul nu a contestat cuantumul sumei in termen de 10 zile insemna ca exista o prezumție a unei achiesări tacite, si ca necontestarea listelor de plata primește prezumția unei achiesări tacite a proprietarului de apartament cu privire la sumele inscrise in lista.
A mai aratat ca in mod gresit a reținut instanța de fond ca lucrările de reparații efectuate de reclamanta au respectat prevederile Legii nr.230/2007 si ca au fost aduse la cunoștința comitetului executiv al asociației. Necesitatea efectuării lucrărilor in cadrul unui condominium trebuie adusa la cunoștința proprietarilor, iar aceștia trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul. Faptul ca paratul a achitat contravaloarea unor reparații, nu poate sa aiba semnificația ca este de acord cu toate sumele de bani trecute si viitoare pretinse in listele de plata in mod nejustificat.
Deasemenea, a invocat ca in mod greșit a reținut instanța de fond ca obligațiile si răspunderile privind activitatea de management ale asociației au fost preluate de catre comitetul executiv. Daca ar fi fost asa cum a reținut instanța, in mod subiectiv, listele de plata lunara nu ar mai fi fost semnate la rubrica „administrator" de catre C. Lascar-casier, ci ar fi fost semnate de catre un membru al comitetului executiv, având in vedere ca numitul C. Lascar nu face parte din comitetul executiv al asociației.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, instanța a obligat paratul la plata de 500 lei, suma care este prea mare având in vedere cuantumul obiectului judecații si munca prestata de apărătorul reclamantei.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat si menținerea sentinței nr. 2468/2013 a Judecătoriei V., ca fiind legala si temeinica.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentinta recurată, raportat la dispozițiile legale aplicabile cauzei de față, instanța urmează a respinge recursul declarat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse in continuare:
Recurentul a criticat soluția data de judecătorie excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei-intimate, dar și dezlegarea problemei de fond.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Asociației de P. nr. 29 V., soluția instanței de fond este temeinica, luând in considerare contractul nr._ din 26.03.2004, de furnizare a energiei electrice încheiat intre reclamanta si S.C. ELECTRICA M. S.A. (fila nr. 30-33 dosar fond). Nu se poate retine faptul ca reclamanta este doar un intermediar, esențial este ca serviciul prestat de furnizare a energiei electrice profita tuturor locatarilor ce fac parte din cadrul asociației de proprietari, astfel incat sunt obligați sa suporte costurile aferente.
Referitor la fondul cauzei, astfel cum in mod just a reținut și prima instanță, conform art. 46 din Legea nr. 230/2007, proprietarii au obligația de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Niciunul dintre motivele invocate de pârât nu conduc la concluzia că listele au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor legale.
In ceea ce privește cuantumul sumelor la care a fost obligat pârâtul recurent, acesta avea posibilitatea sa solicite încuviințarea probei cu expertiză de specialitate pentru determinarea cuantumului exact al sumei ce o datorează reclamantei-intimate.
Faptul că ar fi fost semnate listele de plata de către casierul C. Lascar nu constituie motiv pentru anularea acestora. Astfel, Asociația de proprietari nr. 29 V. nu are angajat un administrator, iar comitetul executiv a preluat toate obligațiile și răspunderile privind activitatea de management. Listele de plată întocmite de cenzorul Asociației de proprietari nr. 29 V. au fost semnate de C. L., în calitatea sa de casier și nu de administrator.
Nici invocarea Deciziei nr. 670/2011 a Curții Constituționale, prin care aceasta a apreciat că proprietarii care nu au avut cunoștință de adunarea generală a asociației de proprietari și nici de faptul că s-a adoptat o hotărâre a acesteia, prin care au fost afectați, se pot afla în situația de a nu putea contesta hotărârea în termenul prevăzut de norma legală criticată, și anume cel de 45 de zile de la adoptarea acesteia si din această perspectivă, nu schimba legalitatea si temeinicia soluției date in cauză.
Astfel, Curtea constată că sintagma "de la adoptarea acesteia" cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 230/2007 este neconstituțională, referitor la momentul de la care se poate ataca în justiție respectiva hotărâre. Din considerentele deciziei, rezulta ca termenul trebuie calculat de data la care proprietarul a avut efectiv cunoștință de hotărârea asociației de proprietari.
Faptul că instanța de fond a reținut că se prezuma achiesarea tacită a proprietarului de apartament cu privire la sumele înscrise in lista este just, rezultând din atitudinea acestuia care a lăsat sa treacă timpul fără a plăti integral datoriile cuprinse in listele de plata lunare, liste ce au fost afișate si astfel au putut fi consultate de orice persoana interesata.
Tribunalul reține aplicarea temeinica de judecătorul care a analizat fondul cauzei a dispozițiilor Legii nr. 230/2007 și ale H.G. 1588/2007,
Astfel, deși recurentul invoca că instanța de fond ar fi apreciat incorect probatoriul administrat, in cauza, s-a făcut o analiza efectiva a temeiurilor, argumentelor si propunerilor de probatoriu ale părților.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecata la care a fost obligat paratul, tribunalul retine ca potrivit articolului 274 din Codul de procedura civila,”partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata il constituie culpa procesuala, astfel încât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cat si cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția pronunțată, constatând că suma de 500 lei nu este disproporționată in raport de complexitatea litigiului și activitatea desfășurată de avocatul reclamantei, tribunalul constată ca nu se impunea reducerea acestei sume, instanța de fond pronunțând o soluție corectă in ceea ce privește cheltuielile de judecată..
Față de aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedură civilă, constatând că nu este incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedura civila, că hotărârea este legală și temeinică, tribunalul va respinge recursul declarat de C. N. împotriva sentinței civile nr. 2468/2013 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. N. împotriva sentinței civile nr. 2468/2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.10.2013.
Pentru Președinte, E. R. I. - aflat în C.O. - Președinte, S. D. E. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red /tehnored: I.E.R. – 22.11.2013
2 ex./26.11.2013
Judecătoria V.: judecător B. C..
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 956/2013. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
