Partaj judiciar. Decizia nr. 944/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 3719/333/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 944/R/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător D. E. S.
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs, declarată de recurentul – pârât Ș. I. V., domiciliat în com. P., . V. în contradictoriu cu intimata – reclamantă Ș. I. A., domiciliată în com. P., . V. împotriva sentinței civile nr. 909/22-02-2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - partaj judiciar partaj succesoral.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013, care s-au consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când s-a amânat pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise, astăzi, 25 iunie 2013.
Instanța lasă cauza în pronunțare, după deliberare dând sentința de față.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 909/22.02.2013, a Judecătoriei V., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Ș. I. A. în contradictoriu cu pârâtul Ș. I. V..
A fost admisă în parte cererea pârâtului având ca obiect dreptul de creanță dat de investițiile realizate (fântâna).
S-a constatat că la data de 11.10.2003 a decedat Ș. V. I., moștenitori legali rămânând:
- reclamanta Ș. I. A. – în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă legală de 5/8 din masa succesorală;
- pârâtul Ș. I. V. – în calitate de descendent de grad I, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.
Totodată, s-a constatat că masa succesorală are ca și componente:
- terenul în suprafață de 34.100 mp înscris în titlul de proprietate nr. 114/1053/10.11.1993, dispus în intravilanul și extravilanul satului Valea Târgului, ., în valoare de (4447,192 +4003,62+4000+19.462,91 lei) = 31.913,72 lei.
- casa de locuit notată cu (C1) pe planșa din anexa 6 (cota de 5/8) –_ lei, cota de 5/8 - (9777,5 lei);
- magazie (C2) – notată cu (6) pe planșa din anexa 6 – 1110 lei;
- magazie (C2) notată cu (7) pe planșa din anexa 6 – 2729,00 lei;
- beci (C2) – notată cu (8) pe planșa din anexa 6 – 2573,00 lei;
- coteț capre și porc notat cu (C5) pe planșa din anexa 6 – 627,00 lei;
- magazie cotată cu (C6) pe planșa din anexa 6 - 371 lei;
- coteț porc notat cu (C8) pe planșa din anexa 6 – 189 lei;
- coteț păsări notat cu (C9) pe planșa din anexa 6 – 176 lei,
- WC notat cu (C11) pe planșa din anexa 6 – 47 lei;
- împrejmuiri indicate pe planșa din anexa 6 – 1721 lei;
- casa de locuit notată cu (C3) pe planșa din anexa 6 – 8721 lei;
- grajd (C4) notat cu (3) pe planșa din anexa 6 – 2447 lei;
- Ș. (C4) notat cu (4) pe planșa din anexa 6 – 857 lei;
- adăpost (C4) notat cu (5) pe planșa din anexa 6 – 1161 lei;
- coșer notat cu (C7) pe planșa din anexa 6 - 316 lei;
- coteț notat cu (C10) pe planșa din anexa 6 – 112 lei;
- WC notat cu (C12) pe planșa din anexa 6 – 47 lei;
- împrejmuiri indicate pe planșa din anexa 6; - 1030 lei.
Valoarea masei partajabile este de 69.468,85 lei.
A fost respinsă cererea privind includerea în masa partajabilă a bunurilor mobile.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
A fost atribuit reclamantei Ș. I. A. lotul format din următoarele bunuri: lotul 6 – anexa 6 - expertiză ing. H. Laurian având ca și componente:
- casa de locuit notată cu (C3) pe planșa din anexa 6 – 8721 lei;
- grajd (C4) notat cu (3) pe planșa din anexa 6 - - 2447 lei,
- șopron (C4) notat cu (4) pe planșa din anexa 6 – 857 lei;
- adăpost (C4) cotat cu (5) pe planșa din anexa 6 – 1161 lei;
- coșer notat cu (C7) pe planșa din anexa 6 – 316 lei;
- coteț notat cu (C10) pe planșa din anexa 6 – 112 lei;
- WC notat cu (C12) pe planșa din anexa 6 – 47 lei;
- împrejmuire indicată pe planșa din anexa 6 – 1030 lei;
- lotul 1 – suprafața materializată pe schița Anexa nr. 1 și delimitată pe conturul 1,2,3,4,5,6,7,8,9,15,1 reală în teren de 2779,49 mp dispusă în T. 60, p. 1537/36, în punctul toponimic „la P.” - categoria de folosință – „arabil” (expert C. L.) în valoare de 1111,79 lei (0,40 lei/mp);
- lotul nr. 4 – suprafața materializată pe schița Anexa nr. 3 și delimitată pe conturul 1,2,5,6,1, reală în teren de 5000 mp, dispusă în T. 58, P. 1494/3 în punctul toponimic „După Deal” (exp. C. L.) în valoare de 2000 lei (0,40 lei/mp);
- lotul nr. 6 – suprafața materializată pe schița anexă nr. 4 și delimitată pe conturul 3,12,24,21,25,27,26, 8,7,6,5,4,3 reală în teren de 497,61 mp – în valoare de 3378,77 lei;
- lotul nr. 8 – suprafața materializată pe schița anexă nr. 4 și delimitată pe conturul 26,13,14,15,27 reală în teren de 497,11 mp – în valoare de 3375,37 lei (valoare mp = 6,79 lei/mp).
A fost atribuit pârâtului Ș. V., lotul format din următoarele bunuri: lotul 7 – anexa 6 din expertiza ing. H. L. compus din:
- casa de locuit notată cu (C1) pe planșa din anexa 6 (cota de 5/8 – 9777,6 lei,
- magazie (C2) – notată cu (6) pe planșa din anexa 6 - 1110 lei;
- magazie (C2) – notată cu (7) pe planșa din anexa 6 – 2729 lei;
- beci (C2) – notat cu (8) pe planșa din anexa 6 – 2573 lei;
- coteț capre și porc notat cu (C5) pe planșa din anexa 6 – 627 lei;
- magazie notată cu (C6) pe planșa din anexa 6 – 371 lei;
- coteț porc notat cu (C8) pe planșa din anexa 6 – 189 lei;
- coteț păsări notat cu (C9) pe planșa din anexa 6 – 176 lei;
- WC notat cu (C11) pe planșa din anexa 6 – 47 lei.
- împrejmuire indicate pe planșa din anexa 6 – 1721 lei.
- lotul nr. 2 – suprafața materializată pe schița Anexa nr. 1 și delimitată pe conturul 15,9,8,7,6,11,12,13,14,15 reală în teren de 8384,85 mp, care dispusă în T.60, p. 1537/36, în punctul toponimic „La P.” – categoria de folosință „arabil” – (expert C. L.) în valoare de 3353,94 lei;
- lotul nr. 3 – suprafața materializată pe schița anexă nr. 2 și delimitată pe conturul 1,2,3,4,1 reală în teren de_,05 mp, dispusă în T 63, p. 1559/15 în punctul toponimic „D.” – categoria de folosință – „arabil” (expert C. L.) în valoare de 4003,62 lei (expert C. L.);
- lotul nr. 5 – suprafața materializată pe schița Anexă nr. 3 și delimitată pe conturul 2,3,4,5,2, reală în teren de 5000 mp este dispusă în T.58, P. 1494/3 în punctul toponimic „După Deal” (expert C. L.) în valoare de 2000 lei;
- lotul nr. 7 – suprafața materializată pe schița anexă nr. 4 și delimitată pe conturul 1,2,3,12,24,21,25,18, 19,20,1 reală în teren de 497,61 mp – valoare de 3378,77 lei;
- lotul nr. 9 – suprafața materializată de schița anexă nr. 4 și delimitată pe conturul 17,18,25,27,15,16,17 reală în teren de 1819,16 mp – valoare de 12.352,09 lei.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 18.358,1 lei cu titlu de sultă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
În baza art. 50 ind. 2 – OUG 51/2008 a fost obligată reclamanta să restituie statului suma de 2588 lei, avansată cu titlu de ajutor public judiciar, după rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această sentință, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Urmare a apelării la dispozițiile legii fondului funciar a fost emis în beneficiul autorului Ș. V. I., titlul de proprietate nr. 114/1053/10.11.1993, în care a fost înscrisă suprafața de teren de 3 ha și 4100 mp dispusă pe teritoriul satului Valea Târgului, ., pe teren fiind edificate bunuri-imobile construcții – ce figurează ca înscrise în rolul fiscal al autorului Ș. V. I. înregistrat sub nr. 707 (casă de locuit și anexă).
La data de 11.10.2003 a decedat Ș. V. I., moștenitori legali rămânând: reclamanta Ș. A. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 5/8 din masa succesorală (sau ¼ din 1/2 masa partajabilă) și pârâtul Ș. I. V. în calitate de descendent de grad I cu o cotă de 3/8 din masa succesorală (sau cota de ¾ din ½ masa partajabilă).
Masa succesorală are ca și componente: imobilul teren individualizat în titlul de proprietate nr. 114/ 1053 în integralitatea sa, reconstituirea fiind făcută „intuitu personae”, și imobilele construcții arătate în dispozitivul hotărârii, imobile descrise, analizate în expertizele tehnice de specialitate prin amplasament, suprafețe, vecinătăți, valoare.
Va intra în masa partajabilă, doar cota de 5/8 din casa de locuit identificată prin indicativul C1 în raportul de expertiză) cota soțului supraviețuitor – Ș. V. I. (restul cotei de 3/8 aparținând descendentului Ș. I. Vasle), întrucât imobilul-construcție a fost edificat de autor cu numita Ș. E., - aspect de fapt necontestat de părți - în anul 1950 (potrivit mențiunilor din adeverința nr. 1965/27.05.2010 emisă de Primăria P.), înainte de încheierea căsătoriei (3 mai 1979) autorului cu reclamanta Ș. I. A., ca atare bunul are natura de bun comun dobândit de defunct cu prima soție, cotele legale ale succesorilor fiind cele arătate.
Nu vor fi incluse în masa partajabilă bunurile mobile, arătate în cererea introductivă – cererea urmând a fi respinsă – motivat de faptul că era necesară în primul rând probarea existenței acestora, a posesiei, probatoriul testimonial fiind lacunar, martorii nefăcând trimitere la situația unor astfel de bunuri mobile, ceea ce denotă gradul superficial în care aceștia au memorizat și stocat faptele din acest punct de vedere.
Informațiile deținute de martori nu au fost suficiente, nefiind posibilă o confruntare a depozițiilor acestora cu alte împrejurări de fapt ale speței.
Deși martorul A. I. face trimitere în depoziția sa la existența unui car achiziționat de reclamantă și autorul – defunct, depoziția sa este singulară și nu poate fi coroborată cu alte probatorii.
Instanța va admite în parte cererea pârâtului-reconvenient Ș. V. și va constata existența în beneficiul său a unui drept de creanță dat de edificarea unei fântâni - valoare arătată în raportul de expertiză în construcții, (C13 – valoare 2800 lei), motivat de faptul că probatoriul testimonial susține afirmațiile pârâtului din cererea reconvențională, confirmă efectuarea de către aceasta a fântânii, martorii detaliind în depozițiilor lor aportul pârâtului.
Ca atare, în masa partajabilă nu va fi inclusă valoarea fântânii, (aceasta nefiind element al patrimoniului partajabil), în ipoteză contrară, s-ar încălca principiul justei împărțeli a masei bunurilor – ce trebuie să cuprindă doar bunurile existente în patrimoniul coindivizarilor, nu și îmbunătățirile sau adăugirile aduse imobilului supus ieșirii din indiviziune).
Nu poate fi reținută poziția pârâtului-reconvenient privind reținerea în beneficiul său și a contravalorii celorlalte lucrări de construcție detaliate în cererea reconvențională întrucât probatoriul testimonial nu confirmă aspectele expuse.
Depozițiile martorilor audiați nu sunt concludente în a susține ideea unor lucrări imobiliare realizate de pârâtul-reconvenient, singurul element de construcție spre care converg depozițiile a doi martori ( N. M. și A. I.) coroborate cu raportul de expertiză (ce atestă existența unei singure fântâni urmare a cercetării împrejurărilor de fapt) este fântâna.
Martorii A. I., G. A., sau N. N. fac trimitere în depozițiile lor la masa succesorală, la lucrările de construcție realizate de reclamantă în timpul căsătoriei cu defunctul sau la faptul că întreaga avere partajabilă provine din prima căsătorie a autorului, depoziții contradictorii, sau neelocvente sub aspectul elementelor imobiliare edificate de pârâtul - reconvenient.
Deși martorul N. N. aduce în discuție faptul că pârâtul ar fi executat lucrări de investiții – constând în gard de scândură și plasă pe o latură a imobilului -, depoziția sa nu poate fi coroborată cu alte probatorii care să confirme poziția expusă de pârât privind elementele de construcție edificate, ce nu sunt componente ale masei partajabile.
În baza art. 728 Cod civil, ce stipulează că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei și va dispune ieșirea din indiviziune a părților, atribuind acestora loturi potrivit dispozitivului hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă „la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei – părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților”.
Având în vedere că în cauză este solicitată ieșirea din indiviziune asupra unor parcele de teren dispuse în intravilan și extravilan, dintre criteriile enunțate în textul de lege citat, trebuie avute în vedere posesia asupra suprafețelor de teren în limita posibilului, pozițiile părților exprimate pe parcursul cercetării judecătorești (dealtfel părțile și-au exprimat opțiunile pentru variantele de lotizare dezvoltate de expert în rapoartele tehnice de expertiză), domiciliile acestora, posibilitatea folosirii, astfel ca parcelele componente ale loturilor să nu suporte o fărâmițare exagerată, să fie asigurate în acest mod condiții favorabile, normele pentru executarea mecanizată a lucrărilor de îmbunătățiri funciare, crearea unor loturi echitabile.
Varianta expusă în dispozitiv este cea care se apropie cel mai mult de exigențele privind aplicarea criteriilor legale ale împărțelii judiciare, se creează un echilibru în ceea ce privește loturilor atribuite în raport de cotele cuvenite, dar și în ceea ce privește situarea acestora.
Pentru a compensa inegalitatea loturilor, instanța va obliga la plata sultei potrivit dispozitivului hotărârii.
Este real că potrivit principiului înscris în art. 741 cod civil atunci când din masa partajabilă face parte și o locuință, lichidarea stării de indiviziune trebuie făcută, de regulă, prin atribuirea acesteia unuia din copărtași, și anume aceluia care potrivit probelor apare mai îndreptățit să o primească, iar la atribuirea bunului – imobil casă de locuit se iau în considerare o multitudine de criterii care, în lipsa unei reglementări prin lege, au fost stabilite de practica judiciară, între acestea putându-se aminti: nevoile de locuință ale fiecărei părți, folosirea bunului – imobil de unul din copărtași, posibilitatea plății unei sulte împovărătoare.
Dar imobilele – construcții supuse partajului au fost lotizate, au fost create unități locative cu fluxuri de circulație și acces distincte.
De altfel, la formarea și compunerea loturilor să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile și imobile drepturi sau creanțe de aceeași natură sau valoare, evitându-se o diviziune prea mare a imobilelor sau exploatărilor (art. 741 Cod civil).
Dispoziția legală arătată stabilește așadar principiul unui partaj, în principal, în natură al imobilelor, atribuirea acestora doar unui copărtaș ar prejudicia pe copărtașul pârât. Ca atare va atribui părților, loturi din imobilele-construcții potrivit dispozitivului hotărârii, partajarea construcțiilor corespunde echității, satisface nevoile copărtașilor, și nu impune plata unor sulte împovărătoare.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor mobile înstrăinate (formulată prin concluziile scrise asupra fondului cauzei), instanța apreciază că analiza sa nu se impune, și dealtfel nu este posibilă – încălcându-se principiul contradictorialității – în condițiile în care dezbaterile au fost declarate închise (art. 150 Cod procedură civilă) fiind amânată doar pronunțarea hotărârii (art. 156 Cod procedură civilă).
Concluziile scrise nu sunt altceva decât expunerea în scris a susținerilor orale.
Nu trebuie omis faptul că în legătură cu orice cerere sau incidente ivite pe parcursul judecății au loc dezbateri în cadrul cărora instanța dă cuvântul părților, iar după închiderea dezbaterilor cu privire la aceste cereri sau incidente, instanța deliberează.
Sfârșitul dezbaterilor la care face trimitere art. 256 alin. 1 Cod procedură civilă, vizează dezbaterile finale care marchează terminarea cercetării judecătorești, după care orice cerere nu mai poate fi analizată.
Prin încheierile pronunțate în dosar, instanța a admis cererile reclamantei privind acordarea ajutorului public judiciar în ceea ce privește taxa judiciară de timbru și onorariile necesar a fi achitate pentru expertizele efectuate.
Potrivit dispozițiilor art. 50 ind. 2 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materia civilă „ în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public”.
Reținând că reclamanta, prin hotărârea de față, a obținut bunuri a căror valoare (de 43.418,03 lei) depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, în temeiul art. 50 ind. 2 din OG 51/2008 va obliga pe acesta să restituie statului suma de 2588 lei (974 lei taxă judiciară de timbru și 1614 lei – onorarii experți) avansată cu titlu de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat in termen recurs pârâtul Sopu V., invocând următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala atât in ceea ce privește cota legala de moștenire ce se cuvine reclamantei cât și in ceea ce privește constatarea dreptului de creanță asupra investițiilor făcute de recurent după decesul autorului Sopu V. I..
In ceea ce privește masa de împărțit, aceasta este compusă din bunuri imobile teren si curți construcții așa cum au fost identificate de cei doi experți si asupra cărora nu au existat discuții contradictorii din partea niciuneia dintre părți.
A invocat recurentul că reclamantei i se cuvine in mod legal cota de ¼ din valoarea masei supuse partajării, acest lucru fiind consfințit și stabilit in mod clar in dispozițiile art. 1 din Legea 319/1944.
Instanța de judecată in mod greșit a reținut in favoarea reclamantei că in
calitate de soție supraviețuitoare ii revine o cota de 5/8 din masa succesorala deoarece aceasta reținere contravine dispozițiilor art.1 din Legea nr. 319/1944.
A mai arătat că toate bunurile imobile pentru care s-a solicitat ieșirea din indiviziune sunt bunuri proprii ale defunctului Sopu V I., bunuri la dobândirea cărora reclamanta nu a avut nicio contribuție care sa o îndreptățească la o cota mai mare decât cea stabilita prin lege.
In acest sens solicită a se vedea adeverința nr. 1965 din 27.05.2010 emisa de Primăria comunei P..
Recurentul a criticat soluția instanței și in ceea ce privește modalitatea de atribuire a loturilor, instanța neținând cont de solicitările părților.
A mai invocat și faptul că hotărârea instanței de fond este netemeinică și in
ceea ce privește dreptul de creanță solicitat. Instanța de fond fără a da eficiență probei cu martori a reținut că dreptul de creanță
constă doar in construirea unei fântâni, in contradicție cu depozițiile martorilor audiați la propunerea recurentului.
Concluzionând, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond si rejudecând sa se dispună ieșirea din indiviziune conform cotelor legale ce se cuvin fiecăruia dintre moștenitori iar formarea si atribuirea loturilor sa se facă conform anexei 4 din raportul de expertiza tehnica judiciara topografica întocmit de expertul C. L..
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să fie respins recursul și menținută hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală
A arătat că instanța in mod corect a stabilit faptul că la masa partajabilă va intra doar cota de 5/8 din casa de locuit (identificată prin indicativul C 1 în raportul de expertiză), care reprezintă cota soțului supraviețuitor Ș. V.I. după decesul primei sale soții Ș. E., iar restul cotei de 3/8 aparține descendentului Ș. I. V., recurentului din prezenta cauză, întrucât acest imobil a fost construit de către autor împreună cu Ș. E. în anul 1950 potrivit adeverinței nr. 1965/27.05.2010 eliberată de Primăria comunei P., Județul V..
In acest sens instanța a luat în calcul la imobilul C 1, prezentat pe planșa din anexa nr. 6 la raportul de expertiză în construcții întocmit de ing. H. Laurian, doar cota de 5/8 ce i-a revenit soțului supraviețuitor Ș. V. I. și care a echivalat cu suma de 9.777,60 lei din totalul construcției de 15.644 lei, întrucât diferența de 3/8 în sumă de 5.866,40 lei i s-a cuvenit recurentului Ș. I. V. în calitate de moștenitor al mamei sale Ș. E..
Instanța a atribuit întreg imobilul recurentului Ș. V. la prețul de
9.777,60 lei, având în vedere faptul că la masa partajabilă a intrat doar cota de 5/8
din casa de locuit notată prin indicativul CI.
Instanța a reținut corect și faptul că în perioada 3 mai 1979 - 11 octombrie
2003, care reprezintă data căsătoriei lui Ș. V. I. cu Ș. A. și data
decesului autorului Ș. V. I., toate imobilele existente în gospodăria acestora,
cu excepția casei de locuit C 1, au fost construite împreună în cei 24 de ani și deci
sunt bunuri comune, astfel că este evident faptul că intimata-reclamantă are o cotă
de 5/8 din masa succesorală (1/4 din masa partajabilă), iar recurentul-pârât o
cotă de 3/8 din masa succesorală. Instanța in mod just a admis doar în parte cererea recurentului prin care a solicitat un drept de creanță și anume edificarea unei fântâni în valoare de 2.800 lei, respingând justificat celelalte lucrări de construcții invocate în cererea reconvențională întrucât probatoriul testimonial nu a confirmat realizarea acelor lucrări (gard din scândură, gard din plasă de sârmă, coteț de porci și găini, magazie pentru cereale), în sensul că depozițiile martorilor audiați nu sunt concludente în susținerea efectuării unor lucrări imobiliare de către pârâtul-reconvenient, iar unele declarații sunt contradictorii.
Instanța a stabilit corect sulta de 18.358,10 lei, având în vedere faptul că recurentul-pârât a primit bunuri în valoare totală de 44.409,02 lei, în condițiile când cota lui de 3/8 reprezenta doar suma de 25.862,23 lei, iar intimatei - reclamantei s-au atribuit bunuri în valoare de 24.556,93 lei în situația când cota de 5/8 însemna 43.103,72 lei.
În drept a invocat prevederile art. l 15 și urm. Cod de procedură civilă.
A solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Instanța de recurs reține ca recurentul nu a invocat in mod expres niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 din vechiul Cod procedură civilă. Astfel, se vor avea in vedere dispozițiile art. 304 indice 1 din codul de procedură civilă care stabilesc că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
In baza principiului rolului activ al judecătorului, instanța are îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
In speță, instanța de fond a dat dovada de rol activ pentru a lamuri cauza sub toate aspectele, exigenta stabilita de altfel si de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, cuprinde, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Convenția nevizând să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât daca aceste „observații” sunt . analizate cum se cuvine de către instanța sesizata (Cauza Artico împotriva Italiei).
Cu alte cuvinte, articolul 6 CEDO implică, in special, in sarcina instanțelor de judecata obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor si propunerilor de probatoriu ale părților.
Cu privire la cotele ce au fost atribuite celor două părți, tribunalul constată că motivul invocat este nefondat. Astfel, se reține in mod corect de către instanța de fond că la data de 11.10.2003 a decedat Ș. V. I., moștenitori legali rămânând: reclamanta Ș. A. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 5/8 din masa succesorală (sau ¼ din 1/2 masa partajabilă) și pârâtul Ș. I. V. în calitate de descendent de grad I cu o cotă de 3/8 din masa succesorală (sau cota de ¾ din ½ masa partajabilă). Nu se constată nerespectarea prevederilor art. 1 din Legea 319/1944, in ceea ce privește cota soției supraviețuitoare Ș. A..
De asemenea, in mod corect s-a stabilit că intră în masa partajabilă doar cota de 5/8 din casa de locuit identificată prin indicativul C1 în raportul de expertiză) cota soțului supraviețuitor – Ș. V. I. (restul cotei de 3/8 aparținând descendentului Ș. I. Vasle), întrucât imobilul-construcție a fost edificat de autor cu numita Ș. E., - aspect de fapt necontestat de părți - în anul 1950 (potrivit mențiunilor din adeverința nr. 1965/27.05.2010 emisă de Primăria P.), înainte de încheierea căsătoriei (3 mai 1979) autorului cu reclamanta Ș. I. A., ca atare bunul are natura de bun comun dobândit de defunct cu prima soție, cotele legale ale succesorilor fiind cele arătate.
In ceea ce privește modalitatea de atribuire a loturilor, instanța de control judiciar reține dispozițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă „la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei – părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților”. Totodată, la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile și imobile drepturi sau creanțe de aceeași natură sau valoare, evitându-se o diviziune prea mare a imobilelor sau exploatărilor (art. 741 Cod civil).
Se constată că varianta reținută de către judecătorul de la fond este cea care se apropie cel mai mult de exigențele privind aplicarea criteriilor legale ale împărțelii judiciare, creează un echilibru în ceea ce privește loturilor atribuite în raport de cotele cuvenite, dar și în ceea ce privește situarea acestora și nu impune plata unor sulte împovărătoare.
Deși recurentul a invocat faptul că hotărârea instanței de fond este netemeinică și in ceea ce privește soluția cu privire la dreptul de creanță solicitat, tribunalul reține că această susținere este nefondată.
Astfel, instanța de fond a administrat probele solicitate și și-a fundamentat sentința pe baza celor reținute din analiza coroborată a întregului probatoriu, inclusiv pe baza probelor solicitate de recurentul - pârât. In mod corect a reținut instanța de fond că depozițiile martorilor audiați nu sunt concludente în a susține ideea unor lucrări imobiliare realizate de pârâtul-reconvenient, singurul element de construcție spre care converg depozițiile a doi martori ( N. M. și A. I.) coroborate cu raportul de expertiză (ce atestă existența unei singure fântâni urmare a cercetării împrejurărilor de fapt) este fântâna. D. martorul N. N. aduce în discuție faptul că pârâtul ar fi executat lucrări de investiții – constând în gard de scândură și plasă pe o latură a imobilului -, depoziția sa nu poate fi insă coroborată cu alte probatorii.
Verificând aplicarea legii la situația de fapt, astfel cum fost stabilită, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Cod de procedură civilă, constatând că nu este incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, că hotărârea este legală și temeinică, tribunalul va respinge recursul declarat Ș. V. împotriva sentinței civile nr. 909 din 22.02.2013 a Judecătoriei V..
In ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate in recurs, potrivit articolului 274 din Codul de procedură civilă”partea care cade in pretențiuni va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecată.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata îl constituie culpa procesuală, astfel încât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția instanței de recurs, raportat la prevederile articolului 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător (chitanța nr. 430/28.05.2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de Sopu V. împotriva sentinței civile nr. 909 din 22.02.2013 a Judecătoriei V., sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2013.
Președinte, E. R. I. | Judecător, D. E. S. | Pentru judecător, P. C. D., aflat în C.O., Prețedinte instanță, D. E. S. |
Pentru Grefier, A. C., aflat în C.O., Grefier delegat, T. M. |
Red. I.E.R./25.07.2013
Tehnored. E.G.
2 ex./29.07.2013
Judecător fond: M. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 117/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 933/2013. Tribunalul... → |
|---|
