Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1037/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1037/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 5963/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1037/A
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă G. M. în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 5 BÂRLAD, împotriva sentinței civile nr. 744 pronunțată la data de 17.03.2014 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă apelanta pârâtă G. M. legitimată cu CI . nr._ eliberată la data de 25.01.2012 de SPCLEP Bârlad, lipsind reprezentantul intimatei reclamante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul a fost declarat în termen, motivat și legal timbrat, iar în cauză nu se solicită judecarea și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Apelanta pârâtă G. M. depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Văzând declarația părților că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apelanta pârâtă G. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului. Precizează că dorește să se facă dreptate, în sensul că recunoaște că are de plată o datorie, însă aceasta este foarte mică, raportat la suma ce se pretinde de către intimată. Solicită admiterea apelului cu cheltuieli de judecată.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 744 pronunțată la data de 17.03.2014 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 744 din 17.03.2014 Judecătoria Bârlad a respins excepția prescripției invocată de pârâta G. M. ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 5 în contradictoriu cu pârâta G. M..
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2031,04 lei reprezentând debit principal (cheltuieli de întreținere) precum și la plata dobânzii legale de la 17.09.2013 și până la achitarea efectivă a debitului.
A obligat pârâta la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Pârâta G. M. locuiește în apartamentul situat în Bârlad, .. 80, ., nr. 29, jud. V.. Aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a cheltuielilor de întreținere datorate asociației, acumulând un debit în cuantum de 2031,04 lei, până la 31.10.2013.
Potrivit art. 46 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În conformitate cu art. 32 alin.1 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Totodată, potrivit art. 654 alin.1 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), fiecare proprietar suportă cheltuielile de întreținerea, repararea și exploatarea părților comune, în proporție cu cota sa parte.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, pentru perioada anterioară datei de 16.12.2010, instanța a reținut următoarele:
Cf. art. 201 din Legea nr. 72/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În cauza de față, având în vedere că datoria pârâtei este anterioară intrării în vigoare a Codului civil la 1.10.2011, este aplicabil Decretul nr. 167/1958.
Deși pârâta invocă în întâmpinare că dreptul reclamantei de a pretinde sumele datorate s-a prescris pentru perioada anterioara datei de 16.12.2010, adică cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, acest aspect nu este întemeiat.
Cf. art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
La data de 20.03.2009, pârâta a semnat un înscris (f. 24) prin care a solicitat ca restituirea sumei de 1761,92 lei datorată să fie achitată în rate lunare de 250 lei. De asemenea, însăși pârâta a depus la dosar (f. 19) o chitanță prin care dovedește că la aceeași dată, respectiv 20.03.2009 a achitat sume de 500 de lei. Această plată este evidențiată și în registrul cu fișa personală a debitoarei (f. 26), plata fiind operată în contabilitatea asociației.
Ca atare, pârâta, la data de 20.03.2009 a recunoscut debitul datorat, recunoaștere care a întrerupt curgerea termenului de prescripție, făcând ca de la această dată să curgă un nou termen de prescripție.
La data de 05.05.2009, pârâta a achitat suma de 200 lei (f.19), aspect evidențiat și în contabilitate (f. 26).
Ulterior, la 14.11.2012, pârâta a achitat suma de 60 de lei, cf. chitanței depuse la dosar (f 12), recunoscând astfel debitul pretins și operând așadar o nouă întrerupere a termenului de prescripție.
Având în vedere că de la ultima plată efectuată, la 14.11.2012 și până la introducerea cererii de chemare în judecată, la 16.12.2013 nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, instanța a constatat că, excepția invocată este neîntemeiată, motiv pentru care instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 249 C.proc. civ, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Ca atare, reclamantul care pretinde executarea obligației trebuie să facă dovada existenței obligației, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări.
Obligația de plată a pârâtei rezultă din faptul că acesta deține apartamentul situat în Bârlad, .. 80, ., nr. 29, jud. V. și din împrejurarea că pârâta este înscrisă la Asociația de locatari nr. 5 din Bârlad. Totodată, prin plățile parțiale făcută cu chitanțele depuse la dosar, a recunoscut implicit existența debitului pretins de reclamantă. De asemenea, la data de 20.03.2009, pârâta a făcut o recunoaștere expresă a debitului datorat.
În consecință, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada existenței creanței cât și dovada neexecutării obligației de plată de către pârâtă. Culpa acesteia se prezumă până la proba contrară. Pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată a cheltuielilor de întreținere la care era obligată.
Deși a invocat că în anul 2009 nu mai avea nicio datorie față de reclamantă, fiind cu plățile la zi, nu a dovedit această afirmație, în contextul în care reclamanta a depus a dosar o cerere semnată de pârâtă prin care aceasta, la 20.03.2009, a recunoscut că datorează suma de 1761,92 lei, pe care a solicitat să o achite în rate lunare.
În aceste condiții, întrucât obligația de plată este stabilită de lege și nu s-a dovedit îndeplinirea acesteia, instanța a admis cererea reclamantei și l-a obligat pe pârât să plătească suma de 2031,04 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere datorate până la data de 31.10.2013.
Referitor la plata dobânzii legale aferente debitului solicitat, cf. art. 1489, dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege. Cf. art. 1535, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau în lipsă în cel prevăzut de lege.
Întrucât pârâta a fost pusă în întârziere prin notificarea din data de 17.09.2013, care i-a fost expediată cu confirmare de primire (f. 4), de la această dată reclamanta este în drept să perceapă dobânda legală. În acest sens, instanța a admis acest capăt de cerere și a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, până la achitarea efectivă a debitului.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, față de soluția la pronunțată în cauză, având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod de procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a admis în parte cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (f. 13).
Referitor la suma de 50 de lei reprezentând cheltuieli cu somațiile și xerocopiile, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada unor atare cheltuieli, motiv pentru care a respins cererea de obligare a pârâtei al plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel pârâta G. M., apreciind că sentința este nelegală și netemeinică.
In mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției pusa in discuție la instanța.
In primul rând, reclamanta nu a depus la dosar istoricul pretinsei datorii.
Nu se știe de unde provine suina de 1566,43 lei care se precizează a fi un report la data de 05.05.2009. Nu se știe ce reprezintă aceasta suma si nici nu se știe la ce perioada se refera.
Instanța trebuia sa clarifice situația acestei sume înscrisa cu titlu de report la data de 05.05.2009 si sa ceara explicații reclamantei in acest sens.
In situația in care pârâta nu a recunoscut debitul, iar suma era trecuta pe o hârtie din burta, instanța, in virtutea rolului activ trebuia sa pună in discuție necesitatea unei expertize contabile. După acest lucru trebuia sa se pronunțe cu privire la prescripție.
Din fisa depusa la dosar, nu rezulta ca reclamanta a luat in plic sumele achitate, respectiv de 500 lei, de. 200 lei si respectiv 60 lei.
Evidența la Asociația de locatari nr. 5 din Bârlad nu este atât de complicata si complexa si încât nu s-a putut depune la dosar istoricul datoriei.
Din documentele depuse de reclamanta la dosar nu rezulta ca sumele achitate si nominalizate au fost deduse din pretinsa datorie.
Datoria la asociație a fost 2 lei pe luna, apoi 2,25 lei, iar in ultima perioada 6 lei.
Pe de alta parte, debitul nu este unui singur, ci este compus din mai multe debite mici.
Pentru fiecare luna, prescripția curge separat. Faptul ca a recunoscut prin plata anumite debite, nu înseamnă ca a recunoscut toata suma.
Astfel, in data de 2009 a efectuat niște plăți pentru unele luni anterioare, dar recunoașterea prin plata este valabila doar pentru debitele rezultate din lunile pe care le-a plătit.
Trebuie înțeles faptul debitele sunt independente unele de altele, iar recunoașterea funcționează doar pentru lunile recunoscute.
Astfel, excepția prescripției trebuia admisa si constatate ca prescrise debitele mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiuni.
După cum se observa, debitul este aferent unor plăți ce trebuiau făcute lunar pentru consumul de diferite utilități.
Prin urmare, excepția prescripției a fost respinsa în mod greșit de instanța de judecata.
Intimata reclamantă Asociația de locatari nr.5 din Bârlad a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de parata G. M. ca neîntemeiat.
Instanța de fond a respins in mod corect si legal excepția de prescripție a debitului invocata de parata - apelanta, apreciind ca debitul in valoare de 1761,92 lei existent la data de 01.03.2009 a fost recunoscut de debitoarea G. M., atât prin cererea din data de 20.03.2009 formulata de către aceasta prin care solicita ca reclamanta sa-i aprobe restituirea sumei restante in valoare de 1761,92 lei in rate lunare de cate 250 lei, după ce din totalul debitului de 2261.92 lei achitase in aceeași zi cu chitanța nr._ suma de 500 lei, cat si prin ulterior prin plata sumei de 200 lei cu chitanța_/05.05.2009
Apelanta susține ca nu știe de unde provine suma de 1566,43 lei. La data de 30.03.2009 debitul apelantei era de 1761,92 lei. La care in luna aprilie 2009 s-au mai adăugat 3,75 lei la întreținere si 0,76 lei la energia electrica, total 1766,43 lei. Din aceasta suma a fost scăzuta chitanța de 200 lei rămânând de plata la data de 05.05.2009 suma de 1566,43 lei.
Nu considera necesar sa depună fisele individuale ale apelantei pe o perioada anterioara cu 10 ani.
Probabil ca apelanta nu a mai studiat fisele depuse de reclamanta odată cu răspunsul la întâmpinare, din care rezulta situația debitului si faptul ca au fost luate in calcul toate plățile efectuate de apelanta.
Din 05.05.2009 si pana la data de 14.11.2012 apelanta nu a mai făcut nicio plata, iar debitul acumulat pana la acea data era de 1994,46 lei. Prin plata sumei de 60 lei, apelanta întrerupe încă o data cursul prescripției, recunoscând la acea data debitul existent. Acesta nu reprezintă doar cheltuielile de întreținere ci si lumina pe casa scării si restantele la furnizarea de gaz. Așa cum rezulta din fisele depuse cea mai mare restanta a fost pentru gazul metan.
Din ianuarie 2008 cheltuielile de întreținere au fost majorate de la 3 lei de persoana si pana Ia 4,59 lei plus cota parte din cheltuielile cu iluminatul scării si alte cheltuieli cu reparații.
In acest fel debitul apelantei se majora in medie cu aproximativ 100 lei anual, in condițiile in care pe anumite perioade de timp in apartament locuiau si doua sau trei persoane, cheltuielile de întreținere fiind calculate si pentru acestea.
In conformitate cu art. 2537 si 2538 din N. Cod civil, prescripția se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaștere... Constituie acte de recunoaștere tacita plata parțial a datoriei, achitarea, in tot sau in parte a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plata si altele asemenea.
In concluzie, solicita sa respingeți apelului paratei G. M., menținerea ca fiind legala si temeinica a sentinței civile nr. 744/17.03.2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata, a sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru redactarea întâmpinării.
Apelanta pârâtă G. M. a formulat și depus răspuns la întâmpinarea intimatei reclamate.
Și-a menținut apelanta punctul de vedere exprimat in apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 744 din 17.03.2014.
Nu datorez suma pretinsa de Asociația de Locatari nr. 5 Bârlad. În 2004 apelanta avea datoriile achitate la zi si nu datora asociației de locatari nicio suma de bani.
Din 2003 nu a mai avut ceas la gaz deoarece a fost ridicat si nu a mai avut consum. Daca in 2004 era cu plata la zi si se ia in calcul suma de 4 lei pe luna, așa cum se exprima si asociația de locatari, . zile ies 48 de lei. In 10 ani de zile, reiese o datorie de 480 de lei sau patru milioane opt sute de lei in bani vechi. Se observa, numai si dintr-un calcul simplu, ca nu avea cum sa datoreze aceasta suma pe care o pretinde asociația de locatari.
Administratorul Asociației de locatari nr. 5 mereu i-a trecut sume de bani in contul său, sume pe care in realitate nu le datora.
In anul 2009 a achitat la 20.03.2009 5 milioane lei vechi iar la 05.09.2009, 2 milioane de lei vechi. . zile a plătit 7 milioane lei vechi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.46 din Legea nr.230/2007 „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
Fiind vorba despre o contribuție lunară, rezultă că plata fiecăreia dintre ele reprezintă un act juridic separat, independent, autonom față de datoriile acumulate pentru alte luni. Mai mult, conform dispozițiilor art.12 din Decretul nr.167/1958 (aplicabil pentru creanțele născute anterior datei de 01.10.2011), „în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”, termenul de prescripție fiind, conform art.3 alin.1 din același act normativ, de 3 ani.
Ca și situație de fapt, Tribunalul reține că potrivit listelor de plată întocmite de Asociația de Locatari nr.5 Bârlad, în luna martie 2009, apelanta-pârâtă figura cu un debit în cuantum de 2.261,92 lei, debit compus din contribuțiile lunare datorate pe o perioadă anterioară. Un fapt de asemenea necontestat în cauză este că la acea dată, apelanta a efectuat o plată de 500 lei din acest debit. Pentru diferența de 1.761,92 lei, apelanta-pârâtă a formulat o cerere de eșalonare a plății în rate lunare de 250 lei, cerere înregistrată sub nr. 61/30.03.2009. Împărțind suma de 1.761,92 lei la rata lunară de 250 lei, rezultă că apelanta-pârâta s-a angajat să plătească debitul în aprox.7 rate lunare, începând cu luna aprilie 2009 (în martie deja făcuse plata de 500 lei), până în luna octombrie 2009.
Cu privire la acest debit de 1.761,92 lei, Tribunalul notează că, deși el este compus din contribuțiile lunare (creanțe succesive) datorate pe o perioadă anterioară, angajamentul de plată asumat la data de 30.03.2009 reprezintă un înscris prin care se recunoaște în mod direct creanța totală, fiind semnat de către debitor în cunoștință de cauză. Astfel fiind, suma de 1.761,92 lei și-a pierdut caracterul de total al unor creanțe succesive, devenind o creanță unică, cu achitarea în rate.
La data de 05.05.2009, apelanta a achitat suma de 200 lei. Imputația plății s-a făcut asupra datoriei celei mai vechi, respectiv 1.761,92 lei, iar soldul debitor a rezultat ca fiind 1.561,92 lei.
În intervalul 05.05._12, apelanta-pârâtă nu a mai efectuat nicio plată, astfel încât, la data de 13.11.2012 soldul debitor era de 1.994,46 lei, adăugându-se între timp la datoria cea mai veche de 1.561,92 lei, contribuțiile lunare la cheltuielile asociației.
La data de 14.11.2012, apelanta a efectuat plata sumei de 60 lei. Nu rezultă din evidența contabilă a intimatei-reclamante asupra cărei datorii s-a făcut imputația acestei plăți. Față de momentul efectuării plății, aplicabile în cauză sunt dispozițiile art.1509 alin.(1) lit.c) și alin.(2) Cod civil, potrivit cărora „dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum și, în egală măsură, garantate și oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi”. Astfel fiind, rezultă că imputația plății acestei sume s-a făcut asupra datoriei celei mai vechi, respectiv 1.591,62 lei.
Dar, pentru că în privința acestei datorii anterioare de 1.591,62 lei, ultima rată fusese prevăzută pentru luna octombrie 2009, prin aplicarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.(1) din Decretul nr.167/1958 incident în cauză, rezultă că această datorie s-a prescris la sfârșitul lunii octombrie 2012. Chiar și prin raportare la plata de 200 lei efectuată în contul acestei datorii la data de 05.05.2009, recunoscând efectul întreruptiv de prescripție extinctivă al acesteia, rezultă că termenul de 3 ani s-ar fi împlinit la 05.05.2012.
Plata sumei de 60 lei a fost efectuată la data de 14.11.2012, după împlinirea termenului de prescripție, nemaiavând ce să întrerupă. Plata unei datorii efectuată după împlinirea termenului de prescripție este valabil efectuată, neputându-se cere restituirea ei, dar nu mai are efect întreruptiv de prescripție extinctivă.
În consecință, pentru datoria anterioară datei de 30.03.2009, termenul de prescripție extinctivă de 3 ani s-a împlinit, dreptul material la acțiune al intimatei-reclamante pentru această parte de debit fiind prescris.
În consecință, față de natura de creanțe succesive a contribuțiilor lunare datorate și de data introducerii cererii de chemare în judecată (16.12.2013), Tribunalul constată că ceea ce s-a înregistrat în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, este debitul acumulat începând cu luna decembrie 2010, respectiv în intervalul decembrie 2010-decembrie 2013.
Din listele de plată depuse de intimata-reclamantă la dosarul de fond rezultă că acest debit este în cuantum total de 256,76 lei (4,37 lei decembrie 2010, 59,57 lei anul 2011, 97,79 lei anul 2012, 95,03 lei anul 2013). Pentru sumele anterioare acestui interval, termenul de prescripție extinctivă de 3 ani s-a împlinit pentru fiecare contribuție lunară în parte, neexistând plăți întreruptive de prescripție, evidențiate în listele întocmite. Așa cum s-a arătat anterior, plata sumei de 60 lei la data de 14.11.2012 a fost imputată, în lipsă de convenție a părților sau de declarație expresă a Asociației, asupra datoriei celei mai vechi, iar nu proporțional asupra contribuțiilor lunare datorate ulterior, pentru a întrerupe pentru fiecare în parte cursul prescripției extinctive.
În consecință, Tribunalul constată că excepția prescripției extinctive invocată în fața primei instanțe a fost în mod greșit respinsă, cu neluarea în considerare a dispozițiilor legale privind natura de creanță succesivă a contribuției lunare la cheltuielile asociației de proprietari, a regulilor imputației plății și a aplicării dispozițiilor art.3 alin.(1) și art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
De menționat în privința prescripției dreptului material la acțiune este caracterul acesteia de sancțiune a pasivității creditorului (în considerarea garantării certitudinii raporturilor juridice), cu atât mai mult cu cât, conform art.50 din Legea nr.230/2007, accesul la justiție este gratuit.
D. urmare, apelul declarat în cauză va fi admis iar ca urmare a rejudecării cauzei, acțiunea reclamantei va fi admisă numai în parte, în sensul expus în dispozitivul prezentei decizii, cu aplicarea prevederilor art.453 alin.(1) C. privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de G. M. împotriva Sentinței civile nr.744/17.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta G. M., cu privire la debitul solicitat până la data de 16.12.2010.
Admite în parte cererea reclamantei ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR.5 BÂRLAD formulată în contradictoriu cu pârâta G. M..
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 256,76 lei reprezentând contribuțiile lunare la cheltuielile asociației de proprietari datorate pentru perioada decembrie 2010 – noiembrie 2013.
Obligă pârâta să achite reclamantei dobânda legală aferentă acestei sume, conform OG nr.13/2011, de la data punerii în întârziere (17.09.2013) până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă intimata-reclamantă să achite apelantei-reclamante suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2014.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. A.I.Z.
Tehnored. A.I.Z./A.V.
4 ex./12.12.2014
Comunicat 2 ex./
Judecătoria Bârlad – Judecător D. C.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 859/2014. Tribunalul VASLUI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 699/2014.... → |
|---|
