Plângere contravenţională. Decizia nr. 387/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 2354/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 387/A
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier L.-C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe apelantul – petent C. I., domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliția V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă personal apelantul – petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: dosarul se află la primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile este completă, apelul este declarat în termen, motivat, legal timbrat, nu s-a formulat întâmpinare și s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța constată apelul legal timbrat cu suma de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr.80/2013.
Fiind interpelat de către instanță, apelantul – petent arată că nu are de administrat probe noi în cauză și nici alte cereri prealabile de formulat.
Instanța ia act de faptul că apelantul – petent nu are probe noi de administrat în cauză după care constată cauza în stare de judecată, dând cuvântul acestuia cu privire la apelul formulat.
Apelantul – petent, având cuvântul cu privire la apelul formulat, solicită admiterea acestuia pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel și pe cale de consecință anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de IPJ V. la data de 12.04.2013 și restituirea permisului său de conducere.
S-au declarat dezbaterile închise, conform art. 394 C., după care s-a lăsat dosarul în pronunțare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art. 395 C., pentru când s-a dat decizia civilă de față;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat de apelantul – petent C. I. împotriva sentinței civile nr. 2700 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 18.11.2013 constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2700/2013, Judecătoria Bârlad a respins plângerea formulată de petentul C. I. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 12.04.2013 emis de IPJ V. și a dispus menținerea acestuia precum și obligarea petentului la plata către stat a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Plângerea formulată de petent este nefondată întrucât acesta nu a reușit să înlăture prezumția de autenticitate și veridicitate a actului contestat în condițiile în care martorul audiat a arătat că acesta a depășit neregulamentar pe trecerea de pietoni.
A mai reținut și faptul că petentul a semnat fără obiecțiuni actul contestat de unde rezultă că a săvârșit fapta.
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel, în termen legal, petentul C. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel formulate acesta a arătat că, prin sentința civilă sus menționată a fost respinsă plângerea formulată împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 12.04.2013 de IPJ V., Politia mun. Bârlad.
S-a reținut de către instanță că plângerea pe care el a formulat-o este nefondată, dându-se eficiență declarației martorului care a semnat procesul verbal.
De asemenea, acesta a precizat că în motivarea plângerii, a relatat condițiile în care a semnat procesul verbal fără obiecțiuni și a solicitat instanței de judecată, în subsidiar, ca, în situația în care se va constata că a săvârșit fapta contravențională, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, să se țină seama că nu a creat un pericol social grav pentru siguranța traficului, pentru a-i fi aplicată măsura de reținere a permisului de conducere.
In consecință, a solicitat ca instanța de apel să aibă în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire, a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, criterii care sunt raportate atât la sancțiunea principală cât și la sancțiunea contravențională.
A solicitat admiterea recursului, admiterea plângerii și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, cu restituirea permisului de conducere.
În drept a invocat disp. OUG 195/2002, OG 2/2001 și jurisprudența CEDO.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Analizând motivele de apel declarat de apelantul – petent C. I., Tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi.
Într-adevăr, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
În plus, în cauza de față, constatările personale ale agentului constatator se coroborează cu aspectele reliefate de martorul M. C. (care a precizat că apelantul a depășit pe trecerea de pietoni).
Tribunalul constată, de altfel, că recurentul nici nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, întrucât nu a formulat obiecțiuni, la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa, inclusiv a faptului că autovehicul era cel descris în actul sancționator.
Petentul-intimat a fost oprit imediat după săvârșirea contravenției, fiind identificat. Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face parte chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principale și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
A fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii la minimul prevăzut de lege pentru una dintre abaterile contravenționale, iar pentru cealaltă abatere contravențională sancțiunea contravențională a avertismentului. Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de C. I., împotriva sentinței civile nr. 2700 din 18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de C. I., împotriva sentinței civile nr. 2700 din 18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.05.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, L.-C. L. |
Red. A.C.
Tehnored. L.-.C. L.
Ex. 4/14.05.2014
.>
Judecător fond – M. R., Judecătoria Bârlad
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 862/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1192/2014. Tribunalul... → |
|---|
