Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 135/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 6366/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 135/R/2014
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant D. I., domiciliat în .. V., în contradictoriu cu intimații - pârâți F. DONIȚA, cu domiciliul în București ., ., ., C. L., cu domiciliul în M. ., ., jud. C., O. M., domiciliată în . și O. V., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 2032/25.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._/189/2012, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, asistat de av. B. D. și intimata F. Doinița, asistată de av. F. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Av. B. D. depune împuternicirea avocațială ./ÎMP nr._/2013 din 04.03.2014, de substituire a apărătorului ales al recurentului, av. B. I. D..
Av. F. C. depune chitanța nr._/05.03.2014, reprezentând 600 lei onorariu avocat.
S-au verificat actele dosarului, după care instanța dă cuvântul reprezentanților prezenți pentru a arăta dacă formulează cereri.
Av. B. D. nu formulează cereri.
Av. F. C. nu formulează cereri.
În baza probatoriului administrat instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri, pe cererea de recurs.
Av. B. D., având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate.
Prima instanță s-a pronunțat și pe excepție și pe fond, deși a dat cuvântul doar pe excepția inadmisibilității privind clauza de dezicere inserată în înscrisul sub semnătură privată. Soluția este greșită deoarece instanța se pronunță și pe fond, fără a da cuvântul părților la dezbateri.
Excepția a fost pusă în discuție de prima instanță, din oficiu, nu a fost invocată de pârâți, nici în procedura notarială și nici prin întâmpinarea depusă la dosar.
Potrivit practicii judiciare și dispozițiilor legale clauza de dezicere produce efecte dacă a fost achitată. În acest proces doar s-a pus în discuție suma care este inserată în înscrisul sub semnătură privată, nu a fost plătită, dar nici nu se recunoaște. Soluția, pe excepție, este greșită, dar și pentru că instanța s-a pronunțat și pe excepție și pe fond. Nu se poate admite excepția inadmisibilități și respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Deși în cadrul cercetării judecătorești s-a pășit la propunerea și administrarea probelor, s-a audiat un martor, nu s-a mai pronunțat instanța cu privire la cel de-al doilea martor propus. Reține instanța că acel preț stabilit nu a fost achitat deși din declarația martorului M. G. rezultă că acesta a fost prezent și suma de 6 mil. lei a fost primită de O. M..
Pentru respingerea acțiunii ca neîntemeiată, mai reține prima instanță că terenul nu a fost predat. Din probe rezultă că suprafața de teren care a făcut obiectul înțelegerii a fost preluată de D. I., a fost lucrată până în prezent, a fost declarată la APIA primind subvenția de la stat.
Tot ca motiv de respingere a acțiunii ca neîntemeiată a reținut instanța că nu există concordanță între părțile care au semnat înscrisul sub semnătură privată și părțile din prezentul proces. Nici nu poate exista această concordanță pentru că înscrisul sub semnătură privată a fost semnat între coindivizarii din T.P., ulterior s-a dispus ieșirea din indiviziune, iar în cauza se față se judecă doar cu O. M., respectiv moștenitorii acesteia.
S-a mai susținut că nu există concordanță între suprafața de teren care a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată și suprafața de teren din această cauză. În condițiile în care s-a dispus ieșirea din indiviziune nu poate fi identitate. În acest proces se judecă pentru suprafața pe care a primit-o O. M., în urma ieșirii din indiviziune, ceilalți coindivizari recunoscând vânzarea.
Cu privire la preț precizează că există înscrisul sub semnătură privată semnat de toți coindivizarii, pe verso sunt semnăturile a doi martori, s-a solicitat la fond audierea celor doi martori, dar a fost audiat doar M. G.. Instanța de fond a invocat excepția, nu a mai audiat cel de-al doilea martor și nu a arătat motivul pentru care acesta nu a mai fost audiat. Nu a explicat nici de ce a înlăturat declarația lui M. G., care a arătat că a asistat la predarea sumei de 6 mil. lei.
Din înscrisurile depuse în recurs rezultă că s-au mai primit, succesiv, parte din sumele de bani pe care D. I. s-a obligat să le achite. Înțelegerea a fost pentru întreaga suprafață de 4,95 ha. Procesul privește suprafața pe care a primit-o O., pentru care a încasat banii, în prezenta celor doi martori.
Soluția instanței de fond este greșită în condițiile în care s-a pronunțat și pe excepție și fond, soluțiile neputând fi cumulate. Instanța a aplicat greșit legea deoarece în cauză nu sunt aplicabile disp. Legii nr. 247/2005, ci cele ale Codului civil. Pe fond, solicită admiterea acțiunii formulate de D. I.. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
Av. F. C., având cuvântul pentru intimata F. Doinița, solicită respingerea recursului formulat.
Recurentul susține că s-ar fi dat suma de 6 mil.lei în prezența unui martor, iar martorii propuși au fost audiați.
În recurs s-a depus o chitanță, despre care nu s-a făcut vorbire la instanța de fond.
Dacă afirmațiile recurentului ar fi adevărate ar trebui să explice anumite aspecte. Din suprafața de 9 ha 7000 m.p. din T.P. recurentul pretinde că ar fi cumpărat cu actul sub semnătură privată din 13-02-2002 doar 4,94 ha. de la cele 6 persoane. La fond se lămurește la fond că O. M. nu a fost când s-a întocmit acest act și precizează ulterior, reclamantul că aceasta nu a fost prezentă când s-a făcut actul la Primăria Puiești, dar a mers el mai târziu, la Primăria Gherghești, însoțit de doi martori, a dat banii la primărie, a scris actul la Primăria Gherghești, astfel se explică de ce O. M. este trecută ulterior, cu alt caracter de scris al mașinii de scris. Spune reclamantul că s-ar fi dus la O. M., i-ar fi dat 6 mil. lei, a mers apoi la primărie, a completat actul și s-a întors și a luat pretinsul martor. Această afirmație este contrazisă de chitanțele depuse în recurs, prin care celelalte semnatare ale actului I. M. și S. C. pretind că au luat niște sume de bani. Adunând sumele rezultă o valoare ce depășește suma pe care ar fi trebuit să o dea recurentul. Dacă el a dat banii către celelalte cinci persoane în momentul în care s-a încheiat actul și la două luni a achitat și diferența de bani pentru O. M. ce importanță ar mai avea aceste chitanțe.
Realitatea este alta. Recurentul avea calitatea de primar la acel moment și profitând de această situație încheia asemenea acte. Uneori s-au încheiat acte și înainte de întocmirea actelor de proprietate.
Chiar dacă sunt aspecte procedurale care au scăpat instanței de fond ele nu ar duce la admiterea acțiunii rom,ovate de reclamant.
Pe fond, instanța a analizat corect cererea și a constatat că această sumă nu s-a plătit. Nu există și nu se poate face dovada cu martori că s-a plătit o sumă de bani. Declarația martorului este contrazisă de o urmare logică.
Legat de boala numitei O. M. a invocat aspecte legate se semnătura acesteia.
Hotărârea primei instanțe este corectă, a analizat corect fondul cauzei, motiv pentru care solicită respingerea recursului și păstrarea sentinței recurate. Solicită și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Av. B. D., în replică, ține să precizeze că înscrisurile depuse ulterior la dosar nu depășesc suma la care s-a angajau D. I., dar privesc întreaga suprafață de teren.
Soluția nu este legală în condițiile în care pârâții au contestat semnătura de pe înscris, iar instanța de fond nu a procedat la verificarea acesteia, deși s-a solicitat o expertiză grafoscopică. Nu a recunoscut semnătura, primirea banilor, iar instanța a greșit că nu a audiat cel de-al doilea martor de pe înscris, nu spune de ce îl înlătură pe cel de-al doilea martor. Nu există nicio explicație pentru care nu s-a dat cuvântul pe fond, în condițiile în care instanța s-a pronunțat și pe fond și pe excepție.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care, potrivit disp. art. 256 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2032/25.09.2013 Judecătoria V. a respins cererea pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâții F. Doinița, C. L., O. M. și O. V., cu privire la suprafața de 1 ha și 5 702,8 mp situată în extravilanul localității Puiești, pct. Ș. Tutova ca neîntemeiată.
A respins exceptia lipsei calității procesuale pasive.
A admis excepția inadmisibilității.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din examinarea înscrisului sub semnătură privată intitulat-act de vânzare cumpărare încheiat la data de 13 03.2012, aflat în copie și original la dosar încheiat între reclamantul D. I. și O. M., H. V., Huluba D., N. O., S. C. și I. M., ambele moștenitoare ale defunctei, N. V. rezulta că promitentele vânzătoare s-au obligat să vândă suprafața de 4,94 ha și 4 400 mp, teren ce se află în punctul ” Din sus de .. Puiești, care se învecinează cu N-drum exploatare, E- DJ 243V-H.S 315, S-vânzătoarele, cu suma de 3 000 000 lei/ha, sumă pe care cumpărătorul o va achita în funcție de înțelegerea cu vânzătoarele.
Părțile se angajau în caz de denunțare unilaterală a prezentului act partea inițiatoare să achite celeilalte contravaloarea terenului de 100 ori.
Promitentele vânzătoare s-au angajat să achite actele notariale cumpărătorului, imediat după obținerea titlului de proprietate asupra terenului,cumpărătorul suportând actele notariale. Părțile au consimțit ca înscrisul să fie probă în fața instanțelor dacă vor apărea litigii între ele. Actul își încetează valabilitatea după încheierea actului.
Actul sub semnătură privată a fost scris parțial la mașina de scris. Numele și prenumele reclamantului, suprafața, vecinătățile și suma au fost înscrise cu pixul, semnăturile vânzătoarelor cu pixul. În ceea ce o privește pe O. M. se reține că aceasta este înscrisă ulterior, adăugarea acesteia este evidentă pe ambele înscrisuri depuse în probă iar pârâta F. Doinița contesta că semnătura i-ar fi aparținut mamei sale.
Din examinarea înscrisului rezulta că părțile din înscris și-au făcut promisiuni în sensul că vor vinde o suprafață de teren cu un anumit preț, după obținerea titlului de proprietate. Promitentul cumpărător s-a obligat să plătească 300 000 lei /ha și să plătească prețul după ce se va înțelege cu promitentele vânzătoare. Înscrisul oferă și posibilitatea ca părțile să se răzgândească. Există mențiunea că partea care se va răzgândi va plăti de 100 ori prețul vânzării.
Înscrisul a dat naștere la o obligație de a face cu o clauză de dezicere.
Rezulta așadar, că părțile au prevăzut ca neîndeplinirea obligației de către una din părți să se aplice sancțiunea în dezdăunări, situație prevăzută de dispozițiile art.1075 și art. 1073 din Codul civil vechi, aplicabil în cauză potrivit art.6 pct.1 din Codul nou civil pus în aplicare prin Legea nr. 71/2011. În conformitate cu art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi „ îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la de desdăunări.” Nu s-a născut obligația de a se executa obligația în natură respectiv încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică cum a susținut reclamantul. Voința părților în acest sens este clară câtă vreme nu s-a plătit prețul, nu s-a predat terenul.
Prin excepție de la principiul consensualismului prev. de art.1292 când vinderea este perfectă îndată ce părțile s-au învoit în cazul terenurilor vânzarea devine un contract solemn transmiterea dreptului de proprietate a bunului imobil construcție și teren, impune forma autentică, potrivit art. 2 al. 2 și 5 al. 2 din Legea nr. 247/2005, titlul X și în cauză nu există un antecontract de vânzare cumpărare care ar trebui prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești să dea eficiență voinței părților și să transfere dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător ci o promisiune de a vinde cu obligația din partea părții în culpă de a plăti despăgubiri .
Prin urmare cererea reclamantului de a se suplini voința părților prin încheierea unui act autentic de vânzare cumpărare era neîntemeiată și a fost respinsă.
Excepția invocată de pârâtă a inadmisibilității pronunțării unei hotărâri judecătorești era întemeiată. În înscrisul depus în probă nu exista nici concordanță între terenul din înscrisul sub semnătură privată și cel solicitat prin acțiune și nu exista concordanță între părțile chemate în judecată ca pârâte și promitenții vânzători. Erau chemați în judecată numai moștenitorii promitentei vânzătoare O. M.. Ori suplinirea voinței unei părți în a încheia un contract de vânzare cumpărare ar fi trebuit să fie în contradictoriu cu toate părțile din promisiunea de vânzare încheiată. Convenția părților are putere de lege între acestea. Și sub acest aspect cererea reclamantului era neîntemeiată.
Instanța a respins cererea ca neîntemeiată și a admis și excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs D. I., pe care o critică pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea cererii se arată:
1.Instanța nu a motivat de ce nu a ținut cont de anumite probe.
2.Instanța a aplicat greșit legea si practica judiciara.
3.Instanța s-a substituit părtii si in mod greșit a invocat si admis o excepție.
4.Instanța in mod greșit a reținut anumite aspecte care, in opinia acesteia, ar susține teza respingerii acțiunii.
5.Instanța a respins acțiunea pe doua motive care nu pot fi reținute cumulativ.
1. Cu privire la faptul ca instanța nu a motivat de ce nu a ținut cont de anumite probe.
Din cuprinsul hotărârii rezulta ca reclamantul nu ar fi achitat prețul si ca acesta ar fi unul dintre motive pentru care prima instanța a respins acțiunea ca neintemeiata.
Totuși, desi instanța a reținut faptul ca nu s-ar fi achitat prețul, nu motivează nicăieri de ce a inlaturat depoziția martorului M. G. care precizează ca a fost de fata cand s-au dat banii si precizează si circumstanțele in care s-au dat banii. Mai mult, din depoziția acestuia rezultă ca au mai fost si alte persoane de fata cand s-au dat banii cu titlu de pret.
In acelasi context instanța mai retine ca nici terenul nu s-a predat. Acest lucru este cat se poate de fals, avand in vedere ca predarea terenul s-a făcut si timp de ani buni a lucrat acel teren si a fost inregistrat si la APIA V..
Nu intelege de ce instanta a reținut aceste lucruri fara a motiva si de ce a reținut aceste motive atâta timp cat din probele dosarului rezulta ca prețul s-a plătit si terenul s-a predat.
2.Cu privire la faptul ca instanța a aplicat greșit legea si practica judiciara.
Având in vedere ca potrivit probelor din dosar obligațiile părtilor au fost indeplinite, instanța a aplicat greșit legea atunci când a respins ca neintemeiata acțiunea principala.
S-a probat ca prețul a fost plătit si din interogatoriul pârâtilor rezulta ca a stăpânit si lucrat terenul (intrebarea nr. 2 din interogatoriul luat de reclamantul D. I., intrebarea nr. 3, intrebarea nr. 6, intrebarea nr. 7)
Astfel, instanța trebuia sa constate ca intre parti a intervenit un antecontract de vânzare cumpărare, ca prețul a fost plătit, ca terenul a fost predat, iar datorita faptului ca moștenitorii defunctei care a semnat actul nu mai vor sa perfecteze vânzare, sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de contract. Acestea sunt condițiile pe care le solicita practica judiciara atunci cand se pronunța hotărâri care sa tina loc de contract.
Moștenitorii sunt obligați sa respecte voința autorului lor, deoarece ei devin parti survenite in contractele incheiate de autorul lor, moștenind atat drepturile cat si obligațiile asumate de acesta.
Considera ca instanța a respins in mod greșit solicitarea de a se pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract, deoarece a aplicat greșit legea.
Legea aplicabila este vechiul cod civil prin art. 1073-1077, nu Legea 247/2005, deoarece la momentul incheierii antecontractului (anul 2001) Legea 247/2005 nu exista nici măcar in stadiu de proiect
3.Cu privire la faptul ca instanța s-a substituit părtii (paraților) si in mod greșit a invocat si admis o excepție.
Desi i-a chemat pe parați la notar pentru a perfecta antecontractul semnat de autorul acestora, desi au avut apărător ales care are studii juridice, parații nu s-au prevalat de faptul ca in contract ar exista o clauza de dezicere.
Totuși, instanța din oficiu a ridicat excepția inadmisibilitatii acțiunii, deoarece exista o clauza de dezicere.
Considera o incalcare flagranta a principiului disponibilității procesului civil si o depășire a principiului rolului activ al instanței.
Mai mult decât atat, instanța nici nu a procedat corect. Clauza de dezicere permite unei parti contractante sa se dezică (sa denunțe) de contract in schimbul unui pret.
Pârâtul nici la notar si nici prin intampinare nu s-a prevalat de aceasta clauza. Nici măcar pe fond nu a pomenit nimic de ea pana ce instanța nu a invocat-o din oficiu. Parații trebuiau sa se hotarasca daca se prevalează sau nu de acea clauza. Un contract nu poate ramane in incertitudine la nesfârșit. Din aceasta situație nu rezulta decât faptul ca parații nu au vrut sa se prevaleze de acea clauza de dezice atâta timp cat nici la notar si nici la judecata nu s-au prevalat de aceasta.
Odată ce opțiunea de dezicere nu a fost exercitata, contractul se consolidează definitiv. Dar, opțiunea trebuie sa o faca pârâții, nu instanta din oficiu, mai ales ca trecuse termenul de intampinare. Cel mai târziu, pana la acel termen parații puteau opta daca exercita sau nu opțiunea de dezicere.
Instanța a invocat din oficiu clauza de dezicere desi contractul se consolidase definitiv prin intervenirea caducității in ceea ce privește termenul in care se poate face opțiunea privind clauza de dezicere.
Un alt aspect important este faptul ca, potrivit practicii si doctrinei de specialitate, clauza de dezicere produce efecte doar atunci când este efectiv plătită.
Aceasta ideea a fost preluata si in actualul Cod Civil, unde la art. 1276 alin. 3 se prevede expres faptul ca daca dezicerea este oneroasa, aceasta produce efecte numai atunci cand este plătită.
Totuși, instanța nici măcar aceste lucruri nu le-a reținut, astfel, a rămas si cu banii reprezentând prețul dati si fara act autentic de vânzare cumpărare si fara prețul dezicerii, in cazul in care aceasta ar fi fost exercitata valabil.
Mai mult, nici nu intelege ce este aceasta excepție a inadmisibilitatii acțiunii deoarece exista clauza de dezicere.
4. Cu privire la faptul ca instanța a reținut anumite aspecte care ar duce, in opinia acesteia, la respingerea acțiunii.
Instanța a reținut in mod greșit faptul ca terenul din antecontract nu corespunde cu cel din cererea de chemare in judecata si ca nu ar exista concordanta nici intre semnatarii antecontractului si părțile din dosar.
Precizează faptul ca din vechiul imobil s-a făcut ieșirea din indiviziune si fiecare dintre semnatarii antecontractului au primit cate o parte din vechiul imobil (nedivizat ce face obiectul antecontractului).
Este absolut normal sa nu existe concordanta intre terenul ce face obiectul antecontractului si cel pe care il solicită prin acțiunea civila deoarece acesta este o parte din terenul care face obiectul antecontractului.
La fel, este absolut normal sa nu existe concordanta intre părțile din prezentul dosar si semnatarii antecontractului, deoarece doar parații din prezentul dosar nu vor sa autentifice contractul de vânzare cumpărare. Cu ceilalți semnatari, pentru părțile pe care le-au primit in urma ieșirii din indiviziune, s-a inteles amiabil, asa ca nu are motiv de ce sa se judece cu acesta.
Astfel, instanța in mod greșit a reținut ca nu sunt prezente toate părțile in dosar si ca nici nu exista concordanta intre obiectul cererii si obiectul antecontractului, considerând ca este un motiv de respingere a acțiunii.
5. Cu privire la faptul ca instanța a respins acțiunea pe doua motive ce nu se pot retine cumulativ.
Instanța, in dispozitiv, respinge acțiunea ca neîntemeiata si in același timp admite si excepția inadmisibilitatii.
Solicită a se constata ca aceste doua motive de respingere a unei acțiuni civile nu pot fi cumulate, astfel incat ambele sa duca le respingerea acțiunii.
Daca se respinge pe excepție, inseamna ca nu se mai poate respinge si ca neintemeiata.
Daca se respinge ca neintemeiata, automat se resping orice alte excepții invocate din oficiu sau de parti.
Prima instanța a respins atat pe excepție cat si ca neintemeiata. Cel mai grav lucru este faptul ca nici măcar nu s-a dat cuvânt pe fond. Instanța a ieșit in pronunțare pe excepție si a respins acțiunea motivând si in fond si pe excepție.
Solicită admiterea recursului si modificarea Sentinței Civile nr. 2032 din data de 25 septembrie 2013 in sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost formulata.
In drept a invocat disp. art. 1073-1077 din vechiul Cod Civil, 1276 actualul Cod Civil, art. 299 si urm. din vechiul Cod de Procedura Civila
Probe: inscrisuri
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs au fost depuse noi înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din dispozitivul sentinței rezultă existenta unei contradictii care nu permite a se stabili clar care a fost solutia- actiunea a fost respinsă ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.
Din dispozitiv rezultă că exceptia inadmisibilitătii actiunii este admisă iar actiune a fost respinsă ca neîntemeiată.
Din motivarea sentinței rezultă că motivele care au condus la admiterea excepția inadmisibilității sunt: neconcordanta intre terenul din înscrisul sub semnătură privată si cel din cerere si faptul că reclamantul nu se judecă cu toate părtile din promisiunea de vânzare cumpărare. Ulterior se indică faptul că si sub acest aspect acțiunea este neîntemeiată.
Astfel din motivarea sentinței nu rezultă care sunt motivele pentru care este admisă excepția inadmisibilității.
Aceste motive nu țin de admisibilitatea acțiunii, ci de temeinicie( in privința identificării terenului) sau de calitatea procesuală pasivă( cu privire la pârâții chemați în judecată), de asemenea existenta unei clauze de dezicere nu reprezintă un motiv ce ar tine de admisibilitatea actiunii, ci de temeinicia acesteia.
Astfel din dispozitiv si motivare nu rezultă care este soluția pronunțată, respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, nefiind posibilă respingerea actiunii in mod concomitent pe excepție sau pe fond.
Exceptia inadmisibilitătii actiunii este foarte rar reglementată legal: art. 109 reglementează admisibilitatea actiunii în functie de o procedură prealabilă, anumite legi speciale prevăd indeplinirea procedurii prealabile( art. 7 din legea 554/2004, art. 205 si urm din OG 92/2003 etc) care nu sunt aplicabile in cauză.
In cauză nu este prevăzută vreo procedură prealabilă pentru promovarea actiunii în pronuntarea unei hotărâri care să tină loc de act autentic, astfel că actiunea este admisibilă iar exceptia urmează a fi respinsă.
De asemenea în hotărâre nu există o motivare a respingerii exceptiei lipsei calitătii procesuale pasive, invocată din oficiu.
Astfel în cauză există contradictie intre solutiile din dispozitiv si nu se pot desprinde motivele de inadmisibilitate si cele de fond retinute, ceea ce conduce la nepronunțarea pe fondul cauzei si la imposibilitatea efectuarii controlului judiciar.
Acest motiv de recurs invocat ( la pct. 5 din cererea de recurs) se încadrează in motivul prevăzut de art. 307 pct. 7 C.P.C. –hotărârea nu cuprinde clar motivele pe care se sprijină.
Un alt motiv de recurs este încălcarea dreptului la apărare al părților( invocat in motivul prevăzut la pct 5 din cerere) .
Din încheierea de amânare a pronuntării din 18 sept rezultă că instanța a pus în discutia părtilor excepția inadmisibilității acțiunii( pentru neplata prețului si pentru faptul că înscrisul privește mai multe părți).
Părțile au pus concluzii numai pe exceptia inadmisibilitătii iar ulterior instanța a soluționat si fondul actiunii.
În cauză s-a încălcat dreptul la apărare la părților de a pune concluzii pe fond, prevăzut de art. 129 alin. 4 C.P.C., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.P.C.
In cauză mai este incident un alt motiv de recurs: nefinalizarea cercetării judecătorești: instanța nu a audiat al doilea martor încuviințat pentru reclamant si nu a administrat proba cu expertiza topometrică, ce au fost încuviințate la data de 12.06.2013; de asemenea instanța nu a revenit motivat asupra utilității acestor probe.
Motivele 2 si 4 care vizează temeinicia actiunii nu vor fi analizate ci vor fi avute in vedere de prima instantă in rejudecare.
Motivul al treilea, cu privire la invocarea gresită a exceptiei inadmisibilitătii, este întemeiat dar pentru alt motiv.
Motivele retinute de prima instantă nu tin de admisibilitatea actiunii ci de fondul actiunii. De principiu, exceptia de ordine publică poate fi invocată de instanță.
Fată de motivele de recurs retinute de art. 304 pct. 5 si 7 C.P.C. si de imprejurarea că nu rezultă modalitatea de solutionare a cauzei pe exceptie sau pe fond, in temeiul art. 312 alin 5 C.P.C. se va admite recursul si se va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare instanta va proceda la continuarea cercetării judecătoresti prin administrarea probatoriului care mai este util, prin solutionarea exceptiei lipsei calitătii procesuale pasive, prin respingerea exceptiei inadmisibilității actiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de D. I. împotriva sentinței civile nr. 2032/25 sept.2013 a Judecătoriei V., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.03.2014.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, E. G. |
Red. I.M.P.
Tehnored. I.M.P./E.G.
2 ex./03.04.2014
Judec. Fond.- I. Rădița
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 906/2014. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 426/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
