Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 906/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 906/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 3272/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 906/A/2014
Ședința publică de la 21 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător M. C.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel declarată de apelanta – reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari P. R. în contradictoriu cu intimatul - pârât B. M., împotriva sentinței civile nr. 319/C/17.06.2014 a Judecătoriei V., având ca obiect - cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, legal citate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv faptul că acesta se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen; se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsa părților.
S-au verificat actele de la dosar după care,
Tribunalul, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, nefiind propuse probe și nici cereri formulate de către părți, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 319/C/17.06.2014 a Judecătoriei V. a fost admisă în parte cererea reclamantei Asociația de proprietari „P. R.” și a fost obligat pârâtul B. M. să plătească reclamantei debitul în sumă de 892,32 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că pârâtul este membru al Asociației de proprietari „P. R.”, fapt necontestat de către acesta, iar în această calitate, are obligația conform art. 46 din Legea 230/2007, să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, cota de contribuție ce-i revine la cheltuielile asociației, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Conform listei centralizatoare depusă de către reclamantă, la sfârșitul lunii decembrie 2013, pârâtul figura cu următoarele datorii: 875,82 lei restanță la cheltuielile de întreținere; 16,50 lei cheltuieli curente; 15,76 lei penalități curente; 348,45 lei penalități cumulate.
Prima instanță a observat că debitul principal al pârâtului, reprezentând cheltuieli de întreținere este în sumă de 892,32 lei, iar accesoriile la acest debit, constând în penalități de întârziere, sunt în sumă de 348,45 lei, însă din formularul de cerere cu care reclamanta a sesizat instanța, rezultă că aceasta a solicitat doar debitul principal, fără accesorii, debit care este în sumă de 892,32 lei și nu 1.240,77 lei.
Prin urmare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că cererea reclamantei este parțial dovedită și pe cale de consecință, va fi admisă în parte.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că reclamanta nu a achitat taxa de timbru întrucât este scutită conform art. 50 alin. 2 din Legea 230/2007, iar dovada altor cheltuieli nu s-a făcut.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, reclamanta arătând că în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea, precizând că solicitarea formulată către Judecătoria V. a fost făcut în conformitate cu dispozițiile art. 1025 si urm. NCPC, iar formularul completat nu are rubrica specială pentru specificarea penalităților. Astfel, la punctul 3.1 din cererea introductiva este specificată valoarea obligației principale, pe care o consideră a fi de 1.240, 77 lei la data de 31 decembrie 2013 constând în debit și penalități.
In formularul arătat există rubrica doar pentru solicitarea dobânzilor legale, fapt pe care apelanta nu l-a solicitat. Astfel, consideră că în mod corect formularul de solicitare a debitelor pe calea acțiunii de valoare redusă a fost completat în mod corect trecând la punctul 3.1 atât debitul restant cât și penalitățile, neexistând rubrică separată pentru solicitarea penalităților
Prin urmare consideră că instanța trebuia să admită acțiunea așa cum a fost formulată și să oblige pârâtul la întreaga sumă prevăzută în formularul cerere chemare în judecată.
De asemenea, consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și ca urmare a faptului că nu au fost respectate dispozițiile art. 1028 pct. 4 N.C.proc.civ. prin care se arată că «În cazul în care informațiile furnizate de reclamant nu sunt suficiente de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanța îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informații sau înscrisuri suplimentare. Instanța va folosi în acest scop un formular tip, care va fi aprobat prin ordin al ministerului justiției»
Astfel, consideră că, atât timp cât formular principal nu prevede
rubrica separată pentru solicitarea penalităților, iar instanța a considerat
că acesta nu a fost completat în mod corect, conform dispozițiilor art. 1028
pct. 4 N.C.proc.civ. trebuia sa îi pună în vedere să facă precizările necesare și,
de asemenea, să îi pună la dispoziție formularul tip necesar pentru a face
completările solicitate de către instanța pentru a își putea face apărările
necesare și a își demonstra pretențiile.
In drept, apelanta a invocat prevederile art. 1025 si urm, art. 1028 pct. 4 NCPC.
Analizând apelul formulat de Asociația de Proprietari „P. R.”, prin prisma motivelor invocate, în condițiile art. 479 alin. 1 C.proc.civ., instanța de apel constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, însă a admis doar în partea pretențiile reclamantei, cu privire la debitul principal 892,32 lei, reprezentând, de fapt restanță la cheltuielile de întreținere, cheltuieli curente și penalități curente. Penalitățile cumulate în cuantum de 348,45 lei nu au fost acordate întrucât a constatat pe de o parte că acestea nu au fost solicitate de către reclamantă, această concluzie fiind desprinsă din modul de completare a formularului pentru cererea de chemare în judecată, iar pe de altă parte că aceste pretenții nu au fost dovedite.
Într-adevăr, observă instanța de apel că formularul cererii de chemare în judecată a fost completat de către reclamantă la rubrica 3.1.1 cu valoarea obligației principale ca fiind 1.240,77 lei, fără respectarea instrucțiunilor din pct. 3.1 din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Justiției nr. 359/C/2013 pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de art. 1.025—1.032 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Prin instrucțiunile de la pct. 3.1 din Ordinul MJ nr. 359/C/2013 se prevede că în cazul cererilor evaluabile în bani, trebuie indicată doar valoarea obligației principale, fără a preciza și dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii.
În ceea ce privește solicitarea de alte venituri accesorii, precum sunt penalitățile de întârziere în speță, se observă că formularul aprobat prin Ordinul MJ nr. 359/C/2013, cuprinde rubrică specială doar pentru dobândă legal/contractuală – pct. 3.3 din formular. În acest caz, reclamanta, față de lipsa unei mențiuni exprese privind penalitățile de întârziere în acest formular, având în vedere și distincția clară dintre dobândă și penalități de întârziere a bifat ”nu” la această rubrică.
Cu toate acestea, având în vedere că prin formularul aprobat prin Ordinul MJ nr. 359/C/2013 se face doar mențiunea privind dobânda contractuală ori legală, fără a face distincție între dobânda recuperatorie și cea penalizatoare, în cazul în care reclamantul solicită penalități de întârziere (dobândă contractuală penalizatoare) acesta trebuie să indice rata dobânzii – procentul de penalitate, data de la care ar trebui să curgă dobândă.
De asemenea, în situația specială a asociațiilor de locatari dobânda penalizatoare – penalitatea de întârziere, este asemănătoare unei dobânzi penalizatoare contractuale, fiind aplicabile regulile privitoare la acest tip de dobândă. În aceste condiții, reclamanta trebuia să completeze rubrica de la pct. 3.3 din formular, în sensul de a bifa dobânda contractuală, rata dobânzii și data de la care ar trebui să curgă dobânda.
Verificând cererea de chemare în judecată, se constată că reclamanta la pct. 4 al formularului, prezentând motivele de fapt și de drept ale cererii sale de chemare în judecată, a specificat în mod clar faptul că solicită și majorări.
Având în vedere că formularul de cerere nu a fost completat corect și informațiile furnizate de reclamantă nu erau suficient de clare, se apreciază că sunt fondate susținerile apelantei privind obligațiile primei instanțe. Astfel, aceasta avea obligația de a acorda reclamantei posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informații prin intermediul unui alt formular tip, în condițiile art. 1028 alin. 4 C.proc.civ., cu posibilitatea aplicării sancțiunii anulării în caz de neconformare. Mai mult, instanța de apel arată că, neuzând de această procedură, prima instanță ar mai fi avut posibilitatea de a solicita reclamantei să furnizeze informații în conformitate cu art. 1029 alin. 8 C.proc.civ.
În cauză, se constată că prima instanță nu a aplicat nici de prevederile art. 1028 alin. 4 și 5 și nici cele ale art. 1029 alin. 8 C.proc.civ., reclamanta fiind sancționată pentru necompletarea corectă și clară a formularului cererii de chemare în judecată prin neacordarea integrală a penalităților de întârziere.
Nu poate fi reținută motivarea primei instanțe potrivit căreia reclamanta nu a solicitat acordarea penalităților de întârziere, în condițiile în care motivarea în fapt și în drept inserată în formularul cererii de chemare în judecată cuprinde solicitarea expresă a reclamantei de obligarea pârâtului la plata majorărilor, chiar în lipsa bifării rubricii speciale privind dobânda contractuală.
Aceasta întrucât procedura simplificată a cererii de valoare redusă presupune o rigurozitate ridicată atât din partea părții reclamante care completează formularul tipizat obligatoriu, cât și din partea instanței învestite cu soluționarea unei astfel de cereri, instanță care are obligația de verifica la primirea cererii modalitatea de completare a rubricilor formularului și claritatea informațiilor furnizate.
Lipsa rigurozității reclamantului în completarea formularului cererii de valoare redusă poate și trebuie să fie sancționată în condițiile art. 1028 alin. 4 și 5 C.proc.civ. prin anularea cererii, ori în condițiile art. 1029 alin. 8 raportat la art. 242 C.proc.civ., prin suspendarea judecății.
În ambele situații instanța are obligația de a acorda reclamantului un termen rezonabil pentru înlăturarea lipsurilor, neconcordanțelor și neclarităților cererii sale anterior dispunerii măsurilor prevăzute de art. 1028 alin. 5 și art. 242 C.proc.civ.
În cauză se constată că deși formularul depus de reclamantă cuprindea neclarități și nu era completat corespunzător, prima instanță a considerat că nu sunt necesare precizări privind obiectul cererii de chemare în judecată și întinderea acestuia.
Cu toate acestea, lipsa rigurozității primei instanțe nu se poate răsfrânge asupra reclamantei prin soluția de respingere a penalităților de întârziere, instanța avea obligația de a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată astfel cum rezultă acesta din precizările reclamantei de la pct. 3.1, coroborat cu motivarea în fapt a cererii, respectiv inclusiv asupra penalităților de întârziere.
De asemenea, se mai observă că suma de 892,32 lei, nu cuprinde doar cheltuielile de întreținere, ci și cheltuieli și penalități curente, potrivit tabelului centralizator. Iar în acest tabel centralizator, ce constituie proba de bază a pretențiilor admise ale reclamantei, sunt inserate și penalitățile de întârziere de 348,45 lei calculate pentru perioada august 2010 – decembrie 2013, pe care instanța a refuzat să le acorde.
Ca urmare, întinderea penalităților de întârziere solicitate de către reclamantă rezultă din tabelul centralizator depus de aceasta în susținerea cererii de chemare în judecată, neputându-se reține în cauză că aceste penalități nu au fost dovedite.
În aceste condiții, față de dispozițiile art. 480 alin. 2 C.proc.civ., se constată că motivele de apel ale reclamantei Asociației de P. „P. R.” sunt întemeiate, urmând a fi admis apelul acesteia formulat împotriva sentinței civile nr. 319/C/17.06.2014 a Judecătoriei V., care va fi schimbată în parte, în sensul că pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 348,45 lei, reprezentând penalități de întârziere solicitate, iar celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii vor fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta Asociația de Proprietari „P. R.” împotriva sentinței civile nr. 319/C/17.06.2014 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 348,45 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
O. M. VIERUMĂDĂLINA C.
Grefier,
A. C.
Red. jud. M.C./19.11.2014
4 ex./ .>
Judecător fond: P. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 291/2014. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
