Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 27/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 4596/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 27/A/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine PRONUNȚAREA cererii de apel formulată de reclamantul Ș. I. domiciliat în Bârlad ... 29 județul V. și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat Chiriece C. din Bârlad. . B județul V. în contradictoriu cu intimata T. E. D. cu domiciliul în Bârlad .. 16 și cu domiciliul ales în Bârlad ... 27, județul V., împotriva sentinței civile nr. 2894 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ având ca obiect- ordonanță președințială.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi 16 ianuarie 2014,când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 2894/03 decembrie 2014 Judecătoria Bârlad a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul Ș. I. în contradictoriu cu pârâta T. E. D. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
P. Sentința civilă nr. 3840/19.12.2012, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre Ș. I. și Ș. E.-D., exercitarea autorității părintești față de minorii Ș. A. C. și Ș. A. D. de către ambii părinți și stabilirea locuinței minorilor la domiciliul tatălui.
P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Bârlad reclamantul Ș. I. a solicitat ca instanța sa dispună, pe calea ordonanței președințiale:
- suplinirea consimțământului pârâtei pentru obținerea pașaportului pentru minorul Ș. A. C. și pentru deplasarea minorului în străinătate împreună cu reclamantul, oricând și oriunde .
Raportat la obiectul prezentei acțiuni, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, impuse de art.998 C.proc.civ., și anume urgența în deplasarea minorului în afara țării, vremelnicia măsurii, raportat la faptul că perioada pentru care se solicită măsura nu este determinată și nici limitată în timp (deplasarea minorului oricând și oriunde ) și neprejudecarea fondului, întrucât, în fapt, se solicită schimbarea modalității de exercitare a autorității părintești asupra minorului și stabilirea locuinței acestuia în Germania,fără a se preciza o adresă.
Simpla depunere la dosar a dovezilor de achiziționare a două bilete de autocar pe numele reclamantului și a celuilalt minor nefiind de natură a dovedi urgența cererii și nici prejudiciul ce l-ar suferi minorul, respectiv imposibilitatea înlăturării acestuia în alt mod, ci atestă doar actul voluntar al tatălui de se deplasa în această țară.
Părăsirea țării pentru o perioadă relativ îndelungată de timp și începerea studiilor într-o limbă străină de către minor nu reprezintă măsuri care ar putea fi stabilite doar pe baza unei aparențe de drept, fără administrare de probe și fără a prejudeca fondul cauzei. Cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut nici o dovadă a unei locuințe stabile sau a faptului că minorul și-ar continua studiile în țara unde se solicită deplasarea .
Potrivit art.503 alin.1 C.civ. „părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.”, iar potrivit art.398 C.civ. „alin.1- Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți; alin.2- Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.” Totodată, potrivit art.483 alin.1 C.civ. „autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cat si bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.” Alta dispoziție legala incidenta: „art.403 C.civ.:In cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori...”
Raportând situația analizată la dispozițiile legale evocate ,a rezultat că soluționarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la părăsirea țării de către copilul lor minor se efectuează de instanța de judecată, însă pe calea unei măsuri definitive.
Analizând întregul material probator administrat in cauza instanța a constatat ca problema privind exercitarea autorității părintești în comun precum și stabilirea domiciliului minorului Ș. A. a fost tranșată definitiv de către instanța care a soluționat divorțul părților și nu s-ar putea pe calea unei proceduri speciale cum este cea a ordonanței președințiale să se schimbe definitiv un aspect privind exercitarea autorității în mod exclusiv de către un singur părinte .
Astfel, având în vedere aspectele analizate, în sensul că disp. art. 996, C.Proc.Civ. prevăd îndeplinirea cumulativă a condițiilor enunțate, în speță nefiind îndeplinite condițiile privitoare la urgență, vremelnicia masurilor solicitate si a neprejudecării fondului, instanța a reținut inadmisibilitatea prezentei cereri formulate de reclamant, respingând-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul Ș. I..
Apelul nu a fost motivat prin însăși cererea declarativă a căii de atac, motivele în fapt și în drept ale apelului fiind înaintate ulterior printr-un memoriu separat la data de 20 decembrie 2013.
În motivarea apelului său reclamantul a arătat că:
În fapt, la data de 03.12.2013, Judecătoria Bârlad a respins acțiunea formulata de apelant pe motiv ca nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 996 Cod Procedura Civila, si anume urgenta in deplasarea minorului in afara tarii, vremelnicia măsurii, raportat la faptul ca perioada pentru care se solicita măsura nu este determinata si nici limitata de timp (deplasarea minorului oricând si oriunde) si neprejudecarea fondului, întrucât, in fapt, se solicita schimbarea modalității de exercitare a autorității părintești asupra minorului si stabilirea locuinței acestuia in Germania, fără a se preciza o adresa.
Reclamantul a fost căsătorit cu parata. P. sentința civila nr. 3840 din 19.12.2012, Judecătoria Bârlad a dispus desfacerea căsătoriei celor doi, stabilind locuința celor doi minori la reclamant, având in vedere atașamentul acestora fata de tata precum si celelalte probe care s-au administrat.
Reclamantul si-a găsit un loc de munca in Germania, in aceasta situație fiind nevoit sa se deplaseze cu ambii copii in străinătate. A solicitat acordul paratei pentru acest lucru, respectiv pentru eliberarea pașaportului si deplasarea in străinătate, aceasta refuzând in mod nejustificat.
Pentru a nu-si pierde locul de munca, in condițiile in care parata a refuzat sa-si exprime acordul cu privire la eliberarea pașaportului si deplasarea in străinătate, reclamantul a cumpărat doua calatorii pana in Germania, una pentru el si una pentru Saim A. D..
În prezent reclamantul este plecat in Germania, minorul Saim A. C., fiind lăsat in grija bunicii paterne pana la rezolvarea situației de fata.
Starea de normalitate este ca cei doi copii sa locuiască împreuna, pentru ca așa au trăit pana in prezent, fiind foarte atașați unul de celalalt. Reclamantul, împreuna cu Saim A. D., păstrează legătura telefonic cu minorul Saim A. C., fiind mereu întrebați de acesta daca mai durează mult pana vor fi din nou împreuna.
In aceasta situație, sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate cerute de dispozițiile art. 996 din NCPC, care se refera la caracterul vremelnic al măsurii, la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, la prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Ordonanța președințiala, prin esența ei, așa cum este reglementata, reprezintă o procedura speciala prin care legea îngăduie sa se dea o rezolvare vremelnica si fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie sa se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Dispozițiile art. 996 din NCPC, Invocate drept temei al cererii de fata, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind urgenta măsurii ce se solicita a fi luata de instanța, neprejudecarea fondului dreptului si caracterul vremelnic al măsurii ordonate.
Urgenta rezolvării chestiunilor invocate prin cerere rezidă în faptul că minorul nu poate rămâne nesupravegheat de către nici unul dintre părinți, reclamantul este plecat in străinătate la munca, iar mama nu dorește sa se implice in creșterea si educarea minorului, acesta fiind in prezent in grija bunicii paterne. Ținând cont de faptul ca prin hotărâre judecătoreasca domiciliul minorului este stabilit la reclamant, este firesc ca acesta sa meargă sa locuiască cu tatăl si fratele mai mare in Germania.
Condiția neprejudecarii fondului cauzei presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparenta dreptului. Aparenta dreptului este in favoarea reclamantului, aspect ce rezulta din coroborarea elementelor de fapt, respectiv faptul ca minorul se afla in grija tatălui, prin hotărâre judecătoreasca, iar parata nu contribuie la creșterea si educarea minorului, păstrând legătura doar telefonic si sporadic cu aceasta.
In concordanta cu jurisprudența CEDO, dar si cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv in cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului si trebuie sa prevaleze in toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea si educarea copiilor lor.
In măsura in care exista neînțelegeri intre părinți, care afectează in mod direct si minorul, iar instanța judecătoreasca este chemata sa se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar sa fie considerat in primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusa sa asigure bunăstarea materiala si spirituala a copilului, in special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării si întreținerii sale, prin menținerea copilului . mai apropiat de cel in care a fost crescut Minorul Saim A. C. a fost crescut alături de fratele sau Saim A. D., de către tata, care s-a îngrijit de creșterea si educarea celor doi frați
Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate in acest scop de doctrina si jurisprudența. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, atașamentul fata de minor si al minorului fata de părinte, precum si grija manifestata de părinți in timpul conviețuirii si după despărțirea lor.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă ca nu se poate retine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.
Altfel spus, in aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua in ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu in contextul celorlalte.
Pentru plecarea minorului in străinătate este necesar insa acordul paratei In acest sens invocam dispozițiile art 18 al 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, care prevăd: „deplasarea copiilor in tara si in străinătate se realizează cu înștiințarea si cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de instanța de judecata "
In lipsa acordului paratei cu privire la efectuarea formalităților pentru eliberarea pașaportului si pentru plecarea minorului in străinătate împreuna cu tatăl acestuia si fratele mai mare, avându-se in vedere interesul legitim al minorului justificat in cauza, precum si dreptul sau recunoscut de lege, si in condițiile in care nu exista nici o bănuiala in sensul producerii unor efecte negative asupra minorului, noi consideram cererea întemeiata, fiind îndeplinite si condițiile de admisibilitate a procedurii ordonanței președințiale.
In drept, art. 466 si urm. din NCPC.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probei noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 996 C. proc. Civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsurii provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Deci, pentru admisibilitatea unei acțiuni formulate pe calea ordonanței președințiale trebuie îndeplinite mai multe condiții, printre care și urgența măsurii de ce solicită a fi luată și vremelnicia acesteia.
În cauză, recurentul nu a dovedit aceste două condiții. Faptul că acesta și-a găsit un loc de muncă în altă țară, mutându-se împreună cu copilul mai mare în acel loc nu constituie o cauză care să justifice urgența luării măsurii suplinirii consimțământului intimatei la plecarea minorului din țară. Într-adevăr, minorul trebuie să locuiască cu părintele la care i-a fost stabilit domiciliul, însă aceste aspecte pot fi analizate și în cadrul unei acțiuni formulate potrivit dreptului comun, apelantul nefăcând dovada că lipsa copilului din Germania i-ar aduce acestuia un prejudiciu care nu poate fi înlăturat decât prin luarea măsurii cerute.
De altfel, măsura ce se solicită a fi luată este și o măsură definitivă, nu este una vremelnică, apelantul nearătând până când să fie luată această măsură.
Însă, în mod greșit, a reținut instanța de fond că se impune o reanalizare a modalității de exrcitare a autorității părintești atâta vreme cât nu se schimbă cu nimic măsura luată de instanța ca a pronunțat hotărârea de divorț a părților, stabilirea domiciliului minorului fiind stabilită la recurent, domiciliu care poate fi atât în România, cât și în străinătate, după cum apreciază părintele, neexintând sesizări din partea celuilalt părinte că nu ar fi în interesul minorului deplasarea acestuia în străinătate, refuzul de a-și da consimțământul nefiind justificate de anumite împrejurări dovedite că nu ar fi interesul copilului de a se deplasa în străinătate.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 C. proc. Civ, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Ș. I. împotriva sentinței civile nr. 2894/03 decembrie 2013 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2014.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 16 Ianuarie 2014
RED.-TEHN.M.D.M./17.01.2014
EX.4
JUD.FOND: R. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 746/2014. Tribunalul... → |
|---|
