Plângere contravenţională. Decizia nr. 746/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 5164/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 746/A/2014
Ședința publică de la 22 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul M. N. V. domiciliat în mun. Bîrlad, . M. nr.2, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr. 470 din data de 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul civil nr. având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că se prezintă pentru apelantul M. N. V. avocat I. T. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei în baza contractului de asistență juridică nr.112 din 22.09.2014, lipsă fiind intimatul IPJ V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, apelantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, prin cererea formulată în scris la 13.06.2014 intimatul IPJ V. a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul M. N. V. și menținerea hotărârii primei instanțe pe care o consideră legală și temeinică.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Avocat I. T. având cuvântul pentru apelantul M. N. V. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau acted e depus în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri dând cuvântul apelantului prin apărător în susținerea cererii de apel.
Avocat I. T. pentru apelantul M. N. V., solicită admiterea apelului împotriva sentinței civile nr.470 din data de 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, modificarea acestei sentințe în sensul admiterii contestației împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.10.2013 și a se dispune în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 13.10.2013 ca fiind nelegal și netemeinic. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunilor și măsurilor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției în discuție, cu cea a avertismentului.
Așa cum a arătat prin motivele de apel, apelantul a fost sancționat contravențional de către agentul constatator la data de 13.10.2013 când prin procesul verbal de contravenție s-a reținut că apelantul constatator ar fi condus autoturismul personal pe sens opus direcției sale de deplasare.
Împotriva acestui proces verbal apelantul a formulat plângere la Judecătoria Bîrlad, prin probatoriul administrat de către prima instanță fiind dovedit faptul că la data de 13.10.2013 în jurul orei 2,30 apelantul a fost nevoit să se deplaseze cu fetița bolnavă la Spitalul de copii Sf. N..
Întrucât nu exista nici un loc de parcare pe sensul direcției în care se deplasa petentul, în dreptul marcajului cu linie discontinuă, acesta a virat la stânga, pătrunzând pe celălalt sens de mers al străzii, dar fără as e deplasa pe contrasens. Această manevră i-a permis să oprească regulamentar la marginea străzii pentru a retrage bani de la un bancomat.
Acest aspect nu a fost niciodată negat de apelant, nici prin obiecțiuni, nici prin plângerea contravențională și a fost dovedit atât prin proba testimonială cât și prin cea cu înregistrarea video.
Proba video este de o calitate proastă, astfel că legătura dintre autovehiculul filmat și autovehiculul petentului a putut fi reținută de către prima instanță datorită atitudinii sincere a acestuia și a declarațiilor martorului propus de către acesta.
Cu privire la fapta sancționată, poate fi reținut ca fiind dincolo de orice dubiu faptul că autovehiculul filmat virează la stânga după o prealabilă și temeinică asigurare, efectuând manevrele în deplină siguranță pentru toți participanții la trafic, autovehiculul filmat nu se deplasează în sens contrar circulație de pe banda pe care pătrunde, ci tinde către un unghi drept cu axul drumului, oprirea la marginea drumului se realizează pentru o perioadă foarte scurtă de timp, de unde rezultă și starea de urgență în care se găsea șoferul.
Cu toate acestea, în mod greșit prima instanță a reținut existența unei deplasări în contra direcției pe care se desfășoară circulația-pe sens opus, cât și o atitudine nesinceră a petentului care ar împiedica înlocuirea sancțiunii și măsurilor dispuse de agentul constatator cu avertismentul.
Potrivit dispozițiilor legale relevante, expuse pe larg în motivele de apel solicită a se constata că nu există o deplasare în contra direcției pe care se desfășoară circulația(pe sens opus), din concepția legiuitorului rezultând că circulația pe sens opus este cea în care autovehiculului își continuă deplasarea după ce a schimbat banda sa, pătrunzând pe partea destinată direcției contrare de mers, fără ca această manevră să fie necesară virării sau întoarcerii.
În acest sens, deplasarea este singura operațiune permisă prin care se pătrunde pe sensul opus de circulație pentru a continua deplasarea pe aceeași direcție de mers cu cea inițială.
Totuși, în cazul de față, pătrunderea pe sensul opus de circulație s-a făcut prin virarea la stânga, tăind benzile de circulație, urmată de oprirea autovehiculului. Punerea în mișcare s-a făcut de asemenea regulamentar, semnalizând această intenție și pătrunzând pe sensul său de mers, pentru aceste motive apelantul considerând că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii.
Petentul apelant a manifestat pe tot parcursul procesului în primă instanță o atitudine sinceră și este justificată înlocuirea sancțiunii și măsurii dispuse.
Față de motivarea primei instanțe solicită a se observa că nu au fost negări nesincere ale faptelor și circumstanțelor în care acestea s-au petrecut, interpretarea lor a fost adusă în fața justiției tocmai pentru că, motivat, apelantul consideră că ele nu pot fi încadrate în prevederile art. 101 alin.3 lit.d din OUG 195/2002.
Individualizarea sancțiunii de către instanță presupune crearea unui echilibru între necesitatea ocrotirii valorii sociale pentru care norma de drept a fost edictată, măsura în care această valoare a fost afectată și efectele măsurii punitive asupra justițiabilului, persoana acestuia, și comportamentul său anterior.
Valoarea socială ocrotită este cea a integrității corporale a participanților la trafic și a protejării patrimoniului acestora, fiind ușor de observat că manevrele imputate petentului, indiferent că ele sunt considerate legale sau nu, au fost făcute în condiții de deplină siguranță pentru toți participanții la trafic, după o atentă și prealabilă asigurare, siguranța traficului nefiind pusă în pericol, în concret.
Contextul în care a fost efectuată manevra a fost acela al presiunii de a ajunge la spital cu un copil bolnav, o circumstanță atenuantă reală, dovedită cu acte medicale, iar apelantul petent este o persoană fără antecedente în cazierul auto, este singurul care lucrează din familia sa alcătuită din soție și doi copii, permisul de conducere fiindu-i necesar atât la muncă în profesia de consilier juridic cât și în cea de consilier județean, cât și pentru rezolvarea unor probleme familiale, sancțiunea aplicată răsfrângându-se negativ în principal asupra copiilor săi.
Având în vedere că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite,, solicită admiterea contestației formulate cel puțin cu privire la petitul său subsidiar de înlocuire a sancțiunii amenzii și a măsurii suspendării dreptului de a conduce cu sancțiunea avertismentului.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art.395 Cod.pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelul civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 470 din data de 17.02.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bîrlad a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. N.-V. domiciliat în Bârlad, ., nr. 2, ., ., CNP_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013.
Pentru pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 28.10.2013, sub nr._, petentul M. N. V. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013, exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale, precum și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, la data de 13.10.2013 în jurul orei 23:30, a fost nevoit să meargă cu fețița bolnavă la Spitalul de copii Sf. N. și că a fost nevoit să efectueze manevra de a opri autoturismul pe sensul opus direcției de mers în dreptul marcajului cu linie discontinuă întrucât nu a găsit un loc de parcare.
Acesta a mai adăugat și faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, că în legislația rutieră nu există nici o dispoziție care să interzică staționarea autoturismului pe sensul opus direcției în care se deplasează, precum și faptul că a reușit să precizeze în procesul-verbal la rubrica ”Alte mențiuni” că are un copil bolnav și se grăbește să ajungă la Spitalul de copii, neîncălcând marcajul continuu.
De asemenea, petentul în cererea introductivă a mai arătat și că fapta nu există și nici nu este suficient descrisă având în vedere că nu se poate deduce locul exact al săvârșirii faptei, nu sunt menționate toate înprejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, organul la care se depune plângerea, că nu se indică distanța și durata deplasării pe sensul opus de mers și scopul manevrei.
Ca temei legal al acțiunii, petentul a invocat prevederile din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juriidc al contravențiilor și pe cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 02.12.2013, intimatul a depus întâmpinare (fila 16) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 13.10.2013 s-a reținut în sarcina petentului că la aceeași dată a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . în zona Stadion pe sens opus direcției sale de deplasare, abatere filmată cu aparatul radar montat pe autoturismul MAI cu numărul de înmatriculare MAI_.
Intimatul a mai arătat că după constatarea contravenției petentului i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, iar la rubrica specifică a fost consemnată mențiunea ”Urgență copil bolnav la spitalul de copii UPU, am semnalizat și am efectuat manevra pe linie discontinuă".
Acesta a mai menționat în întâmpinarea și că singura împrejurare în care este permisă circulația pe sensul opus de mers este cea în care se efectuează regulamentar depșirea, manevră pe care petentul nu a efectuat-o, precum și faptul că apărarea petentului în sensul că doar a oprit autovehiculul pe sensul opus de mers este nefondată întrucât pentru a opri pe sensul opus de mers este necesar ca autovehiculul să pătrundă pe respectivul sens de mers,
În motivarea în drept a întâmpinării, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ., pe cele ale art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și prevederile art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În susținerea acțiunii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martorul M. M. L. și a probei cu înregistrarea video, iar intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Instanța la termenul de judecată din data de 27.01.2014 a încuviințat probele solicitate.
Petentul a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013 (fila 8), carte identitate (fila 9), legitimație (fila 33), cazier auto (fila 35), rețetă medicală din data de 13.10.2013 (fila 36), certificat de naștere M. S. A. (fila 37), certificat naștere M. Samira N. (fila 38), iar intimatul a depus Buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 11.04.2013 (fila 17), procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013 (fila 18), planșe foto (filele 19-21).
La data de 12.02.2014, intimatul a depus la dosarul cauzei CD-ul nr._ din data de 30.01.2014 cu înregistrarea video a abaterii reținute în sarcina petentului.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
În fapt, se reține că la data de 13.10.2013, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 480 lei și aplicarea măsurii complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile în temeiul dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . în zona Stadion pe sens opus direcției sale de deplasare, abatere filmată cu aparatul radar montat pe autoturismul MAI cu numărul de înmatriculare MAI_. .
Instanța a reținut și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ” Urgență copil bolnav la spitalul de copii UPU, am semnalizat și am efectuat manevra pe linie discontinuă”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 13.10.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 28.10.2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent privind lipsa din descrierea faptei a locului exact al săvârșirii contravenției și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, respectiv neindicarea elementelor privind distanța și durata deplasării pe sensul opus de mers și scopul manevrei, instanța îl consideră neîntemeiat pentru următoarele considerente: potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție trebuie să conțină descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită. Însă, din analiza procesului-verbal de contravenție rezultă că acesta a fost încheiat pe ., în zona Stadion, aceste mențiuni fiind suficiente pentru determinarea locului săvârșirii contravenției.
Referitor la faptul că în procesul-verbal nu este mențioantă durata deplasării, distanța deplasării pe sensul opus și scopul manevrei, instanța constată că lipsa acestor detalii nu conduce la nulitatea procesului-verbal, contrar susținerilor petentului, având în vedere că elementele indicate de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, fiind necesar ca petentul să dovedească o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție prin lipsa acelor detalii, dovadă pe care petentul nu a făcut-o în prezenta cauză.
De asemenea, petentul susține în mod greșit că în procesul-verbal de contravenție nu este menționat organul la care se depune plângerea având în vedere că din analiza procesului-verbal rezultă în mod clar că este menționată Judecătoria Bârlad ca și instanță competentă să soluționeze plângerea.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că motivul de netemeinicie invocat în plângere, acela potrivit căruia faptele reținute în procesul verbal nu sunt corespunzătoarea realității în condițiile în care petentul nu a circulat pe contrasens ci a efectuat manevra de a opri autovehiculul pe sensul opus direcției de mers în dreptul marcajului cu linie discontinuă, este neîntemeiat.
Conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de a circula pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează în mod regulamentar manevra de depășire.
Instanța a reținut și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a arătat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel atât din declarația martorei audiate în cauză M. M. L., cât și din proba cu înregistrarea video depusă la dosarul cauzei rezultă că petentul a circulat pe contrasens. Apărarea petentului în sensul că doar a staționat autoturismul pe sensul opus de mers, nu poate fi reținută de instanță având în vedere că staționarea pe sensul opus implică în mod necesar și deplasarea pe respectivul sens, iar la punerea în mișcare a autovehicului s-a realizat din nou deplasarea pe sensul opus.
De asemenea, distanța și durata deplasării, faptul că petentul a realizat, astfel cum acesta a susținut, un unghi în momentul în care a intrat și a plecat de pe sensul opus de mers, nu sunt de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, deplasarea pe sensul opus de mers existând chiar dacă distanța parcursă este scurtă.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că a efectuat manevra în mod legal în dreptul marcajului cu linie discontinuă, instanța constată că potrivit prevederilor art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, singura execepție în care este permisă deplasarea pe sensul opus de mers este cea în care se efectuează în mod regulamentar manevra de depășire. Or, în prezenta cauză, în mod cert petentul nu a efectuat o asemenea manevră de depășire.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța a reținut că fapta petentului M. N. V. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește, ordinul de serviciu al agentului constatator, acesta nu este necesar, raportat la dispozițiile legale. Potrivit. art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră, iar potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede, în alin. 1 că îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române, iar în alin. 2 că polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. Totodată, conform art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…). Ca atare, dispozițiile legale anterior enunțate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina petentului, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de emiterea unui ordin de serviciu.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 480 lei (echivalentul a 6 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 60 de zile. Instanța constată că acestea au fost stabilite în limitele legii, conform prevederilor art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 98 alin. 4 lit. c din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta petentului (de a circula pe contrasens) este gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. La aprecierea gardului ridicat de pericol social al faptei săvârșite instanța are în vedere și atitudinea de nesinceritate a petentului care a susținut că a efectuat o manevră permisă de legislația rutieră. În contextul constatării acestui pericol social ridicat al faptei petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. N.-V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul M. N. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a respins plângerea contravențională formulată deoarece nu a săvârșit fapta ce i se impută, în sensul că a efectuat manevra în mod legal, în dreptul marcajului cu linie discontinuă, a pătruns pe sensul opus de circulație, virând la stânga, tăind benzile de circulație, urmată de oprirea autovehiculului.
A mai arătat apelantul că totul s-a petrecut ca urmare a unei situații de urgență, că a staționat pentru că a fost constrâns de această împrejurare, că a fost sincer și că solicită înlocuirea sancțiunilor pecuniară și complementară cu sancțiunea „avertisment”.
Intimatul IPJ V. a solicitat respingerea apelului.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 NCPC, Tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, din data de 13.10.2013 petentul M. N. V. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 480 lei și aplicarea măsurii complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile în temeiul dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . în zona Stadion pe sens opus direcției sale de deplasare, abatere filmată cu aparatul radar montat pe autoturismul MAI cu numărul de înmatriculare MAI_. .
Instanța a reținut și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ” Urgență copil bolnav la spitalul de copii UPU, am semnalizat și am efectuat manevra pe linie discontinuă”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, se constată că prima instanță în mod corect a apreciat faptul că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, nefiind cauze de nulitate a acestuia prevăzute de art. 15-19 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că petentul a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat, starea de fapt reținută în procesul verbal fiind susținută de probele administrate în cauză.
Înregistrarea video depusă la dosar ca probă de către intimat,susținerile petentului privind manevrele efectuate, urgența, timpul scurt de staționare cât și declarațiile martorilor audiați, confirmă că petentul a tăiat benzile de circulație pe linie discontinuă pentru a ajunge pe partea opusă a străzii, unde a oprit mașina.
Este exclus să faci astfel de manevre de staționare pe sens opus fără se deplaseze pe respectivul sens, ceea ce echivalează cu o deplasare pe sens opus.
Există acea conducere pe sens opus atâta timp cât nu se efectuează o manevră de depățire.
Nu are relevanță motivul deplasări pe sens opus, distanța pe care s-a circulat cât și durata deplasării sau ora târzie a săvârșirii faptei când circulația nu este intensă.
Petentul apelant nu a făcut dovada contrarie situației de fapt reținută în actul constatator, deci fapta și a fost săvârșită de către petent.
Cât privește sancțiunea aplicată și măsura complementară luată, instanța apreciază că acestea sunt legale, proporționale cu gravitatea faptei, astfel că vor di menținute.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod pr.civilă, instanța va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de petentul M. N.-V. împotriva sentinței civile nr. 470 din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de petentul M. N.-V. împotriva sentinței civile nr. 470 din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-S.E.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.4- 03 Octombrie 2014
Judecătoria Bîrlad-judecător fond: C. D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 27/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 291/2014. Tribunalul... → |
|---|
