Pensie întreţinere. Decizia nr. 869/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 869/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 94/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 869/A/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă I. (fostă S.) C.-M., domiciliată în ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. I., domiciliat în ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1146/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect majorare pensie întreținere - cauză minori și familie.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 08.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.10.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1146/30.04.2014 Judecătoria Bârlad a admis cererea majorare pensie de întreținere minori formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta I. (fostă S.) C. M..
A majorat de la 90 lei la 210 lei lunar, pensia de întreținere pe care a fost obligată pârâta să o plătească reclamantei prin sentința civilă nr.2108 pronunțată la data de 12 septembrie 2006 de Judecătoria Bârlad pentru cele două minore: din care 110 lei lunar pentru minora S. G., născută la data de 20 octombrie 1996 și 100 lei lunar pentru minora S. I., născută la data de 2 decembrie 1999, începând cu data înregistrării cererii, 15 ianuarie 2014 și până la majoratul minorelor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul este tatăl copiilor: S. G., născută la data de 20 octombrie 1996, S. I., născută la data de 2 decembrie 1999 și S. P. L., născută la data de 16 octombrie 1993.Prin sentința civilă nr. 2108 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, urmare a desfacerii căsătoriei părților, copiii au fost încredințați reclamantului, iar pârâta a fost obligată să plătească fiecărei fiice, suma de câte 45 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data introducerii cererii, 5 mai 2006 și până la majoratul minorelor luându-se ca bază de calcul venitul minim net pe economia națională de la acea dată.
În prezent fiica părților: S. P. L. a devenit majoră, iar nevoile fiicelor minore S. G., născută la data de 20 octombrie 1996 și S. I., născută la data de 2 decembrie 1999, au crescut.
Potrivit dispozițiilor art. 402 pct.1 și 2 din Codul civil (Legea nr. 287/2009):
„ fiecare părinte trebuie să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, dispozițiile privind obligația de întreținere prevăzutede Titlul V din Codul civil (Legea nr. 287/2009), fiind aplicabile.”
De asemenea, conform disp. art.529 din Codul civil (Legea nr. 287/2009):
1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
În baza art.531 din Codul civil(Legea nr. 287/2009):Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărâ încetarea plății ei.
În prezent fiica S. L. este majoră, cele trei fiice locuiesc împreună cu tatăl său, așa cum rezultă din referatul de anchetă socială nr.1211 din 3 aprilie 2014 întocmit de Primăria ., iar venitul minim pe economia națională a crescut la suma de 800 lei, lunar, așa cum a fost instituit prin art.1 din H.G. nr. 871/2013, publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr.703 din 15 noiembrie 2013 (net: 636 lei).
Cum potrivit dispozițiilor legale sus enunțate, pârâta poate fi obligată pentru doi copii la o pensie lunară în cuantum de până la 1/3 din veniturile nete realizate, iar de la data pronunțării sentinței civile nr.2108 din 12 septembrie 2006 a Judecătoriei Bârlad, nevoile minorelor au crescut,, dar și venitul minim net pe economia națională la suma de 636 lei net, instanța a apreciat că cererea reclamantului pentru majorarea pensiei de întreținere este întemeiată și a fost dovedită și a fost admisă și majorată pensia de întreținere pe care a fost obligată pârâta să o plătească reclamantului prin sentința civilă nr.2108 pronunțată la data de 12 septembrie 2006 de Judecătoria Bârlad pentru minorele S. G., născută la data de 20 octombrie 1996 și S. I., născută la data de 2 decembrie 1999, începând cu data înregistrării cererii, 15 ianuarie 2014, așa cum prevăd disp.art.532 alin.1 din Codul civil și până la majoratul minorelor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel I. C.- M., aducând următoarele critici de netemeinicie:
În mod corect, instanța de fond a reținut in considerente dispozițiile art.402 al.lsi al.2 C.civ. referitoare la obligația pe care o are fiecare părinte de a contribui la cheltuielile de crestere,educare, invatatura si pregătire profesionala a copiilor, dar a plecat de ia premisa greșita ca ambele minore se afla in grija si intretinerea fostului meu sot, reclamantul S. I., având in vedere conținutul "Anchetei sociale " nr. 1211/03,04.2014 (f.18) întocmita de Primăria . prezintă doar parțial adevărat situația de fapt din familia reclamantului.
Este adevărat ca minora S. G. nu mai frecventează scoală, dar nu se afla in grija reclamantului, cum se arata in ancheta sociala ci, de aproximativ jumătate de an de zile trăiește in concubinaj cu un băiat din Pogana, pe nume Magher Mărci, locuind în casa părinților acestuia, deci în grija și întreținerea familie Magher.
Cât o privește pe fiica cea mică, S. I., intimatul-reclamant nu se preocupă să îi dea o educație adecvată și nu o încurajează să-și continue studiile, atâta vreme cât tolereazăca fiica majoră să întrețină, sub același acoperiș cu minora, o relație de concubinaj, fapt ce rezultă din ancheta socială.
Referitor la relația sa cu minorele, nu este adevărat ca nu ar tine legătura cu acestea si ca nu ar fi preocupata de ele.
A mai arătat apelanta că pensia de întreținere stabilita de instanța este achitata ia zi.
La fel intenționează sa procedeze si pe viitor- să achite lunar suma de 90 lei pentru cheltuielile de creștere si educare a minorei S. I., care se afla in grija reclamantului-intimat.
In ceea ce o privește pe S. G., care nu mai locuiește cu tatăl sau, este de acord sa-i presteze întreținere în natură.
Având in vedere situația de fapt reala, acțiunea reclamantului este doar in parte intemeiata si se impune schimbarea sentinței instanței de fond.
Este adevărat ca venitul minim net pe economie a crescut, dar situația sa materiala nu s-a îmbunătățit. Nu este angajata cu carte de munca, ci lucrează cu ziua.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului si, după rejudecarea pe fond a cauzei, să se schimbe sentința Judecătoriei Bârlad, in sensul obligării apleantei la plata sumei de 90 lei lunar pentru minora S. I. si la prestarea intretinerii in natura pentru minora S. G., pana la majoratul acestora.
In dovedire, solicită proba cu inscrisuri, audierea martorelor P. M. si I. A., ambele din Com.Puiesti, ..
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2108 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, urmare a desfacerii căsătoriei părților, copiii au fost încredințați reclamantului, iar pârâta a fost obligată să plătească fiecărei fiice, suma de câte 45 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data introducerii cererii, 5 mai 2006 și până la majoratul minorelor luându-se ca bază de calcul venitul minim net pe economia națională de la acea dată.
Motivele de netemeinicie a hotărârii primei instanțe invocate de apelantă, respectiv cele privind modalitatea în care intimatul înțelege să le îngrijească și să le crească pe minore, depășesc obiectul prezentei cauze, respectiv majorarea pensiei de întreținere. În măsura în care apelanta consideră că intimatul nu se preocupă corespunzător de minore, aceasta are posibilitatea de a solicita instanțelor judecătorești schimbarea situației de fapt, respectiv a domiciliului acestora. Nu mai puțin, chiar dacă minorele au fost încredințate tatălui lor, subzistă obligația mamei de a veghea asupra bunei creșteri și educări a acestora.
De asemenea, cu privire la solicitarea apelantei de a presta în natură întreținerea datorată uneia dintre fiicele sale, Tribunalul notează că odată ce s-a stabilit că prestarea obligației legale de întreținere se va face în bani, prin hotărârea de divorț, neapelată, cererea formulată de apelantă, direct în prezentul apel, și nu pe calea unei eventuale cereri reconvenționale la prima instanță sau a unei cereri separate la judecătorie, nu poate fi primită, cunoscut fiind că potrivit art.478 alin.(3) C., în apel părțile nu se pot formula pretenții noi.
În privința obligației legale de întreținere, se admite că părintele cu care minorii nu locuiesc și-o va îndeplinit prin achitarea unei sume de bani, cunoscută sub denumirea de pensie de întreținere, motivat de lipsa prezenței sale efective alături de minori, zi de zi. Chiar dacă regula este executarea acestei obligații în natură, pentru evitarea oricărei dificultăți de procurare a celor necesare minorului, plata unei sume de bani reprezintă, până la dovedirea schimbării situației de fapt, o variantă optimă.
În ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere, Tribunalul notează că în cazul copilului minor, în raport cu părintele său, singura cerință pentru a beneficia de întreținere este starea de nevoie, iar această condiție a stării de nevoie a descendentului minor este prezumată de lege, până la dovada contrară. Starea de nevoie a copilului se datorează în primul rând incapacității sale de muncă, dar și procesului de școlarizare pe care trebuie să îl urmeze.
Starea de nevoie va fi evaluată astfel încât să se asigure un echilibru între nivelul de trai al fiecăruia dintre membrii aceleiași familii, ținându-se seama de mijloacele materiale ale părinților, precum și de nevoile concrete ale minorilor. Regula de principiu este fixată în art. 529 alin.(1) Noul Cod Civil, potrivit cărora întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Astfel fiind, Tribunalul reține că fiicele apelantei S. Gerogiana în vârstă de 17 ani și 6 luni la data pronunțării hotărârii atacate (în prezent 18 ani) și S. I. în vârstă de 14 ani și 4 luni la data pronunțării hotărârii atacate, au, prin prisma vârstei și a implicării în procesul educațional, cel puțin la nivel teoretic, nevoi crescute față de cele aferente anului 2006 când a fost stabilită inițial pensia de întreținere. De aceea se justifică creșterea cuantumului acestei sume.
La stabilirea posibilităților materiale ale debitorului instanța va ține seama nu doar de resursele materiale ale acestuia, ci și de sarcinile cărora trebuie să le facă față debitorul, cum ar fi cheltuielile personale, cheltuielile pe care este nevoit să le suporte pentru întreținerea propriei gospodării, pentru a nu pune în pericol dreptul debitorului întreținerii de a-și asigura mijloace rezonabile pentru un trai decent.
Chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada că apelanta are un loc de muncă stabil, în aceste situații, dat fiind că aceasta are putere de muncă și continuă să trăiască la un anumit nivel, este aplicabilă prezumția judiciară că realizează venituri cel puțin la nivelul venitului minim pe economia națională, astfel cum s-a reținut de către instanța de fond.
D. pentru care, Tribunalul constată că în mod corect s-a făcut de către prima instanță aplicarea prevederilor art. art. 529 alin.(2) și (3) Noul Cod civil, majorându-se pensiile de întreținere de la 45 lei la 110 lei lunar pentru minora S. G. (în prezent majoră) și de la 45 lei la 100 lei lunar pentru minora S. I., motiv pentru care va respinge apelul ca nefondat.
Se impune însă mențiunea că, dată fiind vârsta minorelor la data sesizării primei instanțe, în conformitate cu dispozițiile art.41 Cod civil, ele aveau capacitate de exercițiu restrânsă, ceea ce le legitima, în raport de prevederile art.57 C., să introducă acțiunea de majorare a pensiei de întreținere, în nume propriu, asistate de reprezentantul lor legal, respectiv tatăl lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâta I. C.-M. împotriva sentinței civile nr. 1146/30.04.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. A.I.Z.
Tehnored- E.G./14.11.2014
4 ex./
Judecător fond J. D. E.
.>
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1020/2014. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 318/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
