Plângere contravenţională. Decizia nr. 1167/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1167/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 2716/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1167/A/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea apelului Civil formulat de apelant . sediul procesual ales la Cabinet de Avocat A. V. - în V. .. 31, ., J. V. în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ V., .. 274, jud. V. împotriva sentinței civile nr. 1744 din 15.07.2014 pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei-plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administrator P. G. pentru apelant . de avocat A. V. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul I. T. DE MUNCĂ V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată; apel în termen-motivat, s-a făcut dovada achitării timbrajului datorat pentru cererea de apel, nu se solicită judecarea și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, instanța a întrebat părțile dacă mai au alte cereri de formulat în cauză.
Avocat A. V., având cuvântul depune la dosar practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Avocat A. V., având cuvântul arată că în fața instanței de fond petenta a formulat o plângerea contravențională împotriva Procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 28.03.2014 de reprezentanții ITM V.,
Instanța de fond a înțeles să respingă această plângere contravențională, motiv pentru care petenta a contestat această decizie a primei instanțe, din punct de vedere al nelegalității și al netemeiniciei.
Din punct de vedere al legalității a arătat faptul că instanța de fond nu a apreciat și nu a ținut cont de probele pe care petenta le-a adus în vederea susținerii atât a nelegalității cât și al netemeiniciei procesului verbal de contravenție.
Așa cum, a motivat, instanța de fond arată că în dovedirea acțiunii s-au anexat înscrisuri, copie proces-verbal de contravenție, copie proces verbal de control.
Ori, petenta a depus atât înscrisuri din care rezultă faptul că societatea prin administrator și-a făcut publică intenția de a angaja personal întrucât avea nevoie la momentul respectiv de persoane care să lucreze în cadrul societății, și-a manifestat public această intenție, nu vroia să încalce dispozițiile legale, și a arătat nivelul activității de la acel moment era de natură să fie angajat altă persoană.
Instanța nu a ținut cont de apărările petentei arătând că înlătură declarațiile martorilor aceste declarații de martori au fost înlăturate motivându-se că ar fi contrare celor consemnat de martorul U. V. în fișa postului. S-a motivat că acesta a recunoscut semnarea fișei de identificare și acesta a fost motivul pentru care ambele declarații au fost înlăturate.
Luând separat declarația martorului U. V., persoană față de care s-a dispus de către agenții ITM întocmirea acestui proces-verbal. apreciază că acesta a depus un jurământ în fața instanței și crede că valoarea probantă a acestei declarații este mult mai mare decât cea făcută în fișa de identificare. Acea fișă de identificare este o fișă tip unde așa cum a încercat să arate și în fața primei instanței, reprezentanții ITM l-au întrebat pe U., „de când ști aici”, iar el a spus”de astăzi”, ori nu echivalează că acesta ar fi recunoscut că a desfășurat activitate în folosul societății apelante.
Instanța de fond nu motivează ce de a fost înlăturată declarația celui de al doilea martor, din punctul său de vedere trebuia să se aprecieze asupra faptului că ambii martori audiați au confirmat cele arătate de către petentă în plângerea contravențională. Faptul că U. V. C. a venit la sediul firmei, apoi a mers împreună cu administratorul apelantei la un punct de lucru, la hala unde se desfășura activitate tocmai a i se explica și a se stabili exact modalitatea în care urma să se desfășoare activitatea.
Pe temeinicie, arată că instanța de fond nu și-a motivat foarte bine opinia, instanța arată că nici o împrejurare nu justifică prezența numitului U. V. C. la sediul societății sancționate, timp de 5 ore, doar pentru a semna actele sau pentru a vedea locul de muncă.
Arată că nu au fost 5 ore, se exagerează ușor de către instanța de fond tocmai pentru a-și justifica punctul de vedere. În acest interval a arătat că administratorul societății, persoana care purta discuția cu U. V., în vederea angajării a fost plecat cam 2 ore pentru a lua o comandă, ulterior s-a întors și au reluat discuțiile. Din punctul său de vedere, raportat și la înscrisurile depuse, U. V. este o persoană necalificată și consideră că este necesară purtarea unei discuții mai ample, în momentul în care se dorește angajarea, astfel încât administratorul societății să-și dea seama dacă se pricepe să desfășoare activitate în cadrul acelei societăți.
Instanța de fond a apreciat că a desfășurat activitate ținând un fier de călcat în mână și trasând o muchie pe o bucată de mobilă.
Ori apelanta susține în continuare că nu a fost desfășurată activitate în beneficiul apelantei în momentul în care reprezentanții ITM au venit și au efectuat controlul.
Așa cum a solicitat și în fața instanței de fond, solicită și instanței de apel ca în măsura în care se va aprecia că s-a prestat această activitate că așa cum a înțeles U. V. să traseze cu fierul de călcat acea muchie, consideră că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv contractul încheiat și înregistrat la ITM datează din 25 martie, iar procesul verbal este din 28 martie, cu atât mai mult s-a remediat acea neregulă. Din punctul de vedere al apelantei nu a existat această neregulă, dar imediat a procedat la respectarea dispozițiilor legale, acest contract de muncă a fost încheiat exact în aceeași zi în care s-a efectuat controlul și nu mai târziu. Pericolul social concret, care din punctul de vedere al petentei nu este motivat suficient de către instanța de fond, faptul că se încadrează în limitele prevăzute de lege, consideră că nu este un motiv a se menține o astfel de sancțiune. Dovedește faptul că petenta a avut tot timpul dorința de a respecta legea, de a încuraja forța de muncă, de a angaja și de a menține personalul în cadrul societății.
În întâmpinare, vizavi de acest grad de pericol social, intimata arată că acest grad de pericol social se reflectă în însuși minimul cuantumului destul de ridicat, respectiv 10.000 lei. Acesta nu este un grad de pericol social presupus a fi săvârșit de apelantă.
În subsidiar petența își menține solicitarea de a reidividualiza sancțiunea aplicată, solicită să se aibă în vedere toate aceste aspecte pe care le-a susținut anterior, faptul că societatea nu a fost niciodată sancționată contravențional, în nici un fel, la momentul când s-a efectuat acel control chiar desfășura o activitate, avea 6 angajați, în prezent din cauza situației apărute, a venit iarna, sunt doar 2 angajați dintre care unul este administrator. Este foarte important faptul că nu a trecut practic nici o zi în care să se considere că acel angajat a desfășurat activitate la societatea apelantă fără contract de muncă. Acesta a venit, a susținut un interviu a tras o muchie cu fierul de călcat, agenții ITM au considerat că s-a desfășurat activitate, în aceeași zi s-a încheiat și contractul. Acest pericol social concret nu există.
Arată că practica judiciară citată în motivele de apel rezultă că”sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. Dacă s-ar considera că petenta se face vinovată de această contravenție, a arătat că s-a corectat imediat. Ori, sancțiunea este deosebit de aspră, de 10.000 lei, este destul de dificil să se achite, deși a fost trimisă imediat somație din partea Finanțelor Publice, a fost necesar să scoată certificat de grefă. Consideră că raportat la faptă, succesiunea evenimentelor, amenda este destul de aspră, motiv pentru care solicită în subsidiar să se dispună reindividualizarea și transformarea acestei amenzi în sancțiunea avertismentului.
Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1744 din 15.07.2014, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petenta .>, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat A. V. - în V. ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V., .. 274, jud. V., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 28.03.2014 emis de către intimatul I. T. de Muncă V., petenta . fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 de lei în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, pentru faptul că angajatorul a primit la lucru pe U. V. C. în data de 25.03.2014 pentru care nu a încheiat contract de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
S-a arătat că U. V. C. a fost găsit la punctul de lucru al societății, în data de_ acesta declarând că lucrează pentru societatea petentă, fără contract individual de muncă încheiat cu societatea în formă scrisă.
Procesul-verbal a fost semnat de către reprezentantul societății, iar la rubrica Alte mențiuni s-a notat: se va contesta
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 28.03.2014, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agenților constatatori ai intimatului I. T. de Muncă V..
În ce privește fapta contravențională prevăzută și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. a din HG 500/2011 sancționată cu avertisment, având în vedere că acesta nu a fost contestată de intimată prima instanță a reținut temeinicia procesului verbal de contravenție în ce privește această faptă.
În ce privește existența contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, instanța de fond a reținut faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție și se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Din fișa de identificare semnată de U. V. C. la data de_ (f. 39), prima instanță a reținut că acesta a fost găsit la lucru la punctul de lucru al societății . data de_, declarând că prestează activitate din data de_ la . că nu a semnat contratul individual de muncă.
Instanța a înlăturat în parte declarațiile martorilor audiați ca fiind nesincere, deoarece nu se poate reține ca martorul U. V. C. să declare contrar celor consemnate în fișa de identificare, fișă pe care acesta a completat-o și semnat așa cum recunoaște în cuprinsul declarației. Faptul că numitul U. V. C. a început efectiv activitatea la _ în cadrul societății petente este confirmată și de fișele de identificare completetate de alți 2 salariați: P. M. și Abuzătoaiue I. care au declarat că lucrează împreună cu U. V. C..
Mai mult, a reținut instanța de fond că nu este credibilă afirmația martorului U. V. C. care a declarat ca pe 24.03.2014 a fost la interviu, iar pe 25.03.2014 urma să încheie actele, deoarece acesta a venit la sediul societății la ora 10.00, iar la ora 14.50 a fost găsit acolo de către inspectorii ITM, astfel că nicio o împrejurarea nu justifică prezența numitului U. V. C. la sediul societății sancționate timp de 5 ore doar pentru a semna actele sau a vedea locul de muncă, instanța apreciind întemeiată susținerea intimatei că acesta presta activitate în interesul societății petente. Prima instanță a reținut că deși petenta a susținut că numitul U. V. C. s-a prezentat în acea zi pentru încheierea contractului de muncă în formă scrisă, intimata nu a oferit nicio explicație plauzibilă pentru care la ora controlului 14.50 acesta încă nu avea contract încheiat în formă scrisă deși se afla la sediul societății de aproximativ 5 ore. Chiar și în fața instanței a declarat că în momentul în care au sosit inspectorii ITM ținea un fier de călcat, aplicând pe o bucată de pal un cant, însă instanța a reținut ca nesinceră afirmația acestuia că făcea această activitate în joacă.
De asemenea, din actele dosarului a rezultat că numitul U. V. C. a fost pe 24.03.2014 la sediul . interviu, astfel că nu este credibilă ipoteza ca pe_ a venit la sediul societății doar pentru a vedea cum e pe acolo.
Având în vedere aceste observații, instanța a considerat că U. V. C. avea raporturi de muncă cu . din cel mai târziu_, societate fiind astfel obligată să încheie contract individual de muncă cu persoana menționată.
Instanța de fond a constatat din aceleași declarații că U. V. C. nu avea încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă cu societatea petentă la data de_ .
A mai constatat instanța că în acest caz societatea a încălcat dispozițiile legale care prevăd obligația angajatorului de a încheia contractul individual de muncă și de a-l înregistra în Revisal cu o zi înainte de data începerii muncii efective a angajatului, obligație pe care petenta nu și/a îndeplinit-o în mod legal, la_ numitul U. V. C. muncind efectiv în interesul societății, contractul fiind încheiat în formă scrisă abia după controlul efectuat de inspectorii ITM
Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că . contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Analizând, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 38 din O.G. nr. 2/2001, modul în care intimatul a individualizat sancțiunea contravențională aplicată petentei, instanța a apreciat că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate societății.
Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 10.000,00 lei.
Instanța a constatat că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, a subliniat instanța de fond că fapta reținută în sarcina societății petente, prin natura și consecințele pe care le poate produce asupra siguranței și protecției sociale a angajatului (nu beneficiază astfel de vechime în muncă, de stagiul de cotizare în sistemul public de pensii și în cel de șomaj), prezintă un grad de pericol care justifică aplicarea amenzii contravenționale.
În sensul celor anterior arătate, instanța a apreciat că aplicarea amenzii contravenționale corespunde unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel . V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a înțeles sa dispună respingerea plângerii contravenționale, considerând-o neîntemeiata.
Arată apelantul ca soluția a fost pronunțata cu nerespectarea dispozițiilor legale, întrucât nu s-au avut in vedere si nu s-a analizat întreg probatoriul aflat la dosarul cauzei.
Acest aspect rezulta si din motivarea instanței care arata, la pagina 1 a sentinței apelate, ca „in dovedirea acțiunii s-au anexat înscrisuri: copie proces-verbal de contravenție, copie proces-verbal de control"
Se arată de către apelantă că instanța a pronunțat hotărârea doar in baza acestor doua inscrisuri, depuse la dosarul cauzei si de intimata, in susținerea poziției sale procesuale.
Odată cu acțiunea, apelanta a depus la dosarul cauzei si o copie a contractului individual de munca al numitului U. V. C., încheiat la data de 25.03.2014 si înregistrat la ITM a doua zi, fisele de angajați si copia unor anunțuri in ziar prin care societatea făcea publica intenția de a angaja personal.
Mai arată apelanta că înscrisurile pe care le-a depus in susținerea plângerii dovedesc faptul ca a fost întotdeauna de buna-credința, ca a respectat dispozițiile legale, astfel încât nu se poate considera ca a existat vreo contravenție săvârșita.
Se mai arată de către apelantă că în baza unei motivări succinte, instanța inlătura aproape in totalitate declarațiile martorilor audiați, reținând ca fiind sincere doar afirmațiile martorului U. V. C. care arata ca a semnat fisa de identificare.
Martorul U. V. C. a putut prezenta pe larg situația de fapt, așa cum nu a fost prezentata de agenții constatatori nici in cuprinsul procesului-verbal de control nici in cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Astfel, acesta a precizat cu exactitate care era motivul prezentei sale la punctul de lucru al societății, ce anume făcea in acea hala si ce au întrebat agenții constatatori când au început controlul, explicând si cum a completat fisa de identificare.
Instanța de fond nu a arătat cum a ajuns la concluzia ca reprezintă realitatea ceea ce a fost consemnat in fisa de identificare, iar declarația data sub jurământ ar fi nesincera.
Se mai arată de către apelant că instanța nu motivează de ce nu s-a ținut cont de declarația celui de-al doilea martor, care confirma faptul ca numitul U. V. C. nu a lucrat deloc in ziua de 25.03.2014, ci doar a venit la sediul societății pentru a purta discuții in vederea angajării si a vedea modalitatea in care este desfășurata activitatea.
Nu s-a motivat care sunt argumentele in baza cărora s-a ajuns la concluzia ca declarația acestui al doilea martor ar fi nesincera, care aspecte ar fi nesincere si ce se retine totuși din declarația acestuia.
Mai arată apelantul ca instanța de fond a ignorat aspectul potrivit căruia
administratorul societății, a fost nevoit sa părăsească punctul de lucru al societății, pentru a prelua o comanda, întorcându- se in timpul efectuării controlul ITM.
Astfel ca din cele aproximativ 5 ore la care se refera instanța, aproape doua ore a fost plecat.
Arată apelantul că, in momentul in care dorește sa angajeze o persoana, este necesara purtarea unor discuții amănunțite, pentru a-și putea da seama daca persoana pe care urmează sa o angajeze corespunde sau nu nevoilor societății, mai ales ca numitul U. V. C. era si o persoana necalificata.
Elementele definitorii ale unui contract de munca sunt funcția, salariul si obligațiile specifice postului, fapt care demonstrează ca negocierile dintre părți nu pot fi de scurta durata.
Reiterează apelantul că, U. V. C. este o persoana necalificata, astfel incat era necesar sa i se explice ce presupune desfășurarea activității in cadrul societății.
Nici nu avea cum sa lucreze la momentul efectuării controlului, întrucât acesta nu cunoștea cu exactitate ce trebuie sa facă si nici pe ceilalți angajați.
Intre societate si numitul U. V. C. nu au existat niciodată raporturi de munca pana la sosirea agenților ITM si nu a fost prestata vreo activitate in folosul celei dintâi.
Mai arată apelantul că martorii audiați au arătat clar faptul ca nu a prestat nici un fel de munca in folosul societății, iar agenții constatatori nu arata ce fel de munca ar fi fost prestata, astfel încât sa se poată considera ca a fost săvârșita o contravenție.
Arată apelanta că instanța de fond a respins si cererea formulata in subsidiar, prin care a solicitat o reindividualizare a sancțiunii aplicate, de transformare a amenzii deosebit de aspre in avertisment.
Motivarea acestei dispoziții arata ca amenda se încadrează in limitele stabilite de legiuitor.
Instanța de fond insa nu ținut cont de faptul ca societatea apelantă nu a fost niciodată sancționată, iar prin înscrisul depus la dosarul cauzei, dovedește faptul ca după finalizarea discuțiilor, a fost încheiat contract individual de munca, fiind înregistrat la ITM la data de 26.03.2014, când nici nu era întocmit procesul-verbal de contravenție, din 28.03.2014.
In subsidiar, solicită apelanta să se dispună reindividualizarea sancțiunii aplicate, apreciind asupra tuturor aspectelor la care a făcut referire, faptul ca nu a mai fost niciodată sancționat, a urmărit mereu sa încurajez oferta de locuri de munca, a întocmit contract individual de munca persoanei in legătura cu care a fost dispusa sancțiunea amenzii chiar înainte de întocmirea procesului-verbal de contravenție, a comunicat la ITM acest contract la data de 26.03.2014, urmările periculoase produse din punctul apelantei de vedere nu exista.
Intimatul ITM V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de . și menținerea sentința civila nr.1744 din 15.07.2014, fiind o sentința temeinica si legala.
Arată intimatul că fapta săvârșita de apelanta . se incadreaza in limitele prevăzute de art.260 alin.1 lit.e din L.53/2003 deoarece la data de 25.03.2014 numitul U. V. C. muncea efectiv in interesul societății, contractul de munca al acestuia fiind încheiat in forma scrisa abia după controlul efectuat de inspectorii ITM.
Din fisa de identificare a numitului U. V. C. acesta a precizat ca lucrează ca necalificat începând cu data de 25.03.2014 fără contract de munca -perioada de proba, iar celelalte doua persoane (P. M. si Abuzatoaie lonut) au menționat faptul ca lucrează împreuna cu U. C..
Dupa administrarea probatoriilor, insasi instanța a apreciat ca întemeiata si dovedita contravenția reținuta in sarcina ., aceia ca numitul U. V. C. presta activitate in interesul societății la data controlului, fara a avea incheiat contract individual de munca.
In ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, se constata ca fapta acesteia (de a primi la munca o pers. fără încheierea unui contract de munca) este grava, o astfel de fapta contravenționala prezentând un pericol social ridicat având in vedere si atitudinea de nerecunoastere a faptei de către aceasta. Gradul sporit de pericol social se reflecta in însuși minimul in cuantum destul de ridicat, respective 10.000 lei, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte si duce la concluzia ca fapta este considerata chiar si de legiuitor ca prezentând o gravitate sporita.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10 000 lei prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._, încheiat de intimatul ITM V., la data de 28.03.2014, în sarcina acesteia reținându-se că în urma controlului efectuat în data de 25.03.2014, orele 14, 50, la punctul de lucru – atelier producție mobilier, organizat în localitatea V., . a fost găsit U. V. C. care a declarat că lucrează ca muncitor necalificat fără a avea încheiat contract individual de muncă – data începerii activității 25.03.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța are obligația să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal, poate hotărî asupra sancțiunii, aceste prevederi legale, constituindu-se ca și garanții pe care procesul le oferă părților pentru ca sancțiunile contravenționale să nu fie stabilite în mod abuziv.
Tribunalul constată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește, individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată apelantei, tribunalul reține că potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, dar și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Tribunalul nu contestă că în materia încadrării în muncă a persoanelor, fapta de încălcare a obligației de întocmire a contractului individual de muncă prezintă în concepția legiuitorului un grad de pericol social ridicat, dacă ne referim la limitele de stabilire a amenzii contravenționale.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că, prima zi de muncă a numitului U. V. C. a fost 25.03.2014, dată la care a fost constatată și contravenție, că apelanta a înlăturat ingerința încălcată prin încheierea contractului individual de muncă pe numele susnumitului la data de 25.03.2014, tribunalul apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate și înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul . V. împotriva sentinței civile nr. 1744/2014, pronunțată de Judecătoria V.,pe care o schimbă in parte si, in rejudecare va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V., și va înlocui cu sancțiunea ,,avertisment” amenda contravenționala in cuantum de 10.000 lei aplicata petentei prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 28.03.2014, încheiat de intimat.
Tribunalul va menține celelalte dispoziții ale aceluiași Proces-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul . V. împotriva sentinței civile nr. 1744/2014, pronunțată de Judecătoria V.,pe care o schimbă in parte si, in rejudecare:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul in mun. V., ..31, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V., cu sediul în V., .. 274, județul V..
Înlocuiește cu sancțiunea ,,avertisment” amenda contravenționala in cuantum de 10.000 lei aplicata petentei prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 28.03.2014, încheiat de intimat.
Menține celelalte dispoziții ale aceluiași Proces-verbal.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică,azi,02.12.2014.
Președinte, I. P. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red. M.C./ 18.12.2014
Tehnored.C.A. 18.12.2014
4 ex./
Judecător fond M. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 580/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 30/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
