Plângere contravenţională. Decizia nr. 30/2014. Tribunalul VASLUI

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr. 4448/2012, petenta . solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.06.2012 de intimata I. de S. în Construcții – IJC V..

În motivarea plângerii, petenta arată că faptele reținute în procesul-verbal nu sunt reale, actul sancționator are la bază o sesizare a numitei M. M. pentru fapte anterioare datei de 16.05.2012, și în condițiile în care contractul de închiriere a fost încheiat la 17.05.2012, fapta nu îi poate fi imputată.

În dovedirea plângerii s-au atașat înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată, cu motivarea că aceasta a săvârșit fapta prevăzută de art. 26/1/a – Legea 50/1991.

Arată intimata că sesizarea făcută de M. M. a avut în vedere doar consolidarea malului de pământ, dar cu ocazia controlului s-a constatat că aceasta a fost executată fără autorizație.

Susține intimata că petenta dă dovadă de rea-credință întrucât spațiul era închiriat de petentă, lucrările nu aveau acordul proprietarului, și chiar în lipsa unui contract, Primăria Albești este direct interesată în disciplina urbanistică.

Face trimitere intimata la practica CEDO; și la faptul că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, iar procesul-verbal este un mijloc de probă a situației de fapt.

Arată intimata că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Au fost anexate: înscrisuri.

Au fost formulate concluzii scrise prin care se arată că petenta a executat lucrări de construire fără autorizație, aceasta se afla în spațiul încheiat anterior încheierii convenției, sancționarea petentei s-a făcut în baza informațiilor furnizate de Primăria Albești și CNADNR SDN Bârlad, sancțiunea aplicată este legală, și nu este legală înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata I. de S. în Construcții – I. V. la data de 18.06.2012, petenta . fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 26/1/a din Legea nr. 50/1991, reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 18.06.2012 la Punctul de lucru al societății s-a constatat realizarea de lucrări de construire birouri în anul 2011 și consolidare mal din pământ în anul 2012, fără autorizație de construire. La data controlului malul din pământ era consolidat iar birourile erau ajunse în stadiul ridicării zidăriei, turnate grinzile, și stâlpii la parter.

Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.

Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.

Față de absența reprezentantului petentei la momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator a procedat conform dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, consemnând datele de identificare, ale martorului M. M..

Prin urmare, martorul indicat de lege nu vizează atestarea unei situații de fapt (respectiv conținutul constitutiv al contravenției) ci simpla atitudine a contravenientului sau absența sa din locul și momentul încheierii procesului – verbal. Aportul informațional pe care îl poate aduce un astfel de martor se răsfrânge exclusiv asupra acestor aspecte și diferă de mijloacele probatorii asupra fondului cauzei.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.

Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.

În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.

Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”

Corespondența purtată între petentă, CNADNR SA și Primăria comunei Albești (adresele nr.: 954/11.05.2012; nr. 892/11.04.2012; nr. 955/11.05.2012, nr. 954/11.05.2012, nr. 1111/14.06.2012, nr. 1030/29.05.2012, coroborat cu depoziția martorei M. M., confirmă situația de fapt expusă în actul sancționator.

Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petent, procesul-verbal a fost menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta .. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică deoarece, în mod greșit, instanța de fond a reținut că, sub aspectul legalității, procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 16 si următoarele din O.G 2/2001, în realitate aceste dispoziții legale nu au fost respectate de către agentul constatator.

In motivarea sumară față de acest aspect instanța de judecată nu a făcut nicio trimitere la susținerile petentei și la motivele care au determinat-o să înlăture aceste susțineri.

Recurenta a susținut că în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei a arătat faptul că sub aspectul legalității procesul verbal de contravenție nu respectă dispozițiile art. 16 alin 1 din O.G 2/2001 care se coroborează cu dispozițiile Legii 50/1991.

Potrivit acestor dispoziții procesul verbal de contravenție trebuia să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului săvârșirii faptei.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție aceste aspecte nu rezultă fiind indicată în mod general constatarea unor lucrări de construire birouri din anul 2011 și consolidare mal din pământ din anul 2012.

Indicarea exactă a orei, datei și locului săvârșirii contravenției prezintă o importanță sporită atât sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, dar și sub aspectul posibilității efectuării controlului judiciar asupra situației de fapt indicate în cuprinsul acestuia, control judiciar ce nu poate fi efectuat în lipsa unui proces verbal legal întocmit.

Un alt motiv de nelegalitate pe care l-a susținut în fața instanței de fond, însă aceasta nu l-a analizat a fost și faptul că agentul constatator nu a indicat în mod corect actul normativ care sancționează abaterea contravențională.

Aceasta a indicat în mod generic Legea 50/1991 ca act normativ pentru abaterea contravențională și art. 26 alin. 1 lit. a ca act normativ pentru contravenție, însă sancțiunea este prevăzută de art. 26 alin 2 din Legea 50/1991.

Și sub aspectul temeiniciei instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că prezumția relativă de autoritate și veridicitate a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată de către petentă.

Această soluție eronată s-a datorat unei analize superficiale asupra probatoriului administrat.

Instanța de fond s-a rezumat doar la a arăta că înscrisurile coroborate cu depoziția martorei M. M. confirmă situația de fapt expusă în actul sancționator, fără să indice aspectele sub care se coroborează probatoriul.

Hotărârea primei instanțe cuprinde o motivare contradictorie în ceea ce privește valoarea probantă a depoziției martorei audiate.

Așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de contravenție, martora audiată în cauză a fost martora din lucrări.

Astfel, instanța a reținut pe de o parte că aportul informațional pe care un astfel de martor îl poate aduce se răsfrânge exclusiv asupra atitudinii contravenientului din momentul încheierii procesului verbal de contravenție, pentru ca în final depoziția martorei să creeze pentru instanță convingerea că situația de fapt ce viza fondul cauzei a fost cea indicată de martoră.

In condițiile în care un martor din lucrări poate arăta doar aspectele legate de momentul întocmirii procesului verbal de contravenție și nu aspecte legate de fondul cauzei, rezultă că intimata a fost în imposibilitatea răsturnării prezumției de nevinovăție ce profită petentei.

Mai mult decât atât, prima instanță nu a arătat care au fost motivele care au determinat-o să înlăture susținerile recurentei cu privire la nerespectarea dispozițiilor Legii 50/1991.

A arătat recurenta în fața instanței de fond faptul că era esențial ca procesul verbal de contravenție să cuprindă data exactă a efectuării construcțiilor deoarece potrivit art. 26 alin. 1 lit a din Legea 50/1991 se arată că este contravenție executarea sau desființarea totală sau parțială fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3 de către investitor și executant.

Din înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei și care au fost depuse chiar de către intimată, și din contractul de închiriere depus de petentă rezultă că . a încheiat un contract de "închiriere cu CNADNR la data de 17.05.2012, deci la o dată ulterioară celei la care se pretinde că s-ar fi efectuat construcțiile.(anul 2011)

De asemenea nu putea fi primită susținerea intimatei care a arătat că proprietarul nu a cunoscut existenta acestor construcții, deoarece chiar din cuprinsul contractului de "închiriere rezultă că obiectul contractului il reprezintă suprafața locativă cu destinație birouri.

Pentru aceste considerente recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe și pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale cu exonerarea petentei de la plata amenzii.

Prin întâmpinare I. de S. în Construcții - I.S.C., prin Direcția Regională în Construcții Nord Est a solicitat, ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună respingerea recursului formulat de către . împotriva sentinței civile nr. 2099/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. ca fiind nefondat, cu consecința menținerii acesteia ca fiind temeinică și legală.

1.In ce privește motivele de nelegalitate indicate cu privire la întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor intimata a solicitat instanței de control judiciar să constate că aceste aspecte nu au fost invocate prin plângerea contravențională, motiv pentru care consideră că nu pot fi aduse în atenția instanței în calea de atac a recursului.

De asemenea, așa cum corect a reținut și instanța de fond, în virtutea rolului său activ, actul sancționator este legal întocmit nefiind motive care să conducă la anularea acestuia, în speță fiind respectate prevederile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la indicarea faptei contravențională, în cauza de față fiind vorba despre o contravenție continuă întrucât recurenta și-a încălcat obligația legală în timp.

Având în vedere aceste considerente, solicită a se avea în vedere faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este legal întocmit, motivele invocate la această dată neputând fi luate în considerare.

2.Pe fondul cauzei, solicită a se observa că în conformitate cu practica judiciară a CEDO, așa cum, în mod detaliat, a motivat instanța de fond, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară, în cauza de față această probă nefiind produsă de către recurenta - petenta.

In fapt, la data controlului, respectiv data de 18.06.2012, s-a constatat că societatea petentă a executat lucrări de construire fără a deține autorizație de construire, motiv pentru care a fost sancționată în conformitate cu art. 26 alin. 1) din Legea nr. 50/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond, a reținut din probatoriul administrat că petenta, chiar și în lipsa unui contract de închiriere valabil, așa cum susține recurenta, este subiectul activ al contravenției reținută în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, aceasta executând lucrările la data menționată în actul sancționator.

Totodată, sancționarea petentei s-a făcut în baza informațiilor furnizate de către Primăria Comunei Albești și C.N.A.D.N.R. S.D.N. Bârlad, motiv pentru care nu se poate reține în sarcina intimatei vreo culpă în sensul imputării unor eventuale cheltuieli de judecată.

Mai mult, locatorul spațiului asupra căruia s-au produs modificări, prin adresa) C.N.A.D.N.R nr. 1030/29.05.2012 informează locatarul, respectiv recurenta, despre faptul că atenționarea se referă la lucrările care se execută indiferent de momentul când au fost începute, astfel că, rezultă fără echivoc că societatea . este autorul lucrărilor de construcție executate fără autorizație.

Având în vedere aceste considerente, intimata a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună respingerea recursului formulat de către . împotriva sentinței civile nr. 2099/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. ca fiind nefondat, cu consecința menținerii acesteia ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat.

Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).

În ceea ce privește primul motiv de apel, respectiv faptul că actul sancționator nu ar cuprinde indicarea exactă a orei, datei și locului săvârșirii contravenției, Tribunalul arată că nu poate fi primit.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2012 este indicat exact locul săvârșirii faptei – punctul de lucru al .. din ..

Fapta este descrisă în mod corespunzător, fiind indicat totodată și momentul săvârșirii acesteia – lucrări de construire birouri în anul 2011 și consolidare mal de pământ în anul 2012, fără autorizație de construire. La data controlului, malul din pământ era consolidat, iar birourile erau ajunse în stadiul ridicării zidăriei, turnate grinzile și stâlpii la parter.

Contravenția imputată apelantei are caracter continuu, astfel încât nu se poate vorbi despre o oră în care aceasta a fost săvârșită, ci de o perioadă de timp în care apelanta nu și-a conformat conduita normelor legale în materie.

Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).

Este adevărat că în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2012 încheiat de către I. Județean în Construcții V. este menționat doar textul din Legea nr. 50/1991 care incriminează contravenția – art. 26 alin. 1 lit. a), nu și textul legal care prevede sancțiunea contravențională, respectiv art. 26 alin. 2 din același act normativ.

Cu toate acestea agentul constatator a menționat, în mod corect, minimul și maximul amenzii contravenționale, astfel încât nu s-a pricinuit apelantului vreo vătămare, ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În ceea ce privește valoarea probantă a declarațiilor martorei M. M., Tribunalul arată că trebuie privită din două perspective, care nu se exclud.

Pe de o parte, în calitate de martor-asistent la încheierea actului sancționator, M. M. a confirmat absența reprezentantului legal al apelantei la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2012 de către I. Județean în Construcții V., fiind respectate astfel dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.

Pe de altă parte, nicio dispoziție legală nu împiedică instanța de judecată de a audia nemijlocit o persoană în calitate de martor cu privire la situația de fapt reținută în actul sancționator, cât timp persoană în discuție cunoaște astfel de data și împrejurări relevante pentru soluționarea cauzei.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.

Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul arată suplimentar că apelanta .. nu se afla la prima închiriere a spațiului situat în ., județ V., constituit din 600 mp teren și 35 mp suprafață construită închiriată.

Contrar susținerilor apelantei, anterior contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinație de birouri nr. 2/17.05.2012, între C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași și .. a mai fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative nr. 6/17.11.2008, prelungit prin actul adițional nr. 3/04.03.2011, având aceleași conținut – exceptând cuantumul chiriei și privind, de asemenea, spațiul situat în ., constituit din 600 mp teren și 35 mp suprafață construită închiriată.

Prin adresa nr. 955/11.05.2012, C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – S.D.N. Bârlad atrage atenția apelantei .. că a efectuat lucrări în incinta proprietății, fără a solicita acordul proprietarului, fiind încălcate prevederile art. 12 alin. 2 din contract.

Prin adresa nr. 954/11.05.2012, C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – S.D.N. Bârlad comunică Primăriei comunei Albești că lucrările executate de chiriașul .. la cantonul situat în satul Crasna, în incinta proprietății, nu au acordul său. Mai arată, că exista obligația chiriașului de a înștiința proprietarul de eventualele modificări, de a obține acordul proprietarului și de a face demersurile legale de a executa respectivele lucrări.

Prin adresa nr. 1030/29.05.2012, C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – S.D.N. Bârlad atrage atenția apelantei .. că atenționarea privește lucrările care se execută, indiferent de momentul începerii acestora. Apelanta este somată să înceteze orice modificare la proprietate, fără acordul prealabil al proprietarului și fără toate documentele legale. Se pune în vedere apelantei că are obligația de a reface urgent împrejmuirea, pentru a o readuce în locul inițial și în conformitate cu planul de amenajare a zonei emis de Primăria Albești, de la care se impune solicitarea în scris de asistență de specialitate, și apoi întocmirea unui act.

Prin adresa nr. 1111/14.06.2012, C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – S.D.N. Bârlad atrage atenția apelantei .. că este de acord cu executarea în continuare a lucrării de construcție în incinta cantonului Crasna, cu condiția respectării legislației în vigoare, urmând a fi prezentate documentele legale emise de Primăria comunei Albești. Se subliniază că nu au fost încă prezentate documentele solicitate prin adresa nr. 1030/29.05.2012, C.N.A.D.N.R. S.A. – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași – S.D.N. Bârlad.

Din procesul-verbal de control nr. 396/18.06.2012, încheiat de I. de S. în Construcții – Direcția Regională Nord Est, reise că, în urma controlului efectuat împreună cu reprezentanții Primăriei comunei Albești, s-a constat că, pe suprafața reclamată, .. are executate lucrări de construire, fără autorizație de construire și fără acordul proprietarului, afectând proprietatea vecină prin surparea malului de pământ. La data controlului, lucrările erau oprite la stadiul de zidărie parte și consolidat malul de pământ în discuție.

Martora M. M. a declarat că săpăturile au fost realizate în perioada iunie – iulie 2011, împrejurul cantonului, o săpătură de 3 metri și la o distanță foarte mică de gardul său – 6 metri de casă.

Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de .. împotriva sentinței civile nr. 2099 din 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de .. împotriva sentinței civile nr. 2099 din 17.05.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2014.

Redactat A.C.

Tehnoredactat T.B.

Ex. 2/24 Ianuarie 2014

Judecătoria V. - judecător fond: G. M.