Plângere contravenţională. Decizia nr. 166/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 1199/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 166/R/2014
Ședința publică de la 24 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea recursului Civil declarat de recurent-petent C. R., cu domiciliul în ., in contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 3677/2013 din 15.11.2013 pronuntată de Judecătoria V., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică raspunde pentru recurent Reclamant - C. R., avocat P. L., cu delegație la dosar, lipsind reprezentantul intimatului Pârât - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., precum și reprezentantul asigurătorului S.C. G. Asigurări S.A.-Sucursala V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instantei faptul că dosarul este la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, recurentul a făcut dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, organul constatator IPJ V. a depus la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsă, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminata cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Pentru recurent, reprezentantul acestuia solicită admiterea recursului, considerând că acesta este fondat, invocând disp. art. 304 pct. 9 din vechiul cod de procedură civilă. Din punctul său de vedere, instanta de fond nu a facut o corectă aplicare a textului de lege care reglementează contravenția reținută în sarcina petentului la situația reala care a atras, in opinia agentului constatator săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 din OUG nr. 195/2002 care se referă la nepăstrarea distanței corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, in cazul in care s-a produs avarierea unui vehicul, sau alte pagube. Din contră, petentului nu i se poate reproșa faptul că nu a păstrat distanta regulamentară intre autovehiculul condus de acesta și mașina din fața sa. De asemenea, arata ca nu s-a facut o analiză corectă a probatoriului administrat în cauză. La data săvârșirii contravenției era o zi de iarnă, cu gheață pe șosea, iar autoturismul din fața sa a frânat brusc. In acel moment, deși petentul pastrase distanța regulamentara, când a fost nevoit să frâneze, a alunecat deoarece avea anvelopele uzate și nu au avut suficientă aderență, fiind gheața, intrând ușor in impact cu mașina din față, fără a se produce vreo avarie celor două autoturisme. Avariile de la mașina petentului datau dinainte de acest eveniment rutier. Solicită admiterea recursului și rejudecând, desființarea hotărârii instantei de fond și admiterea plângerii contravenționale.
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare, dându-se sentința de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3677/2013 din 15.11.2013, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul C. R., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/25.01.2013 încheiat de IPJ – SPR V..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 1.02.2013, petentul C. R. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 RON și cu avertisment pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 108/1/b/4 și art. 100/3/g din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 25.01.2013, în timp ce conducea autoutilitara marca Volkswagen Caddy_, pe ., pe direcția Gară – Spitalul Județean, după intersecția cu . a păstrat o distanță corespunzătoare față de autovehiculul taxi care îl preceda intrând în coliziune față-spate cu acesta, rezultând numai avarierea propriului vehicul (_ ). Conducătorul auto nu s-a prezentat la unitatea de poliție în termenul legal și nici la o unitate de asigurare pentru constatare amiabilă în vederea eliberării documentelor de constatare.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează a o examina din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța apreciază că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
S-a procedat în cauză la administrarea probatoriului testimonial, în aprecierea acestor dovezi (declarații de martori) existând anumite particularități, fiind necesară rezolvarea a două probleme: dacă martorul este sincer și presupunând că este de bună-credință, dacă declarația sa corespunde realității.
Depoziția martorului H. R. nu este relevantă, concludentă, sub aspectul situației de fapt, întrucât singurul element cert pe care acesta îl expune este doar echiparea vehiculului implicat în evenimentul rutier, cu anvelope de iarnă – ce prezentau o anumită uzură, (fără a cuantifica procentul).
Depoziția martorului C. A. poate fi calificată ca o depoziție subiectivă, dat fiind faptul că vehiculul este proprietatea sa (certificat de înmatriculare nr. V00116193S), are calitatea de administrator al societății la care petentul este angajat și cu care acesta a avut litigii în instanță (dos._ al Tribunalului V.).
Întrucât sinceritatea martorului se apreciază cu ajutorul unor aspecte de fapt variabile de la o speță, la alta, precum măsura în care martorul este interesat în proces, afecțiunea sau relațiile tensionate, dușmănia, dintre martor și una din părți, instanța reține că poziția martorului A. C. poate fi calificată ca fiind lipsită de obiectivitate.
În susținerea poziției petentului afirmată prin plângerea contravențională, a fost audiat martorul B. D., din depoziția acestuia reținându-se faptul că în data de 25.01.2013 ningea, carosabilul era acoperit cu gheață, traficul era intens, a sesizat prezența în trafic a vehiculului condus de petent, și acționarea de către acesta, la un moment dat, a mecanismului de frânare ce a determinat o alunecare a vehiculului 3-4 metri, într-un impact foarte ușor cu un autoturism TAXI.
Deși probatoriul – testimonial este categoric împărțit în expunerea situației de fapt, esențial este că petentul a condus un vehicul cu pneuri uzate (potrivit afirmațiilor din plângerea introductivă) în condiții meteo nefavorabile (gheață și ninsoare), ca atare putea să prevadă rezultatul socialmente periculos, în condițiile în care anvelopele uzate nu au aderența necesară, acestea puteau fi înlocuite (nu a fost probat faptul că a adus la cunoștința administratorului societății acest aspect) și cu atât mai mult, trebuia să păstreze o distanță suficient de mare față de vehiculul care îl preceda pentru a evita impactul.
Instanța apreciază că era necesară, cel puțin raportat condițiilor meteo, o aplicare a tehnicilor de conducere defensivă, astfel încât să se poată evita situația periculoasă.
Aderența pneurilor uzate, la derapare este mai mică decât aderența la frânare prin rostogolire, ca atare crește distanța de frânare, ceea ce denotă că distanța față de vehiculul din față, trebuie să fie „suficientă” - spune textul actului normativ – pentru a evita coliziunea.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 100/3/g – OUG 195/2002, instanța apreciază că actul sancționator este temeinic, nefiind incidente prevederile art. 79/2 – OUG 195/2002.
Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petent, procesul-verbal este menținut, prin respingerea plângerii, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.
Împotriva acestei soluții recurentul petent C. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că in mod greșit prima instanță a respins plângerea contravențională pe care a formulat-o, întrucât6 în cauză este vorba de un caz fortuit care3 înlătură caracterul contravențional al faptei.
Susține recurentul că a săvârșit contravenția pentru că a fost sancționat în condiții de polei și în condițiile în care anvelopele mașinii sale erau uzate, ceea ce a determinat coliziunea cu un taxi.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. a solicitat respingerea recursului.
In apărarea sa nu s-au administrat probe noi.
Cererea de recurs a fost timbrată corespunzător.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 476 și următoarele cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de catre INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., petentul C. R. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 ind. 1 lit. b pct. 4 și art. 100 pct. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 25.01.2013, in timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ prin orașul V. a intrat în coliziune cu un taxi pentru că nu a păstrat distanța corespunzătoare față de mașina din față și nu s-a prezentat la poliție in termen legal și nici la o societate de asigurare pentru constatarea amiabilă in vederea eliberării documentelor de constatare.
Recurentul a contestat doar contravenția de nerespectare a distanței dintre vehicule, în trafic.
Sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, Tribunalul constată că a fost întocmit in mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de disp. art. 17 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrage nulitatea absolută expusă a actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că in mod corect prima instanță a reținut că petentul a săvârșit cu vinovăție fapta contravențională de nerespectare a distantei legale intre autovehicule în trafic.
Nu poate fi vorba de un caz fortuit.
Petentul a condus mașina pe un carosabil cu polei, cu gheață, ceea ce trebuia să-l oblige la o vigilență maximă pentru evitarea unei stări de pericol.
Apoi, dacă, carosabilul era atât de neprietenos, petentul putea renunța la deplasare cu autoturismul prin oraș.
În plus, un autoturism altfel se conduce pe un carosabil aglomerat, acoperit cu gheață.
Așa fiind, vinovăția aparține doar petentului, nefiind date condițiile cumulativ necesare pentru reținerea cazului fortuit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent C. R. împotriva sentinței civile nr. 3677 din 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C. R., împotriva sentinței civile nr. 3677 din 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, A. D. |
Red. S.E./25.03.2014
Tehnored. A.D. 26 Martie 2014
4 ex.
Judecătoria V. – judecător Ghi9ntuială Mihzaela
..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 165/2014. Tribunalul... | Grăniţuire. Decizia nr. 771/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
