Plângere contravenţională. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 7342/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 415/R/2014
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecata cererii de recurs formulate de recurent petent .. cu sediul în V., ., ., județul V., în contradictoriu cu intimat - pârât I. T. de Muncă V. – cu sediul în V., .. 274, Județul V., împotriva sentinței civile nr. 1980 din data de 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat consilier juridic A. G. pentru intimat - pârât I. T. de Muncă V. cu delegație de reprezentare aflată la dosar, lipsă fiind recurent petent ..
Procedura legal îndeplinită
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care a relevat faptul că recursul este la al treilea termen de judecată ; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Interpelat consilier juridic A. G. pentru intimat - pârât I. T. de Muncă V. având cuvântul, declară că nu mai are cererii noi de formulat și acte de depus la dosar.
Instanța față de declarația părții prezente prin reprezentant, nemaifiind cereri noi de formulat în recurs și acte de depus la dosar, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la motivele de recurs invocate.
Consilier juridic A. G. pentru intimat - pârât I. T. de Muncă V. având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.1980/08.05.2013 pronunțate de Judecătoria V., ca fiind temeinică și legală
Tribunalul, declară dezbaterile închise și lasă cererea de recurs în pronunțare, după care, conform dispozițiilor art. 256 Cod pr. civ. s-a trecut la deliberare, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1980 din 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria V., a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . V., în contradictoriu cu I. T. de Muncă V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 20.06.2012 activitatea petentei a fost supusă controlului Inspecției Muncii. Cu acea ocazie s-au constatat o . deficiențe consemnate în procesul-verbal de control nr._/20.06.2012, s-au stabilit măsurile care trebuiau luate în vederea remedierii deficiențelor și s-au stabilit totodată termene până la care trebuiau remediate deficiențele. Aceste termene au fost stabilite la 1.07.2012, 10.07.2012 și 15.07.2012 (fila 5).
Cu toate că s-au stabilit aceste termene, la finalul procesului-verbal de control se menționează că în cel mult 5 zile de la primirea procesului-verbal de control, angajatorul trebuie să facă dovada remedierii tuturor deficiențelor constatate, documentele urmând a fi depuse la ITM V..
Este mai mult decât evident că inspectorul care a întocmit procesul-verbal de control_/20.06.2012, nu a corelat termenul de depunere a documentelor doveditoare pentru remedierea deficiențelor, cu termenele acordate în vederea remedierii acestor deficiențe.
Nu era însă relevant acest aspect decât în măsura în care procesul-verbal de contravenție s-ar fi încheiat la expirarea celor 5 zile deci, mai înainte de expirarea termenelor fixate pentru remedierea deficiențelor.
Însă procesul-verbal de contravenție s-a încheiat pe 4.10.2012, mult de la expirarea respectivelor termene, când s-a constatat că petenta nu a pus la dispoziția inspectorului de muncă documentele care să ateste îndeplinirea măsurilor stabilite prin procesul-verbal de control din 20.06.2012.
Se reține totodată că nu s-a făcut o corelare a termenelor, dar că obligația de informare a inspectorului de muncă expira la 15.07.2012.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. c din Legea 108/1999 și sancționată cu 5000 lei amendă contravențională.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește faptul că, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la Bârlad, instanța reține în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea 108/1999 că, inspectorii de muncă nu au o competență teritorială prestabilită în ceea ce privește controlul, constatarea și sancționarea contravențiilor la Legea 108/1999.
Dimpotrivă, conform art. 22, inspectorii de muncă își pot desfășura activitatea de control pe tot teritoriul țării, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea în mod curent.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că neîndeplinirea de către petentă, a măsurilor dispuse de către organul de control, la termenele stabilite de acesta, respectiv până la 15.07.2012, reprezintă contravenția prevăzută de art. 23 lit. b din Legea 108/1999.
Nerespectarea obligației de a pune la dispoziția inspectorului de muncă documentele care să ateste îndeplinirea măsurilor dispuse de acesta, echivalează cu neîndeplinirea măsurilor dispuse și reprezintă în consecință, aceeași contravenție prevăzută de art. 23 lit. b.
Contravenția prevăzută la art. 23 lit. c se referă la o altă situație de fapt și anume, la nerespectarea de către persoanele aflate în locația supusă controlului a obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, documente și informațiile solicitate, necesare controlului ori cercetării evenimentelor.
Instanța a opinat că astfel de contravenții nu se pot săvârși decât cu ocazia controlului activității și nu ulterior, după încheierea procesului-verbal de control și trasarea măsurilor. Din moment ce procesul-verbal de control s-a încheiat și au fost verificate toate documentele necesare finalizării controlului, nu se mai poate vorbi de posibilitatea săvârșirii contravenției prevăzute de art. 23 lit. c.
În faza următoare a remedierii deficiențelor a îndeplinirii măsurilor dispuse de inspectorul de muncă și a depunerii documentelor care să ateste îndeplinirea măsurilor, se poate vorbi doar de contravenția prevăzută de art. 23 lit. b în cazul neîndeplinirii acestor obligații.
Prin urmare, instanța a opinat că încadrarea juridică corectă a faptei săvârșită de petentă, respectiv nedepunerea documentelor care să ateste îndeplinirea măsurilor dispuse de inspectorul de muncă prin procesul-verbal de control din 20.06.2012, până la data de 15.07.2012, este art. 23 lit. b din Legea 108/1999.
Așa cum instanța a mai precizat, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat ulterior ultimului termen de remediere a deficiențelor, respectiv după 15.07.2012, este irelevant termenul de 5 zile prevăzut în finalul procesului-verbal de control din 20.06.2012, din toate punctele de vedere, existența contravenției nefiind determinată de nerespectarea acestuia.
Eroarea de fapt pe care petenta o invocă cu privire la termenul de depunere a documentelor nu poate fi reținută de instanță atât timp cât aceasta nu a fost sancționată pentru nerespectarea termenului de 5 zile ci, pentru nerespectarea termenului de 15.07.2012 care rezulta foarte clar din procesul-verbal de control, ca fiind ultimul termen până la care trebuiau remediate deficiențele și depuse documentele doveditoare în acest sens.
Chiar dacă instanța a dat o altă încadrare juridică faptei, s-a apreciat că aceasta nu reprezintă o cauză de netemeinicie sau nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, mai ales că regimul sancționator este același cu cel prevăzut pentru contravenția reținută în procesul-verbal, respectiv între 5000 și 10.000 lei amendă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a reținut că ea reflectă pe deplin gradul de pericol social al faptei și că nu se impune reindividualizarea ei, mai ales că petenta nu a făcut nici în proces dovada îndeplinirii măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control din 20.06.2012.
Pentru aceste motive plângerea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta . V. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată că prin sentința civilă nr. 1980, pronunțată de Judecătoria V. la data de 8 mai 2013, a fost respinsă ca fiind nefondată plângerea contravențională formulată de petenta .. V. împotriva tot procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/04.10.2012 încheiat de I. T. de Muncă V..
La respingerea plângerii contravenționale, prima instanță a reținut faptul că deși inspectorul care a întocmit procesul-verbal de control nr._/20.06.2012 nu a corelat termenul de depunere a documentelor doveditoare pentru remedierea deficiențelor, cu termenele acordate în vederea remedierii acestor deficiențe, cu toate acestea a considerat că "nu este relevant acest aspect".
Ori, apreciază că nu se poate înlătura o asemenea situație, în acest caz cea care a fost într-o culpă chiar și formală a fost intimata I. T. de Muncă V. și nu petenta .. V..
Mai mult decât atât, potrivit principiului de drept potrivit căruia "nimeni nu poate invoca propria sa culpă pentru apărarea unui interes legitim, precum și dispozițiile legale cuprinse în art. 11, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic ai contravențiilor potrivit cărora "caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită." Consideră că prima instanță trebuia să facă aplicarea acestor texte și să constate faptul că a fost într-o eroare de fapt cu privire la termenele impuse de reprezentanții intimate, fapt care nu putea conduce la săvârșirea unei abateri contravenționale și la aplicarea unei sancțiuni în acest sens.
De asemenea, solicită a se observa faptul că atunci când a analizat procesul-verbal de contravenție în ceea ce privește încadrarea acestuia în textul de lege, prima instanță a reținut faptul că "nedepunerea documentelor care să ateste îndeplinirea măsurilor dispuse de inspectorul de muncă prin procesul-verbal de control din 20.06.2012, până la data de 15.07.2012, este art. 23, lit. b) din Legea nr. 108/1999" (alineatul nr. 3, fila 5 din motivarea hotărârii) și "... nu se mai poate vorbi de posibilitatea săvârșirii contravenției prevăzute la art. 23, lit. c)" (alineatul nr. 1, fila 5 din motivarea hotărârii).
Cu privire la acest aspect, solicită a se avea în vedere faptul că există o bogată practică judiciară, în care instanțele de control judiciar au anulat procesele-verbale de constatare și sancționare contravențională cu argumentarea că "procesul-verbal de contravenție care nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că textul de lege aplicabil nu se încadrează în descrierea faptei contravenționale arătate prin procesul-verbal, duce la nulitatea actului prin încălcarea unor norme imperative." (lucrarea "Răspunderea contravențională - Jurisprudență - Practică judiciară", autor N. C., ediția a 2-a, editura Hamangiu, ediția 2011, pag. 173-174, Tribunalul București, secția a IX-a contencios-administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 2229/R/2009, nepublicată) sau că "potrivit art. 16, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, și descrierea faptei și indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
În cazul de față, arată că s-au reținut în sarcina sa două contravenții, fără ca acestea să fie încadrate în drept, agentul constatator limitându-se la indicarea cadrului general al incriminării, ceea ce echivalează cu neindicarea faptei săvârșite, împrejurare sancționată cu nulitatea absolută a actului" (lucrarea "Răspunderea contravențională Jurisprudență - Practică judiciară", autor N. C., ediția a 2-a, editura Hamangiu, ediția 2011, pag. 174-175, Tribunalul V., secția contencios-administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 129/R/2007) sau că "procesul-verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate absolută dacă a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, care dispun ce trebuie să cuprindă obligatoriu actul prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Sintagma "actul normativ" trebuie interpretată în sensul că se referă la articolul din lege și la actul normativ care impun în sarcina cetățeanului o anumită conduită. Dacă nu s-ar da o astfel de interpretare sintagmei în discuție, s-ar ajunge la situația ca o persoană sancționată contravențional să nu știe ce obligație impusă de lege în sarcina sa a încălcat, iar instanța învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, în loc să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat, ar trebui să procedeze la încadrarea juridică a faptei în raport de situația de fapt reținută de agentul constatator și de sancțiunea aplicată ceea ce este inadmisibil. " " (lucrarea "Răspunderea contravențională - Jurisprudență –practică judiciară”, autor N. C., ediția a 2-a, editura Hamangiu, ediția 2011, pag. 175-176, Tribunalul N., secția contencios-administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 372/R/2008).
Din aceste considerente, solicită admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, iar, pe cale de consecință, să se admită plângerea contravențională formulată, anularea în tot a procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/04.10.2012 încheiat de I. T. de Muncă V. și exonerată de plata amenzii aplicate.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ. și pe dispozițiile art. 11, alin. (1), art. 16, alin. (1) și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea prezentului recurs a anexat copii certificate din lucrarea de practică judiciară la care a făcut referire.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Intimatul I. T. de Muncă V., nu a depus întâmpinare în termen legal.
Analizând recursul formulat de petenta .. V., împotriva sentinței civile nr. 1980/08.05.2013 a Judecătoriei V., Tribunalul constată că acesta este nefondat, sentința recurată fiind atât legală, dar și temeinică.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând în mod corect atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat. Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că recurentul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
În mod corect, a stabilit instanța de fond că fapta recurentei de a nu depune documentele care să ateste îndeplinirea măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, prin procesul-verbal de control din 20.06.2012, până la data de 15.07.2012, se încadrează în dispozițiile art. 23 lit. b) din Legea 108/1999.
Stabilirea unei alte încadrări juridice a faptei nu reprezintă un motiv de nelegalitate a acului sancționator, în condițiile în care atât pentru contravenția prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea 108/1999, cât și pentru contravenția prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea 108/1999, limitele amenzii contravenționale sunt aceleași – de la 5.000 la 10.000 lei amendă.
Nu se poate reține nici existența erorii de fapt, ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei – actul sancționator a fost întocmit la data de 4.10.2012, așadar ulterior ultimului termen de remediere a deficiențelor, respectiv după 15.07.2012. Devine absolut irelevant termenul de 5 zile prevăzut în finalul procesului-verbal de control din 20.06.2012, atât timp cât recurenta nu a fost sancționată pentru nerespectarea termenului de 5 zile, dar pentru nerespectarea termenului de 15.07.2012, ultim termen până la care trebuiau remediate deficiențele.
Sub aspectul temeiniciei, situația a fost reținută corect de instanța de fond, fiind confirmată de înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge recursul declarat de . V. împotriva sentinței civile nr. 1980/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta . V., reprezentată legal prin administrator A. P., împotriva sentinței civile nr.1980/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria V., în dosar nr._, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11. 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E.-G. A. |
Grefier, M. M. |
Redactat - C.A.
Tehnoredactat - M.M.
Ex.2/27.11.2014
Judecătoria V. - judecător fond: C. P.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Evacuare. Decizia nr. 1148/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
