Fond funciar. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 3945/189/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 446/R/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător A. A.
Judecător M. C.
Grefier T. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs de recurs declarată de recurenta -pârâtă C. L. DE FOND FUNCIAR BÂRLAD în contradictoriu cu intimata - reclamantă F. E. – L. și intimata - pârâtă C. JUDEȚEANĂ V. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 1512/03-06-2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - fond funciar.
La apelul nominal făcut la pronunțare, au lipsit părțile în proces.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2014, susținerile recurentei pârâte prin reprezentant legal fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la termenul din data de 02 decembrie 2014, când conform prevederilor art. 256 al.1 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1512 din data de 06.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bîrlad a respins cererea de repunere în termen formulată de reclamanta F. E. L., ca lipsită de obiect.
A admis acțiunea formulată de reclamanta F. E. L. domiciliată în G., ., . în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bârlad și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V..
A recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei F. E. L. asupra suprafeței de teren de 130 m.p. în Bârlad, ., jud. V., urmând ca pentru această suprafață de teren să fie acordate despăgubiri.
A obligat C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bârlad și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V. să ramburseze reclamantei suma de 990 lei, împreună, reprezentând cheltuieli de judecată (câte 495 lei fiecare).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 10.08.2011, sub număr de dosar_, reclamanta F. E. L. a chemat în judecată pe pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor Bârlad și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 130 m.p. teren aflat în municipiul Bârlad, ., jud. V.
În fapt, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a tatălui său D. A., decedat la data de 22.09.2004, bunicilor săi, D. I., decedat în anul 1991 și D. G., decedată în anul 2010. B. sa, D. G. a fost bolnavă timp de mai mulți ani, suferind de Alzheimer. Arată că, în anul 2009, prin Dispoziția 6772 emisă de Primăria municipiului G., datorită faptului că aceasta nu se mai putea îngriji, a fost numită curator al bunicii sale pentru a-i reprezenta interesele. . are efecte devastatoare asupra creierului ducând la imposibilitatea bolnavului de a se îngriji de unul singur afectând memoria și celelalte procese psihologice. Cu puțin timp înainte de a decedat bunica sa, D. G., într-unul din puținele momente de luciditate, i-a spus că ea și bunicul său au avut o casă și o suprafață de teren în municipiul Bârlad. Arată că a făcut demersuri la Arhivele Naționale, iar din data de 13.12.2010 i s-a comunicat o copie certificată de pe actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 290/04.08._ la notariatul de Stat Raion Bârlad prin care aceștia cumpărase suprafața de teren de 130 m.p. și o casă de locuit pe . din Bârlad. Consideră că este îndreptățită, având în vedere situația excepțională, respectiv boala îndelungată a bunicii sale, care a pus-o în imposibilitatea obiectivă de a acționa în vedere realizării drepturilor sale, precum și modalitatea și data la care a aflat de existența acestui teren.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii 18/1991.
Prin precizările depuse la dosar la fila 67, reclamanta a arătat că temeiul de drept al acțiunii este art. 8-11 din Legea 18/1991.
În ceea ce privește modul în care terenul a intrat în proprietatea statului nu are cunoștințe despre acest lucru, singurul aspect pe care îl cunoaște este cel indicat, prin adresa nr. 1045/07.02.2011, respectiv terenul cu suprafața de 130 m.p. a fost inclus în planul de sistematizare și pe el se află amplasate blocuri de locuințe. Arată că, reconstituirea dreptului de proprietate vizează două aspecte, respectiv întinderea dreptului de proprietate și stabilirea amplasamentului acestuia. Precizează că terenul fiind inclus în planul de sistematizare, fiind amplasate blocuri de locuințe, cererea sa vizează reconstituirea dreptului de proprietate prin stabilirea întinderii acestuia.
Prin precizările efectuate și depuse la dosar la fila 95, reclamanta a arătat că, nu cunoaște modul cum terenul a intrat în proprietatea statului, deși a făcut demersuri la toate instituțiile care ar avea cunoștință despre acest lucru. Arată că a făcut toate demersurile posibile pentru a furniza instanței datele solicitate.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 42 din Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii 169/1997. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bârlad a depus întâmpinare (fila 20) prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că, așa cum prevăd dispozițiile art. 36 alin. 5 indice 1 din Legea 18/1991 privind fondul funciar, termenul de depunere a cererilor de restituire a terenurilor situate în intravilanul localităților a fost până la data de 01.11.2001.
Prin adresa nr. 55/23.03.2011 s-a comunicat reclamantei, prin avocat, faptul că cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafața de 130 m.p. situat în Bârlad, . nu poate fi soluționată favorabil, fiind formulată după expirarea termenului legal de depunere a cererilor. Reclamanta, deși a chemat în judecată C. locală de fond funciar a municipiului Bârlad nu a făcut dovada depunerii în termenul legal a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate. Pe de altă parte, terenul situat în Bârlad, . în suprafață de 130 m.p. a fost inclus în detaliul de sistematizare, fiind ocupat cu . lucrări de sistematizare verticală aferente, așa cum s-a comunicat prin adresa nr. 1045/07.02.2011.
La data de 04.10.2011, reclamanta a formulat cerere (fila 24) prin care a solicitat repunerea în termen cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 130 m.p., ., Bârlad.
În motivare, a arătat că, autoarea sa D. G. nu s-a putut încadra în termenul limită de depunere a cererilor, respectiv 01.11.2001, deoarece de peste 10 ani aceasta a fost bolnavă și nu avut discernământ pentru a face acte juridice. Abia în data de 13.12.2010 i s-a comunicat de la Arhivele Naționale o copie certificată de pe actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 290/04.08.1552 la Notariatul de Stat Raion Bârlad prin care aceștia cumpăraseră suprafața de 130 m.p. și o casă de locuit. Arată că în sistemul Legii 18/1991 efectul repunerii în termen constă în îndrituirea moștenitorului de a solicita în condițiile legii, fie reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului, fie restituirea în natură a apartamentelor sau dacă aceste a nu mai este cu putință, acordarea de despăgubiri. Susține că repunerea în termen, prevăzută de art. 12 alin. 2 din Legea 18/1991 și art. 5 alin. 4 din Legea 112/1995 este urmată de instituirea unui termen special de decădere de 45 zile și, respectiv 6 luni, în care poate fi formulată cererea de atribuire în proprietate a terenului sau a apartamentului ori plata despăgubirilor, în condițiile legii. Susține că se încadrează în aceste termene astfel, abia la data de 13.12.2010 i s-a comunicat de la Arhivele Naționale o copie certificată de pe actul de vânzare cumpărare, iar în lunile ianuarie martie a făcut demersuri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Mai arată că, repunerea în termen reglementată de aceste legi nu au caracter jurisdicțional, ci operează de drept, adică, direct în puterea legii, nefiind nevoie de intervenția vreunui organ de jurisdicție.
În drept, a invocat Legea 18/1991 ( art. 12 alin. 2) și Legea 112/1995 ( art. 5 alin. 4), art. 12 alin. 2 din Legea 18/1991.
Prin precizările depuse la dosar (fila 29), pârâții au arătat că, Legea 18/1991 reglementează posibilitatea persoanelor îndreptățite să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate până la data de 01.11.2001 acesta fiind un termen de decădere, potrivit art. 9 alin. 3 din lege. Arată că nu poate opera repunerea în termen.
Reclamantul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: acte de stare civilă, adeverința medicală (fila 8), dispoziția nr. 6772 din data de 21.07.2009, act de vânzare autentificat la nr. 290 din 4.08.1952 la Notariatul de stat Raion Bârlad, adresa nr. 1045/07.02.2011, adresa nr. 55 din data de 23.03.2011.
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr._ din data de 07.01.2013, adresa nr. 67/24.01.2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiză în specialitatea topometrie, raportul de expertiză fiind atașat la dosar la filele 124-138.
Reclamanta F. E. L., este fiica lui D. A. și D. S.. D. A. este fiul lui D. I. și D. G..
D. A. a decedat la data de 22.09.2004, iar mama sa, D. G. a decedat la data de 30.06.2010. Din adeverința medicală nr. 1283 din data de 29.04.2011 rezultă că D. G. a figurat în evidențele medicale cu demență senilă (.). Prin Dispoziția nr. 6772 din data de 21.07.2009, pentru bolnava D. G. a fost instituită curatela, fiind numită curator reclamanta F. E. L..
În timpul vieții, împreună cu D. I., bunica reclamantei D. G., a dobândit imobilul compus din casă de locuit împreună cu terenul cu suprafața de 130 m.p. situat în Bârlad, ., jud. V., potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 290 din data de 04.08.1952 la Tribunalul Popular al Raionului Bârlad.
Imobilul a fost identificat potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză B. I. M.. Imobilul, așa cum este descris în actul din 1952 și delimitat în planul de situație a orașului Bârlad, ediția 1953 (anexa nr. 2/pagina 1 la raportul de expertiză) nu mai există, terenul nu este îngrădit, fiind ocupat în totalitate de parte din blocul B1, alee acces în . centrala termică.
Imobilul nu a fost identificat în decretele de expropriere din perioada 1977-1978, cu tabelele anexă, fiind scos din evidențele fiscale în anul 1978. Nu există acte din care să rezulte naționalizarea imobilului sau donarea acestuia. Nu se cunoaște modalitatea în care terenurile au fost preluate de stat.
În urma documentării efectuate la sediul Primăriei municipiului Bârlad a rezultat faptul că zona în litigiu a fost puternic afectată de inundațiile din anii 1969, 1975 și de cutremurul din anul 1977. Casele din zonă s-au autodemolat sau au fost demolate, datorită stării avansate de degradare. La sediul Primăriei nu rezultă documente din care să rezulte dacă imobilul a fost demolat sau s-a autodemolat.
În conformitate cu art. 11 alin. 1 din legea 18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori
A.. 2 indice 2 din Legea 18/1991 introdus prin pct. 2 al art. I din Titlul IV al Legii 247/2005, prevede că, terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite în mod legal altor persoane.
Asupra cererii de repunere în termen
Din adresa nr. 55 din data de 23.03.2011 emisă de Primăria Municipiului Bârlad către reclamantă, prin avocat, rezultă că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantă cu privire la suprafața de teren de 130 m.p., nu a putut fi soluționată în mod favorabil, întrucât termenul de depunere a cererilor de restituire a terenurilor situate în extravilanul localităților a fost de 01.11.2001. Primăria a invocat art. 36 alin. 5¹din Legea 18/1991, republicată.
Din analiza art. 36 alin. 5¹din Legea 18/1991, republicată rezultă că, cererile de restituire prevăzute la alin. 5 se depun la primăria localității până la data de 01.11.2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
Termenul stabilit la art. 36 alin. 5¹ se referă expres la cererile de restituire prevăzute la alin. 5, acest ultim text prevăzând reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale.
Situația terenul cu suprafața de 130 m.p. pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate nu se regăsește în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991, terenul fiind ocupat cu construcții și lucrări de investiții.
Analizând înscrisurile depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, se reține că, nu rezultă din evidențele oficiale modalitatea de preluare a terenului de către stat. Apreciază instanța că este incident cazul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. 2¹ din Legea 18/1991, respectiv când preluarea de stat a imobilului a fost fără titlu.
În acest caz, doctrina a stabilit că, titlul de proprietate ce se emite în favoarea persoanelor care au fost deposedate abuziv de către cooperative de producție sau de către stat, fără titlu, are doar caracter recognitiv, deoarece textul art. 11 alin. 2¹ reglementează un caz de reconstituire de drept, ope legis, a dreptului de proprietate în favoarea acestor persoane.
Prin urmare, pentru a benefica de reconstituirea dreptului de proprietate în acest caz, nu este obligatoriu ca persoanele să recurgă la procedura reglementată de art. 9 alin. 1-3, reconstituirea dreptului de proprietate nefiind condiționată de depunerea cererii într-un anumit termen.
Prin urmare, întrucât legea nu prevede un termen pentru reconstituirea dreptului de proprietate, rezultă că, cererea de repunere în termen formulată de reclamantă este lipsită de obiect, motiv pentru care urmează să o respingă.
În raport de situația de fapt reținută în speță, cererea reclamantei este întemeiată. Soluția se întemeiază pe următoarele considerente:
Reclamanta F. E. L. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, așa cum pârâta a recunoscut prin întâmpinare.
Solicitarea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă.
Așadar, întrucât solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost soluționată în nici o modalitate de către Comisiile de fond funciar, îndreptățește instanța să soluționeze cererea și să răspundă la acesteia stabilind cu plenitudine de competență măsurile ce se impun.
Instanța a reținut că, din dispozițiile art. 8 alin. 2, precum și din întreaga economie a Legii 18/1991, republicată, rezultă că de prevederile privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor beneficiază persoanele care au adus teren în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către cooperativă sau de către stat, precum și moștenitorilor acestora.
Pentru a fi îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, solicitantul trebuie să facă dovada dreptului de proprietate cu acte, în condițiile art. 11 din lege, precum și să dovedească faptul că antecesorii, au fost deposedați, că terenul a fost preluat de către stat.
Dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren solicitată de reclamantă rezultă din Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 290 din data de 04.08.1952 la Tribunalul Popular al Raionului Bârlad din care rezultă că autoarea reclamantei D. G. împreună cu soțul său, D. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 130 m.p. situat în ., jud. V..
Împrejurarea că terenul a fost preluat de stat rezultă din faptul că, terenul a fost inclus în detaliu de sistematizare fiind ocupat cu . lucrări de sistematizare verticală aferente.
Din faptul că în evidențele oficiale nu rezultă actul normativ, act juridic sau faptul juridic în baza căruia terenul a fost preluat de stat, rezultă că terenul a fost preluat de stat fără titlu. Nu rezultă că imobilul construcție a fost demolat de stat și că s-au primit despăgubiri.
Prin urmare, instanța a apreciat că reclamanta R. E. L., în calitate de moștenitoare a autoarei D. G. este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 130 m.p. din Bârlad, ., jud. V..
Întrucât imobilul este ocupat o parte din blocul de locuințe B1, de elemente de sistematizare a zonei și nu există o suprafață care să poată fi reconstituită ca drept de proprietate și avizată de OCPT, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, suprafața de teren nu se poate reconstitui în natură, urmând ca pentru acesta să fie acordate despăgubiri.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, în temeiul art. 274 C.proc. civilă, reținând culpa procesuală a Comisiilor de fond funciar, instanța a obligat C. L. Bârlad și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate să ramburseze reclamantei suma de 990 lei împreună (câte 495 lei fiecare) reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta C. L. de Fond Funciar Bîrlad, care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a apreciat că reclamanta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în contextul dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea 18/1991 privind fondul funciar, pentru suprafața de teren de 130 mp din Bîrlad, . urmând ca aceasta să primească despăgubiri, și a constata totodată că termenul indicat de art. 35 alin.5 din Legea nr.18/1991 nu se aplică reclamantei, fiind prevăzut în mod expres pentru cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative.
Așa cum reține instanța de fond, din probatoriul administrat, terenul revendicat de către reclamantă, în anul 2011, a fost preluat de stat fără titlu, neexistând dovezi că imobilul construcție a fost demolat de stat și că s-ar fi primit despăgubiri. în prezent, imobilul revendicat este ocupat, în întregime, de . elemente de sistematizare a zonei.
Instanța de fond a apreciat că cererea de reconstituire a reclamantei se înscrie în dispozițiile art. 11 alin. 2 ind.l din Legea nr. 18/1991, fiind un caz de reconstituire de drept, ope legis, a dreptului de proprietate neexistând un termen de decădere în cuprinsul căruia trebuia să se formuleze cerere de reconstituire.
În mod eronat, instanța de judecată a apreciat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 nu se circumscrie unui termen de decădere având în vedere prevederile art. 11 alin. 4 care stabilesc că:" Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune și se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi. "
In mod evident cererile de reconstituire a dreptului de proprietate care se încadrează în prevederile art. 11 trebuiesc depuse în termenul de 30 de zile de la data intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991, în speță, 21.03.1991.
Termenele prevăzute de Legea nr. 18/1991 pentru cererile de reconstituire a dreptului de proprietate sunt termene de decădere de drept material și este evident că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de către reclamantă în anul 2011 este depusă cu mult peste termenul prevăzut de art. 11 alin. 4 din Legea nr. 18/1991.
Consideră recurenta că în mod eronat instanța de judecată a apreciat că cererea de reconstituire formulată de către reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991 nu este supusă unui termen de decădere, reconstituirea făcându-se de drept.
În ceea ce privește soluția instanței cu privire la acordarea de despăgubiri pentru terenul revendicat motivat de faptul că acesta este ocupat, în întregime, de . elemente de sistematizare a zonei, aceasta este criticată de recurentă sub aspectul că legiuitorul nu a prevăzut pentru beneficiarii Legii nr. 18/1991 posibilitatea acordării de despăgubiri în compensare pentru terenul ocupat.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 10 din Normele de aplicare a Legii nr. 18/1991, în situațiile În care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată.
Legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea oferirii de despăgubiri, în contextul Legii nr. 18/1991, existând doar două opțiuni: reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament iar în cazul în care restituirea pe vechiul amplasament nu este liber se poate oferi în compensare un alt teren.
Având în vedere faptul că soluția instanței nu are fundament legal apreciază recurenta că aceasta este nemotivată și nelegală, fiind imposibil de pus în executare în condițiile în care instanța nu a prevăzut că temeiul de drept, cuantumul acestor despăgubiri și autoritatea care urmează să acorde aceste despăgubiri.
În contextul legislației actuale, nu există autoritate care să acorde despăgubiri pentru imobilele revendicate în temeiul Legii nr. 18/1991 și care nu au putut fi restituite în natură.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului formulat de către recurenta C. L. de Fond Funciar Bîrlad și, analizând cauza, să se dispună respingerea acțiunii formulate de către F. E. ca netemeinică și nelegală.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt întemeiate.
Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, sub aspectul parților si al obiectului acțiunii, conform art.112 Cd.pr.civ.
Instanța nu este ținuta de motivarea in drept a acțiunii, de temeiul juridic al cererii de chemare in judecata, deoarece încadrarea juridica revine judecătorului, dupa punerea in discuția parților a acestui aspect, cu respectarea principiului contradictorialității si a dreptului la apărare.
In cauza de față, instanța a pus in discuția parților motivarea in drept a cererii de chemare in judecata si a cerut reclamantei sa prezinte explicații cu privire la împrejurările de fapt si de drept invocate in cererea de chemare in judecata deoarece aceasta a fost formulata in termeni neclari si confuzi.
In aceste condiții reclamanta a precizat ca temeiul de drept al acțiunii formulate sunt disp. art.8-11 din legea 18/1991, fara a argumenta incidenta acestor texte de lege. Mai mult decât atât, reclamanta, prin aparator, nu a oferit nici un fel de detalii cu privire la trecerea terenului in proprietatea statului si nici nu a indicat incidenta a cauza a disp. art.11 al.2 ind.1 din legea 18/1991, calificare juridica data de instanța cererii de chemare in judecata.
Pe de alta parte, Tribunalul constata ca nu era necesar ca instanța sa arate argumentele de fapt si de drept cu privire la neaplicabilitatea disp. art.36 al.5 ind.1 din lega 18/1991. Aceasta deoarece reclamanta nu a indicat un astfel de temei de drept si nici conținutul cererii de chemare in judecata nu conduc la o astfel de concluzie.
In adresa Primăriei Barlad către avocatul reclamantei se menționează ca,, in baza disp. art.36 al.5 ind.1 din legea 18/199, termenul de depunere a cererilor de restituire a terenurilor situate intravilanul localităților a fost de 1.11.2002,,.Prin aceasta adresa se aducea la cunoștința reclamantei ca termenul de formulare a cererii de restituirea terenului in suprafața de 130 mp fusese depășit. Răspunsul comunicat reclamantei cu privire la termenul de formulare a cererii de restituire cu referire la disp. art.36 al.5 nu echivalează cu o motivare a cererii de chemare in judecata de catre reclamanta in baza acestor dispoziții legale. In nici una din cererile formulate de către reclamanta si depuse la prezentul dosar nu se face referire la disp. art.36 al5 din legea 18/1991. Nesolicitându-se de către reclamanta restituirea terenului in baza acestor dispoziții legale, nu era necesar ca instanța de fond sa analizeze incidenta acestui text de lege in cauza de fata.
Oricum nu rezulta din probele administrate ca imobilul in cauza a trecut in proprietatea statului prin aplicarea disp. Decretului nr.712/1996 si chiar in situația aplicării disp. art.36 al.5 ind.1 din legea 18/1991, cererea de reconstituire putea fi depusa pana cel mai târziu la data de 30.11.2005, având in vedere disp. art.33 din legea 1/2000, care a instituit un nou termen de depunere a cererilor. Reclamanta nu a formulat cerere in acest termen. In cazul in care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate nu au fost formulate in cursul termenului de decădere, se poate solicita repunerea in termen in condițiile art.103 Cd.pr.civ cu condiția de a dovedi, potrivit art.1169 Cd.civ., ca a fost împiedicat,de o împrejurare mai presus de voința sa, sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate. Nu s-a dovedit insa ca autoarea D. G. sau reclamanta au fost împiedicate sa formuleze cererea pana la data de 30.11.2005 de o împrejurare mai presus de voința lor.
Mai trebuie menționat ca in situația reconstituirii dreptului de proprietate in baza disp. art.36.al.5 ind.1 din legea 18/1991, aceasta se face prin ordin al prefectului. Prin urmare, titlul de proprietate este actul administrativ emis de o autoritate a administrației publice.
Tribunalul constata ca in cauza nu sunt incidente nici disp. art.11 al.2 ind.1 din legea 18/1991 in baza cărora instanța de fond a admis acțiunea pentru argumentele ce vor fi expuse in continuare:
Articolul 11 al.2 ind.1 din legea 18/1991 introdus prin Ttlul IV art.1 pct 2 din legea 247/2005 stabilește dreptul persoanelor fizice cărora le-a fost preluat terenul deținut in proprietate, fie in mod abuziv de catre CAP, fie de către stat, fara nici un titlu, de a reintra in stăpânirea acestora. Este necesar ca terenul sa nu fi fost atribuit in mod legal unor alte persoane, iar titlul se emite de către prefect, la propunerea Comisiei locale de fond funciar, conform art.27 al.2 ind.1 din legea 1/2000.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca terenul in litigiu se încadrează in situația reglementata de textul de lege mai sus arătat. Nu s-a făcut dovada ca terenul a fost preluat fara titlu valabil, dar chiar si in situatia in care s-ar considera ca imobilul-teren in suprafața de 130 mp din Bârlad, . ar fi trecut in proprietatea statului in acesta modalitate, oricum nu este îndeplinita si cealaltă condiție, respectiv ca terenul sa nu fi fost atribuit in mod legal altor persoane.
Din adeverința depusa de către Primăria Barlad(fila 13 dosar) rezulta ca terenul este ocupat de un . lucrări de sistematizare verticala aferente.
Articolul 34 din legea 1/2000, care utilizează termenul de ,,terenuri,,, fara a specifica natura acestora, trebuie coroborat cu art.1 al aceleași legi, care definește obiectul de reglementare al acesteia, respectiv ,,reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere,, ,iar terenul solicitat de către reclamanta nu este teren agricol sau forestier, ci un teren intravilan, in prezent afectat de construcții de utilitate publica.
Nu se poate face confuzie intre regimul juridic aplicabil terenului in cauza, coroborand dispozițiile generale ale legii 18/1991, cu cele speciale care se aplica doar situațiilor cu caracter particular, respectiv cele cuprinse in art.11 al.2 ind.1 din legea 18/1991.
In realitate, terenul revendicat de reclamanta nu se supune dispozițiilor legilor fondului funciar deoarece este situate in intravilanul localitatii si este afectat de clădiri de utilitate publica.
Reclamanta putea solicita restituirea cestui teren sau masuri reparatorii prin echivalent in baza disp. legii 10/2001 si nicidecum nu poate fi restituit in baza dispozițiilor legilor fondului funciar.
Pentru a-si putea realiza dreptul pe care pretinde ca îl are cu privire la terenul trecut in proprietatea statului in mod abuziv, reclamanta are la indemna dispozițiile legii 10/2001, respectiv procedura prealabila de notificare a persoanei juridice detinatoare.
Domeniul de aplicare al legii 10/2001(lege generală de reparație) are caracter de complinire in raport de legea speciala cu caracter reparatoriu a fondului funciar, in sensul ca intra sub incidenta ei si acele terenuri din intravilanul localității care pana la .,14.02.2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite in procedura de stabilire a dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar. Prin formularea ,,si nerestituite,, din art.1 al legii, reiese ca legiuitorul a avut in vedere si acele terenuri situate in intravilanul localității, care nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite pana la . legii 10/2001.
Rezulta, așadar, ca legea 10/2001 are caracter complementar fata de legea 18/1991 si celelalte acte normative speciale cu caracter reparator si nu invers. Numai daca, legea 18/1991 ar fi avut caracter complementar fata de legea 10/2001 s-ar fi putut pune problema restituirii unui teren in baza disp. legii 18/1991 daca nu fusese restituit in baza legii 10/2001. Aceasta insa nu a fost posibil, in primul rând datorita faptului ca legea 18/1991 a apărut înaintea legii 10, iar, pe de alta parte, au domenii diferite de reglementare. De altfel, nu rezulta din înscrisurile depuse la dosar ca reclamanta sau autoarea ei a urmat procedura speciala prev. de legea 10/2001.
F. de considerentele reținute mai sus, Tribunalul constata ca recursul declarat este întemeiat, urmând sa fie admis.
In baza art. 312 Cd.pr.civ,Tribunalul va modifica sent. civ. nr.1512/2014 a Judecătoriei Barlad în sensul respingerii acțiunii formulate de F. E. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. locala de fond funciar Barlad împotriva sent.civ. nr.1512/2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o modifică astfel:
Respinge acțiunea formulata de F. E. L. în contradictoriu cu C. locală de fond funciar Bârlad și C. Județeană de fond funciar V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.12.2014.
Președinte, O. M. V. | Judecător, A. A. | Judecător, M. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.A.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 03 Decembrie 2014
Judecătoria Bîrlad-judecător fond: G. B.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 181/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 249/2014. Tribunalul... → |
|---|
