Plângere contravenţională. Decizia nr. 503/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 503/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 2277/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 503/A/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier L.-C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelantul – petent S. L., domiciliat în Negrești, .. 15, jud. V. în contradictoriu cu intimatul – organ constatator Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. S. M. pentru apelant, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: dosarul se află la primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile este completă, apelul este tardiv formulat, motivat, suficient timbrat, intimatul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanței ca fiind temeinică și legală. S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța constată că apelul este legal timbrat cu suma de 20 Ron potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Din oficiu invocă excepția tardivității apelului, pe care o pune în discuția părților.
Av. S. M., pentru apelant, având cuvântul pe excepție solicită respingerea acesteia.
Menționează faptul că sentința civilă nr. 3140/2013 a Judecătoriei V. i-a fost comunicată apelantului la domiciliul din Negrești însă acesta nu mai locuiește la adresa respectivă, în urma divorțului acesta mutându-se la mama sa, în localitatea Todirești, unde locuiește și în prezent. S-a întâlnit cu fosta lui soție care i-a înmânat hotărârea respectivă însă trecuse termenul pentru declararea apelului motiv pentru care a formulat cerere de repunere în termen.
Pentru aceste considerente solicită admiterea cererii de repunere în termen și respingerea excepției tardivității apelului.
Pe fondul cauzei solicită admiterea apelului așa cum a fost el formulat și motivat și pe cale de consecință casarea sentinței civile nr. 3140/2013 a Judecătoriei V. și anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de IPJ V. la data de 18.03.2013.
Precizează faptul că instanța de fond a revenit asupra expertizei judiciare privind calculul retroactiv al alcoolemiei considerând că aceasta nu este concludentă în soluționarea cauzei, fără o motivare în acest sens. Consideră că instanța de fond nu mai putea reveni asupra unei probe pe care inițial o admisese.
S-au declarat dezbaterile închise, conform art. 394 C., după care s-a lăsat dosarul în pronunțare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art. 395 C., pentru când s-a dat decizia civilă de față;
INSTANȚA:
Deliberând asupra apelului declarat de apelantul – petent S. L. împotriva sentinței civile nr. 3140 pronunțată de Judecătoria V. la data de 24.02.2014, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3140/30.09.2013, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul S. L. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 18.03.2013, încheiat de I.P.J V., ca neîntemeiată, și l-a obligat la plata către stat sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria V. a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin procesul verbal CP nr._ din data de 18.03.2013 s-a reținut că la data de 01.03.2013, ora 18.30, petentul a condus auto marca Dacia 1304, cu număr de înmatriculare_, pe DN 15 D, pe raza localității Siliștea, jud. V.. Cu ocazia controlului, petentul a fost testat cu aparatul etilotest, constatându-se o alcoolemie de 0,20mg/l în aerul expirat. Fapta săvârșită de către petent a fost încadrată juridic în conținutul dispozițiilor prev. de art. 102 alin.3 lit. a din O.U.G nr.195/2002R.
La cererea formulată de către petent au fost recoltate probe biologice, rezultatul acestora fiind consemnat în Buletinului de Analiză toxicologică - alcoolemie nr. 314-315 din data de 05.03.2013,
Art 102 alin 3 lit a) din OUG nr 195/2002 prevede că este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a contravenției constând în conducerea sub influența băuturilor alcoolice.
ART. 96*) alin 1 din același act normativ stabilește că sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
ART. 111 alin 1 lit. c stabilește că permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 102 alin. (3) .lit.a) .
În cauza Lutz c. Germaniei ,Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reiterând argumentele din cauza Ozturk c. Germaniei privind faptul că generalitatea normei și caracterul punitiv și represiv al sancțiunii sunt suficiente pentru a considera fapta ca „acuzație în materie penală” a analizat inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție în procedurile supuse analizei, statuând astfel expres faptul că această prezumție este aplicabilă în acest tip de cauze privind încălcarea regimului circulației rutiere.
De asemenea, Curtea a apreciat că retragerea permisului de conducere ține de dreptul de a conduce un vehicul care este de o mare utilitate pentru viața curentă a oricărei persoane sau pentru exercițiul unei activități profesionale de aceea, iar măsura retragerii de puncte care să ducă la reținerea permisului de conducere are un caracter preventiv, dar și un caracter punitiv și disuasiv ( Malige c. France, 23.09.1998.)
Analizând condițiile de fond ale procesului verbal, pornind de la prezumția de nevinovăție reglementată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și analizând pretinsa netemeinicie a situației de fapt reținută în procesul verbal în discuție, instanța constată că aceasta este înlăturată prin faptul că din cuprinsul Buletinului de Analiză toxicologică - alcoolemie nr. 314-315 din data de 05.03.2013, petentul S. L. avea cantitatea de alcool în sânge de 0,40 g%o, proba nr.I, ora 19.10 și de 0,25 g%o, proba nr.I, ora 20.10 (f.19).
Petentul în susținerea motivelor de fapt ale plângerii a confirmat faptul că în urma testării cu aparatul etilotest, rezultatul indica o alcoolemie de 0,20 lg/l alcool pur în aerul expirat. Susținerea petentului în sensul că în dimineața de 01.03.2013 a consumat un pahar cu vin, ceea ce face imposibilă existența unei alcoolemii de 0,20 mg/l alcool pur în aerul expirat, este contrazisă de probatoriul administrat în cauză, nefiind de natură să răstoarne prezumția de autenticitate și veridiciate a aspectelor de fapt menționate în cuprinsul actului contestat.
Instanța de fond a reținut că în raport de ansamblul probator administrat în cauză, prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată, fapta contravențională existând în maniera reținută de către organele constatatoare.
Cu privire la sancțiunea complementară, s-a apreciat că ar fi vorba despre un formalism excesiv dacă s-ar anula procesul verbal datorită neprecizării expresă a luării măsurii suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile în condițiile în care în conținutul procesului verbal contestat este indicat în mod expres textul de lege în baza căruia s-a reținut săvârșirea contravenției (art. 102 alin 2 lit. e din OUG 195/2002 ), text care prevede aplicare împreună cu sancțiunea amenzii a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Agentul constatator nu are posibilitatea de a aprecia asupra cuantumului duratei de suspendare a dreptului de a conduce a autovehiculelor, de a alege între o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de a aplicare a acestei sancțiuni complementare .
Instanța de fond a mai reținut că prevederile art. 111 alin 1 lit. c din OUG 195/2002 stipulează expres că în cazul săvârșirii contravenției prevăzute de art 102 alin 3 permisul de conducere se reține, astfel încât măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere a petentului nu s-a luat în lipsa unei sancțiuni complementare.
Întrucât s-a reținut că fapta a fost săvârșită cu vinovăție de către petent, instanța a apreciat că nu poate înlătura sancțiunea complementară de reținere a permisului de conducere, aceasta menținându-se.
Pentru considerentele ce preced, instanța a respins plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată, și a menținut procesul verbal CP nr_ din 18.03.2012 încheiat de intimata I.P.J V., ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe civile, peste termenul legal, a declarat apel petentul S. L., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, sub aspectul legalității, apelantul a arătat faptul că, în mod greșit, instanța de fond a revenit asupra probei constând în efectuarea unei expertize având drept obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei, deși această probă era utilă soluționării cauzei.
În al doilea rând, sub aspectul temeiniciei, apelantul a susținut faptul că, în mod greșit, instanța de fond a menținut procesul- verbal contestat deși din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat vinovăția sa.
Totodată, apelantul a formulat și o cerere de repunere în termenul de apel motivat de faptul că nu mai locuia la adresa indicată la soluționarea în fond a cauzei, ci, fiind despărțit în fapt de soția sa, locuia împreună cu mama sa, în localitatea Todirești, sentința fiindu-i comunicată mult mai târziu.
Intimatul, legal citat, a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat respingerea apelului declarat de petentul S. L. și menținerea sentinței civile nr. 3140/2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o consideră temeinică și legală.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, reține faptul că, deși cererea de repunere în termenul de apel este întemeiată, prezenta cale de atac este neîntemeiată.
Înainte de toate, tribunalul reține faptul că cererea formulată de către apelantul S. L. de repunere în termenul de apel, este întemeiată, urmând a fi admisă, ca atare.
Potrivit prevederilor art. 186 C. partea care a pierdut un termen va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinici justificate.
Cum în speță sentința nr. 3140 din data de 30.09.2013 a fost comunicată la adresa din Negrești, .. 11, jud. V., iar apelantul prin memoriul de fila 23 dosar de fond a indicat faptul că locuiește la adresa din Negrești, .. 11, jud. V., adresă care este activă si în evidențele serviciului de evidență informatizată a persoanei, tribunalul reține faptul că prezenta cerere de repunere în termenul de apel este întemeiată, urmând a fi admisă.
În atare condiții, ca o consecință a admiterii cererii de repunere în termenul de apel, tribunalul va respinge excepția tardivității declarării apelului, acesta fiind formulat în termenul prevăzut de lege.
Referitor la primul motiv de apel, respectiv cel privind nelegala revenire de către instanța de fond cu privire la proba constând în efectuarea unei expertize având drept obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei, deși această probă era utilă soluționării cauzei, tribunalul reține faptul că acest motiv de apel este neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 255 și 258 C. probele pot fi încuviințate numai dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 255 C., adică dacă probele trebuie admisibile și utile, duc la soluționarea cauzei.
În temeiul prevederilor art. 259 C. instanța poate reveni asupra probelor dacă apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară.
În concret, prin încheierea din data de 26.06.2013, Judecătoria V. a dispus admiterea probei cu expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, iar prin încheierea din data de 18.09.2013 a revenit asupra acesteia apreciind-o ca inutilă.
Tribunalul reține faptul că, realmente, proba constând în efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei este inutilă în condițiile în care, odată cu oprirea sa în trafic, apelatul a fost testat cu fiola alcooltest și, de asemenea, i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind emis buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 314-315 din 5.03.2013.
D. pentru care, în mod just, cu respectarea prevederilor art. 259 C., instanța de fond a revenit asupra probei constând în efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, respectiv cel privind lipsa de vinovăție a apelantului cu privire la săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin.3 lit. a din O.U.G nr.195/2002R, tribunalul reține faptul că si acest motiv de apel este neîntemeiat.
În procesul contravențional operează două prezumții care produce efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de recurs constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Apelantul S. L. nu a administrat probe care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, prin procesul verbal de contravenție contestat apelantul petent S. L. a fost sanctionat cu amenda în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin.3 lit. a din O.U.G nr.195/2002R, constând în aceea că, la data de 01.03.2013, ora 18.30, petentul a condus auto marca Dacia 1304, cu număr de înmatriculare_, pe DN 15 D, pe raza localității Siliștea, jud. V., având în sânge o alcoolemie de 0,20 mg/l în aerul expirat .
La cererea formulată de către petent au fost recoltate probe biologice, rezultatul acestora fiind consemnat în buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 314-315 din data de 05.03.2013, din cuprinsul căruia rezultă că apelantul avea o alcoolemie de 0,40 g0/00 în sânge(fila 19 dosar de fond).
Astfel, instanța de apel constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de fond a respins plângerea formulată de către petentul S. L...
Pentru aceste considerente, instanța de apel constata că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că, în temeiul prevederilor art.480 Cod procedură penală, va respinge,ca neîntemeiat, apelul declarat de S. L., împotriva Sentinței civile nr. 3140 din 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea formulată de petentul S. L., privind repunerea în termenul de apel.
Respinge excepția tardivității apelului.
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de S. L., împotriva Sentinței civile nr. 3140 din 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 Iunie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, L.-C. L. |
Red. BLM/25.06.2014
Tehnored. LLC
4 ex./.>
Judecător fond – E. M. D., Judecătoria V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 720/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 501/2014. Tribunalul... → |
|---|
