Plângere contravenţională. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 1464/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/R/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul petent O. V. domiciliat în mun. Iași, ., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun . V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr. 1363 din data de 04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen legal, timbrat potrivit prevederilor art. 19 din OG 80/2013, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul I. V. nu a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.1363 din data de 04.06.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Bîrlad a respins plângerea contravențională formulată de petentul Olanescu V. domiciliat în Iași, .,. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 05.12.2012 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei V. la data de 13.12.2012 sub nr._, petentul Olanescu V. a contestat procesul verbal . nr._ din data de 05.12.2012 întocmit de Inspectoratul Județean de Poliție V., solicitând anularea procesului verbal, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și restituirea permisului de conducere.
Prin sentința civilă nr. 639 de la 11.02.2013, Judecătoria V. a declinat competența de soluționare acuzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 11.03.2013 sub nr._ și repartizată în mod aleatoriu prezentului complet civil-C8 civil.
În fapt, relatând succesiunea faptelor, petentul a arătat că la data de 05.12.2012, se deplasa spre Iași pe DE 581 pe sectorul de drum Bârlad-V.. În zona respectivă, DE 581 era marcat cu linie discontinuă ceea ce îi dădea dreptul să efectueze depășiri de autovehicule în conformitate cu codul rutier. În dreptul Km 64-65 a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere V., care i-au adus la cunoștință că a depășit nelegal câteva autovehicule, cărora le-a dat denumirea de coloană. Susține că nu a pus în pericol circulația pe drumurile publice din sens invers. Susține că la momentul în care s-a înscris în depășire autovehiculul care circula în sens invers se afla la o distanță de peste 150 metri ceea ce îi dădea posibilitatea să efectueze manevra de depășire. Circulația pe DE 581 se desfășoară pe două benzi, câte una dus și întors ceea ce dă senzația că autovehiculele circulă în coloană. Arată că ar fi explicat agentului constatator faptul că avea posibilitate să efectueze depășirea, că nu a pus în pericol nici un moment circulația rutieră, însă explicațiile sale nu au fost acceptate.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G.2/2001 și O.U.G. 195/2002.
Intimatul a depus întâmpinare (fila 10) prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru faptul că la data de 05.12.2012, ora 14,07 pe DE 581, km 64-65 a condus autoturismul Skoda cu nr. de înmatriculare_ efectuând o depășire a coloanei de mașini în timp ce din sens invers se apropia alt autovehicul obligându-l să forțeze. De asemenea, petentul circula cu viteza de 111 km/h abatere filmată cu radarul MAI_.La momentul întocmirii procesului verbal, petentul nu a formulat obiecțiuni. Fapta reținută este dovedită cu planșele foto depuse la dosar. Viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul este redat în dreptul literei F, funcție activă al cărei rol este să redea și să rețină viteza cea mai mare de circulație a autovehiculelor care intră în raza de acțiune a aparatului radar. În dreptul literei T este redată viteza cu care a circulat autovehiculul depășit de petent, iar în dreptul literei F este redată viteza cu care a circulat autovehiculul petentului, observându-se ca acesta a fost surprins în momentul în care efectua depășirea autovehiculului a cărui viteză este redată la T. Aparatul radar cu ajutorul căruia au fost constate contravențiile a fost amplasat pe autovehiculul înmatriculat cu numărul MAI_ și este verificat metrologic potrivit Buletinului de verificare metrologică nr._ din 11.04.2012. Din cartea de identitate a autovehiculului se poate observa faptul că numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care este amplasat aparatul radar a fost schimbat din_ în MAI_.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin. 7 O.G. 2/2001, art. 100 alin. 3 lit. e O.U.G. 195/2002, art. 120 din H.G. 1391/2006.
În temeiul art. 242 C.proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petentul a depus la dosar copie de pe procesul verbal contestat.
Intimatul a depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal, procesul verbal contestat.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În urma analizării procesului-verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._, s-a reținut în sarcina petentului Olanescu V., că la data de 05.12.2012, în timp ce circula pe DE 581, la Km 64-65 a efectuat manevra de depășire coloanei de autovehicule în timp ce din sens invers se apropia un autovehicul, obligându-l să frâneze. S-a reținut că petentul a circulat cu viteza de 111 km/h.
Prima faptă, constând în efectuarea manevrei de depășire a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG195/2002, iar cea de-a doua faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 108 alin.1 lit. a pct.4 din OUG195/2002. Totodată, s-a dispus aplicarea sancțiunii aplicării a 2 puncte de penalizare, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, fiind aplicată măsura tehnico - administrativă a reținerii permisului de conducere.
La rubrica ,,alte mențiuni" s-a consemnat, sub semnătura petentului: ,, nu sunt " -obiecțiuni (nota instanței).
Procesul-verbal a fost semnat de petent, la rubrica contravenient -am luat la cunoștință", precum și dovada de înștiințare.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Orice alte lipsuri din procesul – verbal, mai puțin cele menționate la art. 17 din O.G. 2/2001 sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța a constatat că petentul nu aduce critici cu la legalitatea procesului verbal.
II. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 100 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Art. 120 alin. 1 lit. j) din H.G.1391/2006 interzice efectuarea manevrei de depășire, când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii;
Potrivit art. 108 alin.1 lit. a pct. 4 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Întrucât este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Pe de altă parte, petentului îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție, prezumție care poate fi răsturnată până la proba contrară.
Instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care cele constatate de agentul constatator se coroborează cu alte mijloace de probă sau când petentul și-a asumat la momentul întocmirii procesului verbal, fapta imputată.
În acest caz, petentului trebuie să i se garanteze dreptul la apărare și trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că, fapta reținută în procesul verbal de contravenții este confirmată de probele administrate de intimat, respectiv planșele foto depuse la dosar coroborate recunoașterea indirectă efectuată la momentul întocmirii procesului verbal probe care sunt de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul.
S-a observat că la momentul întocmirii procesului verbal petentul a arătat, sub semnătură, că nu are -obiecțiuni, semnând spre însușire procesul verbal și mențiunile cuprinse în acesta. Se apreciază că petentul a recunoscut implicit situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenții, renunțând la prezumția de nevinovăție de care se bucura. Declarația consemnată reprezintă o mărturisire spontană efectuată, din punct de vedere temporal, cel mai aproape de săvârșirea faptei, ceea ce conduce la concluzia sincerității acesteia.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din împrejurarea că, este nefiresc ca cineva să se acuze în mod fals de săvârșirea unei fapte, suportând astfel, sancțiunea contravențională.
Pe de altă parte, rezultă din probele administrate că petentul, circulând pe DE 581 a efectuat manevra de depășire a unei coloane de mașini, deși din partea opusă venea un autoturism.
Petentul a recunoscut că a efectuat manevra de depășire, însă în opinia sa, manevra a fost efectuată regulamentar, autoturismul care circula pe sensul opus de mers fiind la o distanță de 150 metri ce îi permitea să efectueze manevra de depășire în condiții de siguranță. Petentul nu a produs nicio probă în susținerea afirmațiilor sale.
Contrar susținerii petentului, din planșele foto depuse la dosar rezultă că autoturismul care circula pe sensul opus de mers la momentul efectuării manevrei de depășire se afla o distanță foarte mică de autoturismul condus de petent (se observă oglinda-planșa foto nr. 1), împrejurare din care se prezumă că acesta a frânat pentru a evita coliziunea.
În ceea ce privește fapta privind depășirea vitezei, petentul nu o contestă, iar în raport de planșele foto depuse la dosar din care rezultă săvârșirea acesteia, instanța apreciază că ea a fost săvârșită de către petent.
În aceste condiții, instanța a constatat că procesul-verbal cuprinde consemnarea unei fapte conforme cu realitatea, ceea ce conduce la concluzia temeiniciei procesului-verbal.
.Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța a constatat că sancțiunile aplicate petentului sunt legale și că sunt proporționale cu gradul de pericol social la faptelor. Nu se relevă nici un motiv de reindividualizare a sancțiunii sau de înlăturare a sancțiunii complementare, întrucât faptele petentului sunt grave, putând cauza accidente rutiere grave.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a apreciat că plângerea contravențională formulată de petentul O. V. este neîntemeiată, sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenții sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul O. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu referire la probele administrate la fond și admise de prima instanță, susținând că, referitor la legalitatea procesului verbal de contravenție, intimatul I. V. nu a depus la dosarul cauzei planșe foto sau înregistrare video din care să rezulte că la data și ora respectivă recurentul a efectuat depășirea coloanei de autovehicule și astfel a adus atingere participanților la traficul rutier care circulau din sens invers.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că recurentul, în condițiile în care acesta se afla în mersul în coloană, înființată de autovehiculele de mare tonaj care mergeau cu viteză redusă, și pentru evitarea coloanei stânjenitoare la trafic rutier pe un drum european, a efectuat manevra de depășire cu respectarea art. 118 din Codul Rutier.
Pentru efectuarea acestei manevre, pe o durată scurtă de timp și o distanță scurtă, recurentul a fost nevoit să mărească viteza de deplasare, pentru a depăși și a intra pe sensul său de deplasare, însă în timpul manevrei de depășire nu circula nici un autovehicul din sens invers, în aceste condiții comportamentul agentului constatator depășind cadrul legal.
Recurentul consideră că dacă a depășit viteza regulamentară pe drumul European 581 a fost pentru a efectua la timp o depășire în coloană, pentru a nu stânjeni participanții la trafic.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, recurentul O. V. a arătat că incorect instanța de fond a apreciat că acesta a fost încheiat în conformitate cu prevederile OG 2/2001 și se bucură de prezumția relativă de legitimitate și temeinicie, neputând fi de acord cu aceasta în condițiile în care agentul rutier nu a fost obiectiv în puterea sa de apreciere a presupusei fapte contravenționale, și nu a apreciat corect situația din teren, aplicând o măsură contravențională nelegală prin lipsa de obiectivitate.
Chiar dacă prin considerente, instanța de fond face vorbire cu privire la faptul că în cauză operează prezumția relativă de legalitate și temeinicie fără a se depăși limita rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele, recurentul susține nu a avut posibilitatea apărării în condițiile în care proba cu fotografia a fost discutabilă, în zona respectivă nu există mijloace video de supraveghere a traficului, nu a fost prezentat de către agentul constatator nici un număr de înmatriculare a vreunui autovehicul care circulând pe sens invers ar fi fost deranjat de către recurent în timpul manevrei de depășire efectuată la data și ora respectivă, astfel că nu poate fi identificat efectul juridic al acestei depășiri pentru care a meritat să fie sancționat contravențional.
Pentru cele arătate, recurentul O. V. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, și pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale.
Intimatul I. V. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind. 1 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Examinând actele si lucrările dosarului, Tribunalul constată faptul că recursul declarat în cauză de către petentul O. V. este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi arătate în continuare:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că situația de fapt a fost reținută, în mod corect, de agentul constatator.
Agentul constatator a depus, la instanța de fond, planșe fotografice (filele 13-14 dosar Judecătoria Bârlad), din care reiese, în mod clar, viteza de 111 km/h pentru data de 5.12.12, ora 14.07.30 în dreptul literei „F” (FASTESTSPEED) – care semnifică viteza maximă de circulație dintre autovehiculele aflate în raza de acțiune a aparatului radar, din succesiunea planșelor fotografice distingându-se autovehiculul condus de petentul-intimat și numărul de înmatriculare al acestuia.
În planșele fotografice, apare mențiunea „opus”, ceea ce semnifică faptul că înregistrarea video privește autovehiculul, care circulă de pe sensul opus.
De asemenea, din planșele fotografice reiese că petentul, circulând pe D.E. 581 a efectuat manevra de depășire a unei coloane de mașini, deși din partea opusă venea un autoturism.
Petentul însuși a recunoscut efectuarea manevrei de depășire, justificând-o că, din sens opus, pe o distanță de 150 de metri, nu venea nici un autovehicul, aspect contrazis de planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, din care reiese că autoturismul care circula pe sensul opus de mers la momentul efectuării manevrei de depășire se afla o distanță foarte mică de autoturismul condus de petent.
Tribunalul arată și că, la momentul constatării faptei, recurentul-petent a arătat, sub semnătură, că nu are obiecțiuni.
Tribunalul consideră că a fost recunoscută implicit situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție. Declarația consemnată reprezintă o mărturisire spontană efectuată, din punct de vedere temporal, cel mai aproape de săvârșirea faptei, ceea ce conduce la concluzia sincerității acesteia.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din împrejurarea că, este nefiresc ca cineva să se acuze în mod fals de săvârșirea unei fapte, suportând astfel, sancțiunea contravențională.
Instanța are în vedere că, orice persoană responsabilă are obligația de a citi ceea ce semnează și de a semna doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze procesul-verbal, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face parte chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.
În plus, în cauza de față, există probe temeinice din care rezultă fără niciun dubiu faptele săvârșite de către petent și vinovăția acestuia, respectiv aspectele reliefate de planșele fotografice depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principale și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de O. V. împotriva sentinței civile nr.1363 din 04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de O. V. împotriva sentinței civile nr.1363 din 04.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, A. C. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.C.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2-16 Ianuarie 2014
Judecătoria Bârlad - judecător fond: G. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 501/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 93/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
