Plângere contravenţională. Decizia nr. 805/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 4955/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 805/A/2014
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelant S. E., cu domiciliul în V., . ., ., in contradictoriu cu intimat Poliția L. V. - Serviciul Circulație, împotriva sentinței civile nr. 206 din 28.01.2014 pronunțata de Judecătoria V., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelant - S. E., personal, precum și reprezentantul intimatului Poliția L. V. - Serviciul Circulație.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este motivat și legal timbrat, la dosar s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
În temeiul art. 131 Noul cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, raportat la art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța procedează la identificarea apelantului cu cartea de identitate . nr._.
Apelantul arata ca nu mai are alte probe, acestea fiind înscrisurile deja depuse la dosar, solicitând încuviințarea acestora.
Reprezentantul intimatei nu se opune probelor solicitate de apelant.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Părțile nu mai au alte probe.
Instanța acorda parților cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul solicită casarea sentinței instanței de fond, având in vedere faptul că el nu a săvârșit fapta reținută in procesul verbal de contravenție. Arata ca întâmpinarea depusă la dosar nu are nicio legătura cu apelul declarat. In legătura cu martorul, acesta nu a fost de fata la controlul efectuat de către agentul constatator și nici la politie. Arata ca este in vârstă de 65 de ani. Mai mult, martorul nu a fost întrebat daca este ruda cu una din părți. CNP-ul martorului este greșit indicat. In legătura cu camera de înregistrare, i s-a arătat pe un telefon mobil niște înregistrări care nu sunt clare și nici nu le-a văzut depuse la dosar. Solicită admiterea apelului și casarea sentinței instanței de fond. Mai solicită obligarea intimatului – organ constatator la plata cheltuielilor de judecata in suma de 240 lei, constând în taxa judiciară de timbru și a contravalorii celor 5(cinci) zile cât a fost prezent în instanța si a lipsit de la muncă.
Consilierul juridic al intimatului arata ca procesul verbal de contravenție a fost legal întocmit conform prevederilor legale. Instanța de fond a constatat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției . Petentul nu a prezentat nicio probă in apărarea sa.
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 206 din 28.01.2014 pronunțata de Judecătoria V., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 206 din 28.01.2014, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. E., în contradictoriu cu intimata Poliția L. V., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . C nr._ din data de 30.06.2013, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . C nr._ din data de 30.06.2013 petentul a fost sancționat de către intimata Poliția L. V. cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. S-a reținut în sarcina petentului că in ziua de 30.06.2013 a refuzat să dea relații privind identitatea sa și de asemenea a fost surprins în timp ce își satisfăcea necesitățile fiziologice în stația de autobuz de pe . municipiul V., vis-a-vis de magazinul Penny Market.
In drept, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; iar potrivit pct. 31 refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție nu fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Nu sunt reale susținerile petentului referitoare la existența unor lipsuri din procesul verbal de contravenție întrucât instanța a constatat că este menționată atât data (30.06.2013) cât și locul unde s-a săvârșit fapta (. municipiul V., vis-a-vis de magazinul Penny Market), numele agentului constatator (A. D.), încadrarea juridică a faptei (art. 3 lit. 3 și 31 din Legea nr. 61/1991). De asemenea, instanța a constatat că descrierea faptei cuprinde toate împrejurările care pot servi la stabilirea gravității acesteia și faptul că în conținutul procesului verbal este menționată posibilitatea petentului de a achita jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore.
În ceea ce privește mențiunile privind ocupația petentului, data și instituția emitentă a actului de identitate instanța a reținut că lipsa acestora poate conduce la anularea procesului verbal doar în măsura în care petentul face dovada producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, fiind vorba despre sancțiunea nulității relative. Însă petentul nu face dovada unei astfel de vătămări, datele cuprinse în actul contravențional (nume, prenume, CNP, . nr. act identitate) fiind suficiente pentru identificarea petentului.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a dat faptei o încadrare juridică corectă și a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției. Din depoziția martorului asistent audiat G. A. reiese faptul că petentul a urinat în public, respectiv în stația de autobus de pe . municipiul V..
Chiar dacă martora nu a fost în măsură să precizeze dacă petentul a refuzat să indice datele personale în vederea identificării sale sau dacă acesta nu a avut posibilitatea de a face obiecțiuni, neasistând la discuții, instanța a reținut că petentul nu a administrat nicio probă din care să rezulte contrariul. Or, așa cum doctrina și practica juridică au arătat, procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I–a. „Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Mai mult, faptul că a fost necesar transportul petentului la secția de poliție în vederea identificării demonstrează faptul că acesta a refuzat să dea relații cu privire la identitatea sa polițiștilor care l-au surprins urinând în public, urmărind prin aceasta să se sustragă de la aplicarea unei amenzi.
Instanța a constatat,de asemenea, că depoziția martorului B. L. nu este utilă soluționării cauzei întrucât această persoană nu a fost martor ocular la cele petrecute în data de 30.06.2013.
În ceea ce privește comportamentul agenților intimatei considerat ca fiind unul abuziv, petentul are la îndemână alte mijloace juridice de sancționare a acestuia, întrucât acest aspect excede cadrului procesual al plângerii contravenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S. E. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Astfel, în primul rând, sub aspectul legalității, apelantul a arătat faptul că
sentința atacată este nelegală deoarece a menținut un proces-verbal lovit de nulitate absolută motivat de faptul că nu s-a dat faptei o încadrare juridică corectă, fiind menționat ca și act care sancționează contravenția prev. de art. 3pct.31 din Legea nr. 61/1991, art. 4 pct.1 din Legea nr. 61/1991, fără a se menționa și litera a), unde limitele de amenzii sunt de la 200 la 1.000 lei, în actul sancționator fiind înscrise greșit limitele de la 100 la 500 lei.
Totodată, in a doilea rând, s-a susținut faptul că procesul verbal este lovit de nulitate absolută motivat de faptul că nu a fost indicat în cuprinsul acestuia data și locul încheierii acestuia .
Apoi,in al treilea rând, tot sub aspectul legalității, s-a arătat faptul că sentința instanței de fond este nelegală deoarece în absența codului numeric personal pentru martorul G. A.,nu se poate retine faptul ca procesul verbal contestat a fost încheiat in prezenta unui martor asistent conform prevederilor art. 19 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In fine, in al patrulea rând, sub aspectul temeiniciei, s-a susținut faptul ca in mod eronat a fost menținut procesul verbal contestat in condițiile in care prezumția de nevinovație nu a fost înlăturata de către agentul constatator, martorul Gavrilas A. nefiind prezenta la locul savarsirii faptei.
De asemenea, apelantul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli de judecata,
În apel nu s-au administrat probe noi.
Legal citată, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant,dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința apelata fiind legala si temeinica.
In ceea ce privește primul motiv de apel, respectiv cel privind nulitatea absoluta a procesului verbal motivat de împrejurarea ca nu s-a dat uneia dintre fapte o încadrare juridică corectă, fiind menționat ca și act care sancționează contravenția prev. de art. 3pct.31 din Legea nr. 61/1991, art. 4 pct.1 din Legea nr. 61/1991, fără a se menționa și litera a), unde limitele de amenzii sunt de la 200 la 1.000 lei, în actul sancționator fiind înscrise greșit limitele de la 100 la 500 lei, tribunalul retine faptul ca acesta este neîntemeiat.
Prin procesul verbal . C nr._ din data de 30.06.2013 petentul a fost sancționat de către intimata Poliția L. V. cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 3 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. S-a reținut în sarcina petentului că, in ziua de 30.06.2013 a refuzat să dea relații privind identitatea sa și de asemenea a fost surprins în timp ce își satisfăcea necesitățile fiziologice în stația de autobuz de pe . municipiul V., vis-a-vis de magazinul Penny Market.
Potrivit prevederilor art. 16 al.1 din O.G nr. 2/2001, procesul- verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității relative, și indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția . Lipsa acestor mențiuni, poate atrage anularea procesului- verbal atacat în condițiile statuate de art. 175al.1 Cod procedură penală, adică dacă s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea actului.
Cea de a doua contravenție reținută în sarcina apelantului, respectiv cea constând in refuzul apelantului de a da relații cu privire la identitatea sa prev. de art. 3 pct.31 din Legea nr. 61/1991in vigoare la data de 30.06.2013, când au fost comise faptele contravenționale, se sancționa de prevederile art. 4al.1lit.a) din același act normativ cu amenda de la 100 la 500 lei.
Analizând mențiunile procesului verbal contestat tribunalul retine faptul ca realmente agentul constatator a omis sa menționeze si lit.a) din art. 4 pct.1 a Legii nr. 61/1991 ca si text de lege care sancționează contravenția prev. de art. 3 pct.31, indicând greșit si limitele amenzii, de la 200 la 1.000 lei, nu de la 100 la 500 lei.
Cu toate acestea, având in vedere ca amenda contravenționala în cuantum de 200 lei aplicata pentru contravenția prev. de art. 3 pct.31 din Legea nr. 61/1991 este aplicata in limitele prevăzute de lege, indicarea greșita a limitelor amenzii contravenționale nu cauzează apelantului o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea actului.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel,constând in nulitatea absoluta a procesului verbal motivat de faptul ca in cuprinsul acesteia nu este indicata data si locul încheierii acestuia, tribunalul retine faptul ca si acest motiv de apel este neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, printre altele, lipsa mențiunilor privind data si locul încheierii procesului verbal atrag nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care se constată și din oficiu.
Analizând procesul verbal contestat tribunalul retine faptul ca in cuprinsul acestuia a fost menționată si data, 30.06.2013, si locul încheierii acestuia, mun. V., nefiind așadar, încălcate prevederile art. 17 din OG nr.2/2001.
In ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel, respectiv cel constând in nelegalitatea sentinței motivat de faptul ca în absența codului numeric personal pentru martorul G. A., nu se poate retine faptul ca procesul verbal contestat a fost încheiat in prezenta unui martor asistent conform prevederilor art. 19 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul arata faptul ca si acest motiv de apel este neîntemeiat.
Potrivit prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, in cazul in care contravenientul refuza sa semneze procesul verbal de contravenție, acesta se încheie în prezenta unui martor asistent.
In concret, in speța procesul verbal contestat a fost încheiat in prezenta martorului Gavrilas A. motivat de refuzul contravenientului de a-l semna, in actul de sancționare fiind menționat inclusiv CNP/ul acesteia.
In atare condiții, este evident faptul ca la încheierea procesului verbal contestat nu au fost încălcate prevederile art.19 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In ceea ce privește cel de al patrulea motiv de apel, respectiv cel privind netemeinicia procesului verbal contestat motivat de neînlăturarea de către agentul constatator a prezumției de nevinovăție in condițiile in care martorul Gavrilas A. susține apelantul ca nu a fost prezent la savarsirea contravenției, tribunalul arata faptul ca, în mod corect, a fost respinsa plângerea contravențională formulată de petentul S. E., în condițiile în care nevinovăția sa nu a fost dovedită prin probele administrate în fața instanței de fond.
În procesul contravențional operează două prezumții care produce efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de apel constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Intimatul S. E. nu a administrat probe pertinente și concludente, care să demonstreze netemeinicia faptelor reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, din mențiunile procesul verbal de contravenție contestat rezultă faptul că, la data de 30.06.2013, a refuzat să dea relații privind identitatea sa și, de asemenea, a fost surprins în timp ce își satisfăcea necesitățile fiziologice în stația de autobuz de pe . municipiul V., vis-a-vis de magazinul Penny Market, savarsind contraventiile prev. de art. 3pct.1 si pct. 31 din Legea nr. 61/1991
In ceea ce privește savarsirea contravenției prev. de art.3 pct.1 din Legea nr. 61/1991, relevanta este depoziția martorei Gavrilas A.,depoziție cu privire la care nu exista motive a fi înlaturată, care a declarat ca l-a observat pe apelant in timp ce-si satisfăcea necesitățile fiziologice în stația de autobuz de pe . municipiul V., vis-a-vis de magazinul Penny Market.
Referitor la fapta de a refuza sa dea date cu privire la identitatea sa apelantul S. E. nu a administrat probe care să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Astfel, instanța de apel constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de fond a respins plângerea formulată de către petentul S. E..
Pentru aceste considerente, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de S. E., împotriva sentinței civile nr. 206 din 28.01.2014 pronunțata de Judecatoria V., pe care o va menține.
Va respinge cererea apelantei de obligare a intimatei la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând in taxa judiciară de timbru și contravaloarea celor 5(cinci) zile cât a fost prezent în instanța si a lipsit de la muncă, motivat de faptul ca intimata nu a căzut in pretenții, neavând nici o culpa procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de S. E., împotriva sentintei civile nr. 206 din 28.01.2014 pronuntata de Judecatoria V., pe care o mentine.
Respinge cererea apelantului de obligare a intimatei la plata sumei de 240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică ,azi, 06 Octombrie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. D. |
Red.B.L.M
Ex.4/04.11.2014
Tehnored. D.A/07.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1212/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 58/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
