Plângere contravenţională. Decizia nr. 1048/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1048/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 2027/89/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1048/A/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător R.-N. O.
Grefier A. D.
…..
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de contestator DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul in Iasi .. 26, jud. Iași, in cointradictoriu cu intimat N. C. M., cu domiciliulo in A., ., ., impotriva dec. Civ. nr. 439/A/2014 din 19.05.2014 pronuntata de Tribunalul V. in dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor legal citate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instantei faptul că procedura de citare este legal indeplinită, s-au solutionat cererile de abtinere formulate de judecatori: Aionitoaie E. G. și S. E.,
S-au verificat actele și lucrarile dosarului, după care:
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
TRIBUNALUL,
Asupra contestatiei in anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 439/A/2014 din 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. a fost respins ca neintemeiat apelul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași impotriva sentintei civile nr. 965/18.12.2013 a Judecatoriei Huși și a fost menținută această sentință.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a avut in vedere următoarele:
Prin sentinta civilă nr. 965/18.12.2013, Judecatoria Huși a admis excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale invocată din oficiu de instanță, și-n consecință:
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată contravenientului N. C.-M. prin procesul-verbal de contravenție ./200 nr._/14.05.2017.
Respinge sesizarea formulată de reclamanta Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, ..26, jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul N. C.-M., domiciliat în A., ., ..A, . de înlocuire a sancțiunii amenzii aplicată contravenientului prin procesul-verbal cu datele sus-menționate, cu muncă în folosul comunității.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ./200 nr._/14.05.2007 întocmit de DRAOV Iași, intimatul N. C.-M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8.000 lei și cu măsura complementară de reținere în vederea confiscării a bunurilor folosite la săvârșirea contravenției, pentru încălcarea art.653, alin.2, din Regulamentul Vamal al României aprobat prin HG. nr.707/2006.
Procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost atacat cu plângere în termen legal, el fiind comunicat de organul constatator Primăriei Municipiului A. în vederea executării la data de 05.07.2007 (așa cum rezultă din adresa nr._ depusă la fila 8 din dosar).
Potrivit art.9 al.3 din OG 2/2001 modificată și completată prin art. unic din Legea nr. 352/21.07.2006 „în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii, cu sancțiunea obligării acestuia la prestarea unei activități în folosul comunității ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.”
În cauză este aplicabilă instituția executării sancțiunii contravenționale, în sensul că amenda a fost aplicată de agentul constatator, iar procesul-verbal de constatare a contravenției a devenit titlu executoriu ce urmează să fie executat conform dispozițiilor art.37 din OG nr.2/2001, iar în situația în care contravenientul nu a achitat de bună voie amenda în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, conform dispozițiilor art.9 al.3-6 din OG nr.2/2001, organul din care face parte agentul constatator este obligat să sesizeze instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Totodată, art.131 din OG. nr.92/2003 republicată, privind codul de procedură fiscală prevede că:
„(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin.(1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.”
Solicitarea formulată se circumscrie fazei de executare a unei creanțe provenind dintr-o amendă contravențională, astfel încât se poate pune în discuție intervenirea prescripției conform textului de lege sus-menționat.
În cauză, așa cum am analizat, procesul-verbal a fost încheiat la data de 14.05.2007, organul din care face parte agentul constatator stând în pasivitate până la data de 13.08.2013 mai bine de 5 ani, când a sesizat instanța cu înlocuirea sancțiunii amenzii.
Motivarea petentei cu privire la faptul că intimatul-contravenient este insolvabil și de aceea s-a solicitat la acest moment înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a prestării unei activități în folosul comunității, este nefondată, deoarece:
Pentru a se proceda la transformarea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea muncii în folosul comunității legiuitorul a stabilit că este necesar a se analiza dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile neachitării amenzii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și imposibilitatea executării silite, datorată absenței bunurilor sau veniturilor contravenientului.
Legea specială nu a instituit obligativitatea dovedirii stării de insolvență pentru a deveni aplicabile normele statuate în art.176 din OG nr.92/2003 sau ale Ordinului nr.447 din 13 iunie 2007 pentru aprobarea procedurii privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice sau juridice, conform prevederilor art.172 din OG. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (fostul art.172 din Codul de procedură fiscală în aplicarea căruia a fost emis Ordinul menționat, a devenit în redactarea actuală art. 176).
Din interpretarea prevederilor legale menționate,rezultă fără echivoc că procedura declarării stării de insolvabilitate a debitorului, persoană fizică sau persoană juridică se analizează și se aplică doar în cazul creanțelor fiscale rezultate din raporturile de drept material fiscal, nu și în cazul celorlalte creanțe, cum ar fi cele rezultate din raporturile de drept contravențional, cu referire la speța de față, căreia îi sunt aplicabile doar normele statuate în art.39 indice 1 din OUG nr.2/2001, act normativ special care nu face trimitere la instituția insolvabilității contravenientului.
Față de cele de mai sus, instanța a admis excepția prescripției, a constatat prescrisă executarea sancțiunii contravenționale aplicată contravenientului N. C.-M., iar pe fond a respins sesizarea, conform dispozitivului sentinței.
Imptriva acestei sentinte a declarat apel DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, pentru urmatoarele motive:
Instanța de fond, prin sentința pronunțată: a admis excepția, invocată din oficiu, a prescripției executării sancțiunii amenzii și a respins cererea instituției noastre de înlocuire a sancțiunii amenzii cu muncă în folosul comunității.
Solicită admiterea apelului formulat, în sensul respingerii ca nefondată a excepției prescripției executării sancțiunii amenzii și de admitere a cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii cu muncă în folosul comunității, pentru următoarele considerente:
In fapt, prin procesul verbal nr._/14.05.2007, intimatul N. C. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8000 lei și cu măsura complementară de reținere în vederea confiscării a bunurilor folosite la săvârșirea contravenției, pentru încălcarea art. 653 alin. 2 din Regulamentul Vamal al României aprobat prin HG 707/2006.
Întrucât procesul verbal de contravenției nu a fost contestat, prin adresa nr._/05.07.2007 acesta a fost înaintat spre executare Primăriei A..
Prin adresa nr._/13.08.2013, Primăria A. a returnat procesul verbal de contravenție sus menționat, cu mențiunea că debitorul a fost declarat insolvabil, împotriva acestuia neexistând posibilitatea executării silite, invocând prevederile art. 9 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Menționează faptul că, de la data de la care a fost trimis spre executare și până la data declarării stării de insolvabilitate, au fost întreprinse forme de executare care au întrerupt cursul prescripției, respectiv Somația nr._ din data de 04.06.2010 și Adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/02.02.2011, popriri care au fost confirmate de către Bancpost prin adresa nr. 517B/_/24.02.2011 și de către BCR prin adresa nr._/14.02.2011, pe care le-a anexat, în copie.
Art. 131 din OG. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală prevede că: (1) Dreptul de a cere executarea silita a creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică si creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Art. 133 din OG. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală prevede că .Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se intrerupe:
a)in cazurile si in condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b)pe data indeplinirii de către debitor, inainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligației prevăzute in titlul executoriu ori a recunoașterii in orice alt mod a datoriei;
c)pe data indeplinirii, in cursul executării silite, a unui act de executare silita;
d)in alte cazuri prevăzute de lege.
Având în vederile prevederile legale imperative sus menționate și actele de executare silită întreprinse de organul de executare - Primăria A., care au întrerupt cursul prescripției, solicită instanței de judecată respingerea excepției prescripției executării silite a sancțiunii amenzii invocată din oficiu de instanța de fond, ca neîntemeiată.
De asemenea, având în vederile apărările din fond și în conformitate cu prevederile art. 9, alin. 3 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, solicită instanței să dispună admiterea cererii de înlocuirea amenzii aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/14.05.2007, întocmit de către DRAOV lași, cu sancțiunea obligării contravenientului N. C. M. la prestarea unei activități în folosul comunității.
In drept, invocă dispozițiile art. 466 din Codul de procedură civilă, art. 131 și 133 din Codul de procedură fiscală și art. 9 alin. (3) și ale art. 39 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând apelul formulat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de apel potrivit căruia, cursul prescripției prev. de art. 131 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală se întrerupe ca urmare a îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită și astfel excepția invocată de instanța de fond ar fi neîntemeiată, Tribunalul reține că potrivit art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001, modificată – în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care a făcut parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării acestuia la prestarea unei activități în folosul comunității.
Din aceste dispoziții rezultă că, pentru a putea proceda la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a muncii în folosul comunității este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiții – cea a neachitării amenzii în 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și imposibilitatea executării silite, datorită absenței bunurilor sau veniturilor contravenientului.
OG nr. 2/2001 nu prevede obligativitatea dovedirii stării de insolvență a contravenientului.
De altfel, art. 39 ind. 1 din OG nr. 2/2001 nu face trimitere la instituția insolvenței contravenientului.
Vazând și dispozițiile art.131 din OG. nr.92/2003 republicată, privind codul de procedură fiscală care prevăd că:„(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin.(1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale”, Tribunalul reține că excepția prescripției invocată de instanța de fond este întemeiată, iar soluția pronunțată este legală.
Față de cele arătate, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 966 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.
Impotriva acestei decizii a formulat contestație in anulare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice lași, pentru motivele prezentate in continuare.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice lași a solicitat în temeiul art. 9 alin. 3,4,5,din O.G. 2/_ privind regimul juridic al contravențiilor inlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității. De asemenea, a arătat că prin procesul verbal de contravenție menționat, intimatul N. C. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8000 lei și cu măsura complementară de reținere în vederea confiscării bunurilor folosite la săvârșirea contravenției, pentru încălcarea art. 653 alin.2 din Regulamentul Vamal al României întrucât procesul verbal nu a fost contestat, acesta a fost înaintat spre executare către Primăria A..
Prin adresa nr._/13.08.2013, Primăria Municipiului A. a returnat procesul verbal de contravenție cu mențiune că debitorul a fost declarat insolvabil și făcându-se referire la art. 9 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Prin prezenta cerere invederează instanței împrejurarea că motivele contestației vizează necercetarea apelului. Astfel, instanța de apel nu a reținut faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt prin intreprinderea de forme de executare respectiv: Somația nr._/04.06.2010, Adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești nr._/02.02.2011, popriri care au fost confirmate de către Bancpost prin adresa nr. 517B/_/24.02.2011 și de către BCR prin adresa nr._/14.02.2011.
Instanța de apel, în mod eronat, a respins apelul instituției sale motivat de faptul că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute la art. 9 alin. 3 din O.G. 2/2001: pentru a proceda la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a muncii în folosul comunității este necesar a fi îndeplinite cumulative două condiții: cea a neachitării amenzii în 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și imposibilitatea executării silite, datorită absenței bunurilor sau veniturilor contravenientului.
Ori, procesul verbal de insolvabilitate a fost încheiat tocmai pentru a dovedi absența bunurilor și veniturilor contravenientului.
Astfel, solicită instanței de judecată să constate că cererea instiuției sale de înlocuire a amenzii aplicate prin procesul verbal sus menționat cu sancțiunea obligării contravenientului N. C. M. la prestarea unei activități în folosul comunității este întemeiată având în vedere prevederile art. 9, alin. 3,4,5 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ale art. 131 și 133 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
In drept, invocă dispozițiile art. 503 alin. 2 pct.4 și alin. 3 din codul de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și motivele de contestație in anulare invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.503 Cod proc.civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata (alin.1).
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză (alin.2).
Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs (alin.3).
Rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale că contestația in anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva unei hotărâri definitive, in cazurile limitativ și expres prevăzute de lege. Prin intermediul acestei căi de atac se poate anula o hotărâre definitivă, ca urmare a încălcării unor reguli procedurale sau comiterii unor erori materiale in cursul judecării cauzei finalizate cu pronunțarea acelei hotărâri.
Având in vedere că decizia civilă nr. 439/A/2014 din 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul V., a cărei anulare se cere a fost comunicată contestatoarei la data de 23.06.2014 (dovada de inmânare fila 27 dosar), iar contestația in anulare a fost depusă la oficiul poștal la 7.07.2014 (fila 5), rezultă că aceasta a fost introdusă in termenul legal de 15 zile prevăzut de art.506 al.1 Cod proc.civ.
Contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și-a intemeiat contestația in anulare ce face obiectul prezentei cauze pe dispozițiile art.503 al.2 pct.4 și al.3 Cod proc.civ. și anume că instanța de apel care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere a omis să se pronunțe asupra unuia dintre apelurile declarate in cauză.
Motivul de contestație invocat de contestatoare este neîntemeiat, intrucât asa cum rezultă din actele aflate la dosar, impotriva sentintei civile nr. 965/18.12.2013 a Judecatoriei Huși s-a formulat un singur apel, de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, ce a fost soluționat prin respingerea acestuia de către Tribunalul V. prin decizia nr.439/A/2014 din 19.05.2014.
Din cuprinsul cererii de contestație in anulare reiese că contestatoarea critică motivele care au stat la baza respingerii apelului formulat de aceasta impotriva sentintei civile nr. 965/18.12.2013 a Judecatoriei Huși, tinzând către o nouă examinare pe fond a cauzei, și nu invocă in concret unul din cazurile de contestație prevăzut de lege. Așadar, contestatoarea contestă prin cererea de contestație in anulare decizia civilă nr. 439/A/2014 din 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul V., aducându-i critici ce pot fi examinate doar in cadrul exercitării unei căi ordinare de atac, devolutive, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației in anulare.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva deciziei civile nr. 439/A/2014 din 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva deciziei civile nr. 439/A/2014 din 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2014.
Președinte, V. M. | Judecător, R.-N. O. | |
Grefier, A. D. |
Red. M.V./26.11.2014
Red. Tehnored. A.D. 19 Noiembrie 2014
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 145/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 292/2014.... → |
|---|
