Plângere contravenţională. Decizia nr. 96/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 4290/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 96/A/2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta S. L. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., declarat împotriva sentinței civile nr.3072 din 24.09.2013 a Judecătoria V., având ca obiect-plângere contraventională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că apelul a fost declarat în termenul legal; apel motivat în scris; cauza se află la primul termen de judecată; taxa de timbru complinită; nu s-a depus întâmpinare; se solicită judecarea cauzei și în lipsă potrivit disp. art. 411 al. 1 pct. 2 Cod de pr. civilă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă potrivit disp. art. 411 al. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, instanța se consideră lămurită cu privire la soluționarea cauzei, lăsând-o în pronunțare.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3072 din 24.09.2013 a Judecătoriei V., s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulată de petenta S. L.-G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 01.04.2013.
A obligat petenta să achite statului suma de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 20.06.2013 sub nr._, petenta S. L.-G. a contestat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 01.04.2013 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Totodată s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere. S-a reținut în sarcina petentei că la data de 01.04.2013 conducând auto înmatriculat cu nr._ pe . V. a efectuat manevra de depășire a auto_ pe trecerea de pietoni prevăzută cu marcaj și indicator.
Petenta susține în plângerea sa că a considerat că a fost amendată doar pentru motivul că nu a obținut un permis de conducere pe numele dobândit în urma căsătoriei. Însă cu ocazia depunerii actelor în vedere preschimbării permisului a aflat că dreptul de a conduce este suspendat.
În dovedirea plângerii petentul depune la dosar procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2013.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997.
Inițial plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Bârlad sub nr._ care si-a declinat competenta în favoarea Judecătoriei V..
Intimata, legal citată, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea plângerii. A depus raportul de activitate al agentului constatator.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2013 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Totodată s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere. S-a reținut în sarcina petentei că la data de 01.04.2013 conducând auto înmatriculat cu nr._ pe . V. a efectuat manevra de depășire a auto_ pe trecerea de pietoni prevăzută cu marcaj și indicator.
În drept, potrivit art. 100 alin. 3 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) lit. e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petenta a săvârșit contravenția descrisă în procesul verbal. Petenta nici nu contestă fapta reținută în procesul verbal de contravenție ci consideră că a fost indusă în eroare cu privire la fapta reținută în sarcina sa, întrucât a avut impresia că a fost amendată doar pentru că nu avea carnetul de conducere preschimbat pe numele dobândit în urma căsătoriei. Însă, instanța a constatat că petenta a semnat procesul verbal fără obiecțiuni ceea ce presupune că a luat cunoștință de conținutul exact al actului contravențional și nu are obiecțiuni față de acesta.
Deși petenta susține că situația de fapt în realitate este alta decât cea prevăzută în procesul verbal de contravenție acesta nu administrează nicio probă (înscrisuri, martori) care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator. Or, așa cum practica judiciară s-a pronunțat în repetate rânduri, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținută prin procesul verbal, până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I – a.
Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, în speță celui care a formulat plângerea contravențională”. Or, în condițiile în care petenta nu a administrat nicio probă instanța nu poate verifica temeinicia susținerilor din plângerea contravențională.
Instanța pentru aceste considerente, a respins plângerea contravențională. Totodată, în temeiul art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și având în vedere că plângerea a fost soluționată într-un termen de judecată instanța va obliga petentul să achite statului suma de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă, a declarat apel petenta S. L. G., învederând că nu dorește a îi fi suspendat permisul de conducere, întrucât îi este necesar a se deplasa la domiciliul pacienților.
Examinând actele și lucrările dosarului cauzei în raport de motivele de apel invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând în mod corect atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că apelanta are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Tribunalul constată, de altfel, că apelanta nici nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, neformulând obiecțiuni, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa.
Petenta-apelantă a fost oprit imediat după săvârșirea contravenției, fiind identificat.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face parte chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
A fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii la minimul prevăzut de lege, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de S. L. G. împotriva sentinței civile nr. 3072 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de S. L.- G., împotriva sentinței civile nr.3072 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red. A.C.
Tehnored. M.M.F.
2 ex./17.02.2014
Judecătoria V., judecător: O. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 405/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1191/2014. Tribunalul... → |
|---|
