Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 24-11-2015, Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1595/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1595/A
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe intimat D. V. în contradictoriu cu apelant P. F., împotriva sentinței civile nr.462 din 25.06.2015 a Judecătoriei Huși, având ca obiect - cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința publică răspunde intimata reclamantă D. V. asistată de av.Tonică D., lipsă fiind apelant parat P. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen; nu se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă, nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciară de timbru.
S-a procedat la identificarea intimatei D. V., cu carte de identitate, ., nr._, CNP-_.
Tribunalul, invocă la acest termen excepția netimbrării apelului declarat de paratul apelant P. F. împotriva sentinței civile nr.462 pronunțată la data de 25.06.2015 de Judecătoria Huși.
Av.Tonică D., având cuvântul, depune la dosar chitanța nr.541 din 20.11.2015 reprezentând plata onorariului de apărător și pune concluzii de admiterea excepției invocată din oficiu. Cu cheltuieli de judecată.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, Tribunalul lasă cauza în pronunțare asupra excepției nulității cererii de apel, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr.462 pronunțată la data de 25.06.2015 de Judecătoria Huși, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 462 din 25.06.2015 Judecătoria Huși a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta D. V., domiciliata in mun. Huși, ., ., ., jud.V., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Tonica D., din mun. Huși, ..1, jud.V., în contradictoriu cu pârâtul P. F. domiciliat in mun. Huși, ., jud.V..
A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 3.000 lei reprezentând contravaloare avans tranzacție, la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la dat introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
În temeiul art.453 Cod proced. civilă a obligat pârâtul, să achite reclamantei suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se arată că, inițial reclamanta a investit instanța, în speță Judecătoria Huși, cu o cerere de valoare redusă, prin care a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.000 lei.
După parcurgerea procedurii prealabile, instanța constatând că nu sunt îndeplinite cerințele pentru soluționarea cererii de valoare redusă a stabilit cadrul procesual și a stabilit urmarea procedurii de drept comun, în vederea administrării tuturor probatoriilor, inclusiv proba cu interogatoriul civil solicitată de reclamantă.
Prin înscrisul intitulat proces – verbal încheiat la data de 26.06.2013 părțile au convenit asupra vânzării – cumpărării unui autoturism cu nr. de înmatriculare_, fiind convenită totodată și preluarea autorizației de desfășurare a activității în regim de TAXI, drept pentru care reclamanta a achitat cu titlu de avans suma de 3.000 lei, urmând ca ulterior să se facă toate demersurile în vederea obținerii acordului de la Primăria mun. Huși.
După încheierea procesului – verbal, reclamanta a încercat să obțină preluarea autorizației de desfășurare a activității în regim de TAXI, însă prin adresa nr._ din data de 26.06.2013 emisă de Primăria mun. Huși i-a fost comunicat faptul că această autorizație este unică și netransmisibilă și nu poate fi preluată de o altă entitate juridică.
Examinând înscrisul atașat la dosarul cauzei, instanța a reținut că această convenție a fost încheiată între părți la data de 26.06.2013, fiind o convenție privind vânzarea – cumpărarea unui bun mobil, iar în atare situație dispozițiile aplicabile în prezenta cauză sunt cele înserate la art. 1 din Noul Cod Civil, acesta fiind aplicabil pentru operațiuni juridice încheiate după data de 01.oct.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, privind Codul civil.
Astfel, după perfectarea înțelegerii și constatarea imposibilității de preluare a autorizației de taxi, pârâtul a refuzat să restituie suma de 3.000 lei, acordată de reclamantă cu titlu de avans pentru achiziționarea unui autoturism și preluarea autorizației de desfășurare a activității în regim de TAXI.
Conform art. 1274 din Noul cod civil „ în lipsă de stipulație contrară, cât timp bunul nu este predat, riscul contractului rămâne în sarcina debitorului obligației de predare”.
Astfel, pentru a putea produce consecințe juridice această convenție a părților trebuie executată cu bună credință.
Art. 1170 din Codul civil stipulează că „părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație”.
Conform art. 1635 alin. (2) Cod civil „Ceea ce a fost prestat în temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a înfăptuit, este, de asemenea, supus restituirii, afară numai dacă cel care a prestat a făcut-o știind că înfăptuirea cauzei este cu neputință sau, după caz, a împiedicat cu știință realizarea ei”.
Deși pârâtul a fost citat cu mențiunea specială de a se prezenta în vederea luării interogatoriului și respectiv pentru a infirma susținerile reclamantei, acesta a refuzat să se prezinte, refuzul pârâtului constituind în drept o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, instanța a apreciat atitudinea pârâtului ca o mărturisire deplină, conform art. 358 din Noul Cod pr. civ.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite toate cerințele legale impuse de disp. art. 1635 alin. (2) din Codul Civil și, în consecință, a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta D. V. în contradictoriu cu pârâtul P. F. și, în consecință, a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.000 lei, reprezentând suma acordată cu titlu de avans pentru achiziționarea unui autoturism și preluarea autorizației de desfășurare a activității în regim de TAXI.
În temeiul art. 453 din Noul Cod pr. civ. instanța a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In fapt, prin cererea înregistrata la instanța de fond reclamanta D. V. a solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 30001ei, reprezentând contravaloarea unui avans pentru vinderea autorizației taxi. Aceasta a arătat ca in data de 26.06.2013 a convenit cu ea sa cumpere autoturismul cu nr. de înmatriculare_ si autorizația de taxi, astfel i-ar fi achitat 3000 lei. Relatează reclamanta faptul ca aceasta înțelegere a fost cu titlu de avans pentru încheierea tranzacției.
Instanța de fond a reținut ca in dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisul intitulat proces-verbal din 26.06.2013. Menționează faptul ca a depus întâmpinare prin care a arătat faptul ca acea suma de 3000 lei menționata in procesul-verbal nu a fost încasata de ea niciodată. Odată cu încheierea acestui înscris aceasta a asigurat faptul ca numita D. V. prin intermediul unor funcționari publici din Primăria Huși pe care reclamanta îi cunoaște foarte bine sa obțină transferul acestei autorizații taxi, urmând după aceasta sa-i vând mașina si sa-i achite prețul. A fost stipulata aceasta suma in acel înscris deoarece i-a relatat ca: ,,a vorbit cu persoane din primărie iar demersul si gestul lor trebuie răsplătit cu 3000 lei bani pe care trebuie sa-i suportăm amândoi”.
La o data ulterioara încheierii înscrisului aceasta a sunat-o si s-a întâlnit cu ea si i-a relatat ca nu s-a mai putut rezolva deoarece „e cineva cu ochii pe ăștia de la primărie " insa chiar si așa ea a plătit acolo si a umblat pentru a rezolva transmiterea licenței taxi, motiv pentru care i-a solicitat sa-i plătesc deranjul in cuantum de 3000 lei. I-a precizat ca nu poate sa achite nici o suma deoarece demersurile si afacerile din Primăria H. sunt ale ei. Peste ceva timp a fost chemat la Politia H. si i s-a spus ca se efectuează cercetări pentru dare de mita suspecta fiind D. V., dosar penal care este încă in lucru.
Judecătorul fondului retine ca nu s-a prezentat in instanța fapt pentru care considera acest refuz drept o recunoașterea a pretențiilor reclamantei, atitudinea sa fiind o mărturisire deplina, cf. art. 358 din N.C.P.C, insa in acea perioada a fost plecat din România, sunt de acord sa fiu audiat in fata instanței de apel.
F. alte probe instanța admite acțiunea reclamantei in baza art. 1635 C Civ. Trecând de la judecata unei cereri de valoare redusa cf. art. 1025 NCPC la dreptul comun, a stabilit un alt cadru procesual fara ca el sa fie înștiințat, fara a se indica temeiul de drept sau momentul schimbării acestuia.
Astfel acțiunea a fost admisa in baza acelui înscris, si in baza unei presupuneri a instanței dat fiind faptul ca nu s-a prezenta la interogatoriu, fara a lua in considerare apărările sale, fara a face adresa la Politia H. pentru a vedea stadiul dosarului penal si stabili de aici o . elemente esențiale in dosarul civil, asa cum a solicitat prin întâmpinare.
În drept: art. 466 si urm C.proc.civ.
La data de 12 octombrie 2015 intimata a depus întâmpinare prin care consideră hotărârea instanței de fond temeinica si legala.
In mod corect instanța de fond, analizând intregul material probator administrat in faza de fond a judecații cauzei, a constatat ca acțiunea reclamantei este întemeiata, admițând-o, obligând paratul-apelant sa restituie reclamantei suma de 3000 de lei, suma primita de parat de la reclamanta in baza înțelegerii materializate in înscrisul constatator încheiat la data de 26.06.2013.
Apelantul, prin apelul formulat, reiterează apărările de fond supuse dezbaterii la faza de fond a judecații, fără insa sa probeze in vreun fel afirmațiile sale.
Afirmațiile apelantului-parat conform cărora instanța de fond ar fi avut la baza convingerii sale doar înscrisul constatator si refuzul paratului de a se prezenta la interogatoriu sunt absurde, in condițiile in care la dosarul cauzei exista si copii din dosarul penal ce a avut ca obiect infracțiunea de înșelăciune. Nu exista nici un dosar penal, sau cel puțin ei nu au cunoștința despre acest fapt, care sa aibă ca obiect cercetarea reclamantei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mita.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția netimbrării invocată din oficiu, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 248 Cd.pr.civ. instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin rezoluția din 9.09.2015 a completului de judecată investit cu soluționarea prezentei cauze, s-a dispus citarea apelantei cu mențiunea să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei..
Împotriva măsurii de stabilire a taxei de timbru se poate face cerere de reexaminare in termen de 3 zile de la comunicare in condițiile art 39 al.1 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, insa apelanta nu a uzat de aceasta cale.
Astfel retine instanța ca, deși legal citat, apelanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru și nici nu a formulat cerere de reexaminare sau de ajutor public judiciar.
Potrivit dispozițiilor art.33 din OUG 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanță. Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Potrivit t art.35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru(care se aplica și în cazul OUG 80/2013) taxele judiciare de timbru se datorează si se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor. In cazul in care taxa judiciara de timbru nu a fost plătita in cuantumul legal, in momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori daca in cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța judecătoreasca va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata; neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Față de cele arătate, Tribunalul constată că excepția netimbrării apelului este întemeiată, urmând să fie admisă.
În baza art.33 al.2 din OUG 80/2013, Tribunalul va anula cererea de apel formulată de P. F. împotriva sent. civ. nr.462/2015 a Judecătoriei Huși, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de nulitate a cererii de apel invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de P. F. împotriva sentinței civile nr. 462 din 25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Huși pe care o păstrează.
Obligă apelantul să achite intimatei D. V. suma de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. ELENAALEXANDRU A.
GREFIER,
T. M.
Red./tehnored. A.A.
4 ex-03.12.2015 /Comunicat cate un exemplar intimatei D. V. și apelantului P. F. - Judecătoria Huși – judecător I. C. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1615/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1566/2015. Tribunalul... → |
|---|
