Contestaţie la executare. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 5810/333/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 51/R/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenții - contestatori T. G. și T. V., cu domiciliul procesual ales la sediul Societății Civile de Avocați V. și L. Z., ., ., ., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în mun. București, ..5, corp B. poarta 5, sector 3 și intimata – adjudecatar C. P. E., domiciliată în mun. V., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2676 pronunțată de Judecătoria V. la data de 24.11.2014, în cauza având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 8 aprilie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2015, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2676/21.11.2014 Judecătoria V. a respins cererea având ca obiect „contestație la executare” formulată de T. G. ȘI T. V., în contradictoriu cu S.C. Suport C. S.R.L., ca neîntemeiată.
A obligat contestatarii să plătească intimatei suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 26.09.2007, contestatorii au încheiat cu Banca Comercială Română S.A, contractul de credit bancar nr. 2202/26.09.2007. Ulterior, ca urmare a cesionării contractului către intimata S.C. Suport C. S.R.L. contestatorii au încheiat cu aceasta, angajamentul de plată, prin care recunosc debitul în cuantum de 38.787,85 Euro datorat către S:C. Suport C. S.R.L. și se obligă să îl achite în 12 rate, până la data de 20.08.2011.
La data de 23.11.2012, intimata a solicitat executarea silită a debitorilor, formându-se pe rolul B. B. G. C., dosarul de executare silită nr. 270/2012, depus în copie la dosarul cauzei.
La data de 16.07.2014, ca urmare a vânzării imobilului, proprietatea contestatorilor, la licitație publică, a fost întocmit procesul-verbal de licitație, care face obiectul prezentei contestații la executare.
Imobilul a fost adjudecat la a doua strigare, la care s-a oferit prețul de 81.500 de lei de către C. P. E..
În drept, potrivit:
Art. 509 C.proc.civ. de la 1865: „Licitația începe prin citirea de către executor a publicației de vânzare si a ofertelor primite pana la acea data.
Executorul va oferi spre vânzare imobilul, prin trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opțiuni și supralicitări, pornind de la prețul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, in lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preț.
Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitație sau servitute intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la prețul cel mai mare oferit sau, in lipsa, de la cel fixat in publicație, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotita potrivit art. 500 alin. 4.
Dacă din cauza existentei drepturilor arătate la alin. 3 nu s-a putut obține un preț suficient pentru acoperirea creanțelor ipotecare înscrise anterior, socotite după datele din cartea funciara, executorul judecătoresc va relua în aceeași zi licitația pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi; in acest caz, strigările vor începe de la prețul menționat în publicația de vânzare, fără scăderea arătata in alin. 3.
În cazul in care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitata va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Daca nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar daca se prezintă o singura persoana care oferă prețul de la care începe licitația.
Art. 510 - Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitație, a oferit prețul de vânzare potrivit dispozițiilor Art. 509. La preț egal va fi preferat cel care are un drept de preemțiune asupra bunului urmărit.In toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.
Art. 511 - Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfășurarea si rezultatul fiecărei licitații. In procesul-verbal vor fi menționați toți cei care au participat la licitație, sumele oferite de fiecare participant, precum si adjudecatarul imobilului. Procesul-verbal va fi semnat de executor, creditor, debitor si de adjudecatar.
Art. 371 indice 5 - Executarea silită încetează dacă:
a) s-a realizat integral obligația prevăzuta in titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum si alte sume datorate potrivit legii; in acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menționând pe acesta stingerea totala a obligațiilor;
b) nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; in aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menționând pe acesta cauza restituirii si partea de obligație ce a fost executata;
c)creditorul a renunțat la executare;
d) a fost desființat titlul executoriu.”
Verificând procesul-verbal de licitație, din prisma motivelor invocate de contestatori și a dispozițiilor legale enunțate, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Cu privire la obligația executorului judecătoresc de a constata adjudecat bunul în contul creanței, la valoarea de 75% din prețul stabilit în urma evaluării, ca urmare a principiului disponibilității creditorului, instanța a reținut că prin procura acordată de intimată angajatului său, C. F., acesta a fost mandatat cu dreptul de a participa la licitația la vânzare publică a imobilului executat silit și cu dreptul de a adjudeca în contul creanței bunul la un preț de minim 75% din prețul la care a fost evaluat. Prin urmare, intimata nu a stabilit în sarcina mandatarului obligația de a achiziționa bunul, ci numai dreptul de a face acest lucru. În speță, nu este vorba despre principiul disponibilității creditorului, care nu se poate manifesta sub aspectul prețului la care va fi vândut bunul la licitație, ci de dispozițiile legale, respectiv art. 510 alin.2 C.proc. civ., care interzic creditorilor urmăritori să adjudece bunul oferit spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Este situația unei interdicții legale și nu pe tărâmul manifestării de voință al creditorului, care poate decide doar asupra începerii executării silite, suspendării ori renunțării la executare silită.
Pe de altă, parte, chiar dacă s-ar fi apreciat că în cuprinsul procurii din 10.07.2014, intimata și-a manifestat în mod expres voința de a achiziționa bunul în locul creanței, iar mandatarul său nu a executat această obligație, singura în măsură să invoce înfrângerea voinței sale era intimata. Întrucât intimata nu și-a manifestat o astfel de intenție, s-a apreciat că a înțeles să ratifice toate măsurile luate de mandatar cu ocazia vânzării bunului la licitație publică
Interpretarea contestatorilor în sensul că dacă bunul nu poate fi vândut la al doilea termen, executorul judecătoresc era obligat să înceteze executarea silită de drept, conform art. 371 ind.5 lit. b. C. proc.civ. de la 1865, nu a fost primită.
Astfel, legiuitorul nu a prevăzut printre cazurile de încetare a executării silite și acest caz, ori împrejurările în care încetează executare silită sunt expres menționate în textul de lege.
De altfel, o astfel de interpretare, ar face executare silită extrem de greoaie, în dauna evidentă a creditorilor, care ar trebui să înceapă o nouă executare silită, prelungindu-se în mod nejustificat recuperarea unui debit.
Cu privire la lipsa mențiunilor privind locul efectuării actului de executare, lipsa debitorului și cu privire la participarea la licitație a creditorului, instanța a constatat că s-a precizat în antet sediul B. B. G. C., iar la finalul procesului-verbal, s-a consemnat că debitorul a lipsit de la licitație, iar creditorul a fost reprezentat prin C. F., a cărui semnătură apare aplicată pe procesul-verbal.
Nici critica referitoare la strigările succesive nu era întemeiată. Din moment ce s-a consemnat faptul că s-au făcut trei strigări, nu se putea prezuma că nu au fost succesive sau că nu s-a precizat prețul de pornire.
Publicația de vânzare pentru termenul din 16.07.2014 nu face obiectul contestației la executare, instanța nefiind investită cu analizarea legalității acestui act de executare. Pe cale de consecință, a putut fi analizat motivul de nulitate invocat de contestatori.
Menționarea sumei de 81.035,22 Euro, cu titlu de debit, în cuprinsul procesului-verbal de licitație, este rezultatul unei erori materiale, care poate fi îndreptată de emitentul actului, respectiv B. B. G. C., neproducând contestatorilor o vătămare de natură a determina anularea actului.
În considerarea celor expuse, instanța a apreciat ca neîntemeiată contestația la executare, urmând a o respinge.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecata, față de dispozițiile art. 274 c.proc.civ. de al 1865, instanța a obligat contestatorii, ca parte căzută în pretenții, la achitarea sumei de 1200 de lei, reprezentând onorariul achitat de intimată avocatului care a reprezentat-o în proces.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs TALASMAN G. si TALASMAN V., arătând că instanța pronunța o hotărâre nelegala si netemeinica, dând actelor si acțiunilor creditorului si executorului o interpretare greșita contrara legii.
În motivarea cererii se arată:
I 1.Instanța nu analizează motivul de nulitate al vânzării silite a bunului, la un pret mai mic de 75% din valoarea expertizata.
Creditorul prin cererea de executare silita a solicitat ca "adjudecarea la licitație publica sa nu se realizeze la un pret de vânzare mai mic de 75% din prețul la care se va evalua imobilul". Indiferent cui va fi vândut acest bun, prețul vânzării nu poate fi mai mic de 75% din valoarea expertizata.
Acestea au fost limitele derulării executării silite imobiliare impuse de creditor. Nu exista nici un alt act din partea creditorului prin care acesta sa dea dreptul executorului judecătoresc sa vanda in alti termeni decât cei arătați in cererea de executare silita.
Vânzarea care nesocotește limitele investirii organului de executare, este nelegala. Cu privire la aceasta situație s-a invocat încălcarea dreptului de disponibilitate al creditorului de către executorul judecătoresc.
2.Răspuns a primit din partea instanței doar motivul de nulitate al vânzării prin prisma celui de-al doilea argument adus in susținerea contestației legat de existenta unei procuri data, pentru termenul de licitație, unui angajat al creditoarei si care pe langa voința de a achiziționa bunul in contul creanței, păstra aceeași restrictionare a valorificării prin vânzare a bunului la un pret care sa nu scadă sub 75% din valoarea expertizata.
Răspunsul instanței este insa o apreciere greșita a actelor si normei legale, cand susține ca procura nu stabilea in sarcina mandatarului obligația de a achiziționa bunul si chiar daca ar da acesta interpretare singurul in măsura sa invoce acest lucru ar fi intimata, cărei nu I s-a incalcat in nici un fel dreptul de disponibilitate cat timp exista o dispozitie legala care nu ii permite sa achiziționeze la mai puțin de 75% din valoare.
Procura stabilea in sarcina mandatarului, expres, obligația de a achiziționa bunul la prețul de 75% din valoarea bunului. Prin acest act angajatul era mandatat "sa reprezinte voința acesteia in cadrul licitației organizate in data de 16.07.2014" iar voința societății, materializata in cererea de executare si cuprinsul procurii, era ca bunul sa nu se vanda la mai puțin de 75% din valoarea sa si sa adjuce in contul creanței bunul.
Adică, aceasta creditoare isi manifestase voința (prin cererea adresata executorului si procura depusa dosarului de executare) de a se executa silit bunul si vândut dar la un pret care sa nu fie mai mic decât 75% din valoarea expertizata iar in situația in care nu exista persoane care sa ofere mai mult de 75% din aceasta valoare sa adjudece bunul in contul creanței.
Procura nu ii lasa libertatea mandatarului sa hotărască daca licitează sau nu ci in condițiile date era obligat sa o faca.
3.Faptul ca mandatarul nu a acționat conform dispozițiilor procurii nu este o chestiune care sa il privească doar pe acesta si pe creditoare.
Nerespectarea limitelor raportului lor obligational adus la cunoștința terților - executor, debitor, afectează drepturile si interesele debitorilor si actele executorului.
Manifestarea de voința a creditoarei este obligatorie pentru executor care nu putea ignora cererea de executare silita, nu putea ignora procura depusa pentru termenul din data de 16.07.2014. Instanța analizează legalitatea actului intocmit la data de 16.07.2014, verificând drepturile si obligațiile părtilor de la acel moment. Lipsa de reacție sau o eventuala razgandire ulterioara a creditoarei nu este in măsura sa acopere vicii care sancționează cu nulitatea acest act. Licitația s-a organizat incalcandu-se dreptul de disponibilitate al pârtii, creditorea putând decide nu doar in privința Începerii, suspendării sau renunțării la executare silita ci si cu privire la interdicția adresata executorului de a vinde unui terț la un preț mai mic de 75% din valoarea bunului sau cu privire la valorificarea dreptului de adjudeca in contul creanței.
Odată aceasta voința exprimata, cunoscuta de terți - inclusiv debitor - actele intocmite de executor in desconsiderarea manifestării de voința a creditoarei sunt lovite de nulitate, indiferent de actiunea/inactiunea mandatarului in cadrul licitației.
Interpretarea instanței este greșita, exista drept si interes din partea contestatorilor sa invoce nereguli in executare, prin incalcarea voinței creditoarei cat timp sunt direct prejudiciați, de actele astfel intocmite, de executorul judecătoresc. Executorul isi incalca astfel obligația legala de a "respecta dispozițiile legii si drepturile părtilor" (art. 373 alin.6 cod proc civ).
II. Aprecierea instanței asupra legalității vânzării realizate la al 6 lea termen de licitație, este una greșita, contrara reglementarilor legale.
Justifica instanța posibilitatea valorificării silite a unui bun prin mai mult de 2 licitații, oferind argumente străine de procedura civila.
Art. 509 din procedura civila reglementează procedura pentru desfășurarea licitației, stabilind doar termene la care aceasta se poate efectua, la un interval de 60 de zile. In situația in care la acest al doilea termen vânzarea nu se realizează există . valorificare a bunului, pentru ca nu exista cumpărători. Imposibilitatea de valorificare a bunurilor este unul din cazurile de incetare a executării silite, conform art. 371 ind.5 lit b cod procedura civila.
Instanța nu a văzut printre cazurile de incetare a executării silite si acest caz desi textul arătat tocmai aceasta ipoteza o reglementează. Dispozițiile legale de la lit b a art. 371 ind. 5 cod procedura civila dau conținut situațiilor in care "organul de executare a procedat la indeplinirea unor formalități reale de vânzare, dar acestea nu au dat rezultate așteptate" I. Les "legislația executării silite" Ed. C.H. B. București 2007, pag. 35.
Astfel, daca nici la cel de-al 2 lea termen al licitației, bunul nu poate fi valorificat, executarea silita inceteaza, nici un alt argument peste norma legala nu poate fi primit.
Ca aceasta este interpretarea corecta a acestor dispoziții o confirma reglementarea ulterioara din noul cod de procedura civila, cand legiuitorul a permis efectuarea mai multor licitații inainte de incetarea executării silite. Efectuarea licitației conform art. 845 din noul cod de procedura civila se realizează pe parcursul a 3 termene.
Astfel, instanța nu poate, justificând dificultăți pentru creditor in a relua executarea asupra acelui bun, sa aprecieze legala o vânzare la un al 6 lea termen de licitație, fara a desconsidera norma legala.
In vechea reglementare, dupa care s-a si realizat executarea silita, executorul nu avea competenta legala de a organiza mai mult de 2 termen de licitație pentru valorificarea unui bun imobil, peste aceste termene, orice act al executorului este in afara legii.
III.Desi procesului verbal ii lipseau mențiuni esențiale legate de locul desfășurării licitației, instanța considera ca acestea s-ar subînțelege, lecturand antetul formularului.
Locul efectuării licitației este o mențiune obligatorie iar aceasta trebuie sa se regăsească distinct in procesul verbal. Locul desfășurării licitatiei nu este obligatoriu sa fie sediul executorului, licitațiile putând fi organizate oriunde, de aici obligația legala de a fi inserat in act. Antetul executorului regăsit in conținutul actului nu suplinește aceasta cerința si nici nu îndreptățește instanța sa considera ca in lipsa mențiunii din cuprinsul procesul verbal locul desafasurarii licitației este sediul executorului.
IV.Greșita si aprecierea instanței ca nu este întemeiata critica referitoare la faptul ca nu s-a precizat prețul de pornire al licitației, sustinandu-se ca nu se poate prezuma ca licitația nu s-a desfășurat legal.
Actul executorului judecătoresc trebuie sa reflecte in cel mai fidel mod desfășurarea licitației tocmai pentru a se putea verifica in ce măsura s-au respectat cerințele de desfășurare a licitației. Lipsa acestor mențiuni inseamna nerealizarea obligațiilor pe care executorul le avea de îndeplinit. Contestatorii nu prezuma ca nu s-au îndeplinit, lipsa mențiunilor este tocmai confirmarea acestei susțineri. Prețul de pornire al licitației trebuia menționat, faptul ca s-au realizat trei strigări fara a se arata de la ce suma s-a pornit nu acoperă obligația executorului iar instanța nu-i poate da alta valoare.
V.Licitația este nelegala cat timp cerințele de publicitate nu au fost respectate. Contestatorii fara a fi nevoie sa atace procesul verbal de licitație pot aduce critici legate de nelegatitatea vânzării in condițiile in care publicitatea acestea nu s-a realizat in locurile imperativ impuse de lege, aceasta realizandu-se doar la sediul primăriei V., al Judecătoriei V..
Astfel incat, nelegal instanța nu a analizat aceste critici care priveau nelegalitatea vânzării din data de 16.07.2014.
VI.Contestația trebuia admisa si corectata eroarea recunoscuta de intimata, in sensul ca suma trecuta in act nu este datorata. Actul este al executorului judecătoresc corecția nu poate interveni decât din partea instanței.
Intimata ., în temeiul art. 115 si urm. C.proc.civ. decretat la 1865, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de contestatorii Talasman G. si Talasman V. împotriva Sentinței civile nr. 2675 pronunțata la data de 24.11.2014 de Judecătoria V., si menținerea ca temeinica si legala a acesteia.
(1) Cu privire la prima critica adusa sentinței pronunțate de la fondul cauzei, si raportat la motivele contestației la executare, instanța a procedat la dezlegarea pricinii in mod complet si coerent, reținând in esența ca, la termenul de licitație din data de 16.07.2014, organizat in Dosarul de executare nr. 270/2012, a fost prezent mandatarul creditorului ., cu procura speciala care ii conferea acestuia dreptul de a achiziționa bunul in contul creanței, la o valoare de minim 75% din prețul de evaluare a imobilului, in situația in care nu se va prezenta niciun ofertant.
Cu toate acestea, la termenul de licitație din data de 16.07.2014, s-au prezentat 5 ofertanți -licitatori, toti consemnând cauțiunea de 10% din prețul de pornire a licitației. Prin urmare, in aceasta ipoteza nu mai subzista premisa avuta in vedere la momentul acordării procurii.
In mod corect retine instanța de fond împrejurarea ca, mandatarul avea obligația de a achiziționa bunul, ci doar dreptul de a il achiziționa; mai mult decât atat, chiar si dreptul conferit prin procura a rămas fara efecte in condițiile concrete de desfășurare a licitației - de concurenta intre licitatorii străini de creditoare.
Este absurd sa se pretindă o alta interpretare a procurii acordate, in condițiile in care, chiar dispozițiile legale in materie, limitează intervenția creditorului urmăritor (in speța, a subscrisei .) in cadrul licitațiilor organizate pentru valorificarea imobilului urmărit;
Astfel, conform art. 510 alin. 2 C.proc.civ. decretat la 1865. "in toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un pret mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat."
Asa cum a fost reținut in doctrina de specialitate, "in interpretarea art. 509 alin. (5) teza finala din C. proc. civ., se tine cont de situația premisa: pentru a adjudeca la un pret foarte avantajos, sub valoarea de 75 % din prețul de evaluare a imobilului, este necesar sa existe minim doi licitatori, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. 5 teza finala C.proc.civ., interpretat per a contrario. Mai exact, doar in situația in care exista un singur licitator, prețul de adjudecare nu poate cobori sub 75% din prețul de evaluare a imobilului (care reprezintă „prețul de la care incepe licitația ", potrivit art. 509 alin. 5 C.proc.civ.)".
Mai mult decât atat, in analiza excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civila decretat la 1865, Curtea Constituționala a statuat ca "atunci cand imobilul, nefiind adjudecat la prima licitație fie pentru ca nu s-a prezentat nici un cumpărător, fie pentru ca nu s-a oferit prețul la care a fost evaluat, se organizează o a doua licitație, care incepe de la un pret de 75% din prețul de evaluare. Daca la aceasta licitație participa mai mulți terți, in calitate de ofertanți, adjudecarea se poate face la cel mai mare pret obtinut_care. teoretic, poate fi chiar inferior prețului de pornire a licitației; daca insa la respectiva licitație participa un singur ofertant, in persoana unui tert, acesta nu isi poate adjudeca imobilul la un pret inferior celui de incepere a licitației; in schimb, daca ofertant este chiar creditorul, indiferent daca participa singur sau in concurs cu alti ofertanți, el nu isi poate adjudeca imobilul, potrivit art. 510 alin. 2 din Codul de procedura civila, la un pret inferior celui de pornire a licitației, respectiv 75% din prețul de evaluare.
Rațiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar, in cazul mai multor ofertanți, sa instituie o limita inferioara a prețului de adjudecare a constituit-o convingerea ca, cel puțin in principiu, concursul dintre aceștia este de natura sa asigure creșterea respectivului pret, facand astfel puțin probabila ipoteza in care prețul cel mai mare oferit sa fie inferior prețului de începere a licitației.
Dimpotrivă, in situația unui singur participant, in persoana unui tert, stabilirea unei limite inferioare a prețului de adjudecare a fost determinata de necesitatea evitării unei reduceri prea mari a acestuia, pe care respectivul ofertant, in absenta unor contraofertanti, ar putea sa o impună in mod univoc, de natura sa il prejudicieze atat pe creditor, cat si pe debitorul proprietar.
In sfârșit, in cazul ofertantului creditor, instituirea unei limite inferioare a prețului de adjudecare, indiferent daca acesta participa singur sau in concurs cu alti ofertanți, a fost determinata de preocuparea de a evita îmbogățirea sa fara justa cauza, in dauna debitorului proprietar, prin adjudecarea, in contul creanței sale, a unui imobil cu o valoare mai mare decât valoarea respectivei creanțe. "
(2) In ce privește cea de-a doua critica formulata de recurenți, in sensul ca prevederile legale ar stabili o limita de 2 ședințe de licitație pentru valorificarea unui imobil, apreciază ca susținerile acestora sunt nefondate.
Faptul ca prețul obținut este net inferior valorii stabilite prin raportul de expertiza nu constituie un motiv de anulare a licitației deoarece dispozițiile codului de procedura civila, prevăd ca adjudecarea se poate face la cel mai mare pret oferit (nu stabilit prin evaluare) chiar de la a doua licitație, deci in continuarea executării, dupa finalizarea celor doua ședințe de licitație.
Apreciază ca in cauza nu este operanta ipoteza incetarii executării silite prevăzuta de art. 371 ind. 5 litera b din Codul de procedura civila, intrucat imposibilitatea de valorificare a bunului, pretinsa de către contestatori, este o situație de natura obiectiva, care trebuie constatata de către executorul judecătoresc dupa efectuarea unor reale demersuri de valorificare (ceea ce implica, in mod necesar, organizarea unui număr considerabil de ședințe de licitație — in opinia noastră, mai mare de 6, cate au fost organizate in prezenta executare silita) si care este contrazisa, inlaturata, de stăruința in executare pe care subscrisa a manifestat-o.
In aprecierea imposibilității de valorificare, trebuie sa se tina seama si de caracteristicile concrete ale bunului imobil ce se oferă spre vânzare; in speța, vânzarea s-a efectuat pentru un apartament localizat pe șoseaua de centura a municipiului V. (DN 24 ~ . 3 dintr-un condominiu), astfel incat, doar plecând de la acest amănunt se putea prefigura ca imobilul nu ar fi intrat in categoria celor ușor vandabile, nefiind situat . interes economic, destinația acestuia neputand fi decât cea de locuința.
Prin urmare, apreciază ca premisa de la care pleacă recurenții este una eronata, si vădit contradictorie; pe de o parte, susțin ca bunul ar fi trebuit vândut la prețul de (minim) 75% din valoarea sa de piața, iar pe de alta parte susțin ca acesta nu mai trebuia vândut nicicum, intrucat au "expirat" termenele de licitație prevăzute limitativ (afirma ei) de lege.
Atâta vreme cat art. 509 C.proc.civ. nu prevede in mod expres sancțiunea incetarii demersurilor de valorificare dupa epuizarea a doua termene de licitație, si intrucat aceasta norma are un caracter special fata de dispozițiile generale privind cazurile de încetare a executării silite (art. 371 ind. 5 C.proc.civ.), criticile aduse de recurenți sunt neintemeiate si urmează a fi inlaturate de instanța de control judiciar.
(3) Referitor la celelalte critici aduse de contestatori, reiterează susținerile de la fondul cauzei, considerând ca in mod corect instanța de fond a reținut ca locul desfășurării licitației este sediul biroului executorului judecătoresc din mun. Bârlad, si ca neprecizarea prețului de pornire a licitației nu constituie un motiv de nelegalitate a procesului verbal intocmit; mențiunile cuprinse in Procesul verbal se completează cu cele cuprinse in Publicația de vânzare emisa pentru acel termen de licitație si comunicata debitorilor.
In urma analizei motivelor de contestație, respectiv a celor de recurs, conchide in sensul ca, debitorii urmăriți silit uzează de orice subterfugii pentru tergiversarea procedurii de executare silita, in detrimentul intereselor subscrisei, fata de care, fara doar si poate, aceștia au recunoscut existenta si întinderea datoriei, precum si calitatea lor de debitori.3
Debitorii sunt nemulțumiți de prețul la care bunul s-a valorificat, considerandu-1 derizoriu in raport cu valoarea acestuia de la momentul acordării împrumutului de către BCR SA. Insa, este de notorietate împrejurarea ca, valoarea imobilelor a scăzut considerabil din anul 2007 si pana in prezent, iar evaluările băncilor de la momentul acordării creditelor sunt depășite de situația reala din piața imobiliara.
De altfel, in materia vânzării silite la licitație nu operează principiul potrivit căruia prețul trebuie sa fie serios, aceasta cerința pentru valabilitatea contractului de vânzare cumpărare fiind prevăzuta numai in cazul contractelor voluntare, incheiate prin acordul de voința al părtilor. In materia vânzării silite, adjudecarea bunului se poate face la orice preț oferit, in condițiile prescrise de textele de lege aplicabile.
Pentru valorificarea imobilului in discuție au fost organizate un număr de sase ședințe de licitație, iar in cadrul ședinței de licitație din data de 16.07.2014, bunul a fost adjudecat pentru un pret care depășește 50% din valoarea de evaluare (=160.240 lei), valoare stabilita prin Raportul de evaluare a proprietății imobiliare, asupra căruia debitorii nu au formulat nicio obiectiune, desi le-a fost comunicat.
3 La data de 11.09.2010, împrumutații au semnat un Angajament de plata a creanței rezultând din Contractul de credit nr. 2202/26.09.2007 incheiat cu BCR SA, inscris care se afla la dosarul de fond al cauzei.
Simplul fapt ca prețul de adjudecare este mai redus decât cel care s-ar obține in condițiile unei vânzări prin buna invoiala nu constituie un argument valabil, cunoscut fiind ca in procedura executării silite vânzarea se realizează la preturi sub valoarea de piața, tocmai pentru ca voința vânzătorului de a instraina bunul nu este libera, ci constrânsa, aspect ce denaturează echilibrul de forte ce ar exista intre părțile unui contract de vânzare obișnuit.
Având in vedere toate motivele învederate mai sus, rezulta netemeinicia recursului promovat de contestatori, astfel incat se impune respingerea acestuia si menținerea validității sentinței pronunțate de Judecătoria V..
Probe: înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
In drept: art. 115 din C.proc.civ. decretat la 1865, precum si restul dispozițiilor legale referite in cuprinsul intampinarii.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neintemeiat:
Primul motiv de recurs cu privire la incălcarea conditiilor mandatului dat de creditoare numitului C. F. la data de 16 -07 -2014, când a avut loc vânzarea imobilului este neîntemeiat.
Din conținutul mandatului dat de creditoare . către C. V. rezultă că împuternicitul are dreptul de a adjudeca bunul in contul creanței, la o valoare de minim 75% din prețul de evaluare a imobilului.
Acest drept al împuternicitului redă textul de lege-art. 510 alin 2 C. care precede:” In toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.”
Din acest text rezultă interdicția creditoarei de a adjudeca imobilul la un pret mai mic de 75%.
Această interdicție este preluată in împuternicirea dată. In cauză, din procesul verbal de licitatie din 16 07 2014 rezultă că imobilul a fost adjudecat de un alt participat la vânzare, nu creditoarea la prețul de 81 500 lei, mai mic decât prețul de pornire la acea licitatie-75% din valoarea imobilului din expertiză- reprezentând 120 180 lei.
Întrucât nu creditoarea a adjudecat imobilul, rezultă că nu a fost incălcată condiția mandatului si interdicția prevăzută de art. 510 alin 2 N.C.P.C.
Al doilea motiv de recurs cu privire la nelegalitatea vânzăriii la al saselea termen de licitatie este neintemeiat.
In cauză vânzarea s-a realizat la al saselea termen, cu pretul de pornire-75% din valoare imobilului din expertiză.
După al doilea termen de licitație nu se impunea a se dispune incetarea executării astfel cu susțin recurenții.
Art. 371 indice 5 C.P.C. prevede- Executarea silită încetează dacă (…)
b) nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri; in aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menționând pe acesta cauza restituirii si partea de obligație ce a fost executata.”
Interpretarea recurentilor în sensul că dacă bunul nu poate fi vândut la al doilea termen, executorul judecătoresc era obligat să înceteze executarea silită de drept, conform art. 371 ind.5 lit. b. C. proc.civ. de la 1865, nu este întemeiată.
Nu sunt îndeplinite condițiile a încetării executării silite prevăzuta de art. 371 ind. 5 litera b din Codul de procedura civila, intrucat imposibilitatea de valorificare a bunului, este o situație de natura obiectiva, care trebuie constatata de către executorul judecătoresc după efectuarea unor reale demersuri de valorificare.
In cauză imposibilitatea de valorificare a imobilului nu a fost constatată de executor.
In art. 509 C.P.C. se stabilesc condițiile vânzării la licitație-primul termen si al doilea, fără a impune o interdicție de a organiza si alte termene de licitație, cu respectarea condiției privind prețul de începere.
Întrucât art. 509 C.P.C. nu instituie o normă imperativă care să stabilească numai 2 termene de licitatie, rezultă că exista posibilitatea de a se organiza mai multe termene de licitatie.
Motivul de recurs cu privire la lipsa mențiunii locului de licitației din 16.07.2014 este neîntemeiat.
Din cuprinsul publicației rezultă că locul este la sediul executorului judecătoresc.
Din procesul verbal de licitație din 16. 07. 2014 rezultă că la data licitației au participat creditoarea si 5 licitatori la sediul executorului din antet.
In mod corect prima instant a apreciat că fată de antet rezultă că locul licitației a fost la biroul executorului.
Recurentii nu au produs nici o probă care să creeze dubiul cu privire la loc si nici nu au indicat vreo vătămare creată.
Motivul de recurs cu privire la neindicare prețului de pornire la licitația din 16.07.2014 nu poate fi primit.
Din conținutul procesului verbal de la acea licitatei rezultă că executorul a dat citire publicatei de vânzare; coroborând acest act cu publicația de vânzare din care rezultă că prețul de pornire a fost 120.180 lei, rezultă că executorul a stabilit clar de la ce preț s-a pornit.
Art. 509 C.P.C. nu prevede un conținut detaliat al procesului verbal al licitatiei, ci numai etapele urmate-citirea publicației, oferirea spre vânzare; in cauză au fost respectate aceste etape.
Motivul de recurs cu privire la nepublicarea publicației de vânzare in toate locatiile stabilite de lege nu poate fi reținut.
Fată de obiectul contestatiei la executare, astfel cum a fost precizat la 6.10.2014 (fila 101) –anularea procesului verbal de licitație din 16.07.2014, se apreciază că nu se poate verifica legalitate actului de executare premergător-publicata de vânzare din 12.06.2015.
Astfel că pentru respectarea disponibilității părții, care a precizat un anumit obiect al contestației, in mod corect prima instanță a stabilit că nu poate analiza legalitatea publicației de vânzare.
Motivul de recurs cu privire la indicarea greșită a creanței urmărite -_,22 euro si dobândă nu poate fi reținut.
Din procesul verbal contestat rezultă –creanța a cărei executare se urmărește este de 81 035,22 euro si dobândă ; această sumă este diferită de cea din somația de plată-37 466,52 euro la care se adaugă cheltuieli de executare.
Comparând aceste sume se constată că există o eroare materială cu privire la creanța.
Procesul verbal nu este afectat de nulitate pentru că mențiunea greșită a creanței nu este o mențiune obligatorie si care să conducă la vreo vătămare recurenților.
Potrivit art. 57 din. Legea 188/2000 prevede:
„Actele îndeplinite de executorii judecătorești, care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite, vor fi îndreptate sau completate de către aceștia, la cerere sau din oficiu, cu citarea părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Cererea de îndreptare a erorii materiale sau de completare se va soluționa de urgență. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului.”
Astfel pentru erori recurenții au calea unei îndreptări a erorii materiale.
Important este ca prin executarea imobilului să se acopere numai creanța urmărită de 37.466,52 euro si cheltuieli.
Nu s-a probat că in cauză a fost depășită această creanță.
In temeiul art. 304 C.P.C. se va respinge recursul si se va menține sentința.
In temeiul art. 274 C.P.C. recurenții vor fi obligați să achite intimatei suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții T. G. și T. V. împotriva sentinței civile nr. 2675/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să achite intimatei suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 Aprilie 2015.
Președinte, D. M. M. | Pentru Judecător, C. A., semnează Președinte instanță, D. E. S. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, A.-R. V. |
red. I.M.P.
Tehnored. E.G.
2 ex./30.04.2015
Judecător fond – C. O.
| ← Succesiune. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul VASLUI | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 440/2015. Tribunalul... → |
|---|
