Fond funciar. Decizia nr. 881/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 881/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 881/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 881/A/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător I. P.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul T. I.,cu domiciliul în . Jos, jud. V., în contradictoriu cu intimata C. L. DE FOND FUNCIAR MUNTENII DE JOS, intimata C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR V., intimatul C. D., P. al comunei Muntenii de Jos, cu sediul în ., jud. V., intimata T. A., cu domiciliul în . Jos, jud. V., T. A., cu domiciliul în Pitești, .. P25, ., T. V., cu domiciliul în Pitești, . T. V., ., și T. Ș., cu domiciliul în . Jos, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 4 din 5 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei - fond funciar REVIZUIRE
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din 09.06.2015, fiind s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 23.06.2015 și pentru astăzi, 25.06.2015, când:
TRIBUNALUL
-deliberând asupra apelului civil de față-
Constată prin sentința civilă nr. 4 din 5 ianuarie 2015, Judecătoria V. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul T. I. în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR MUNTENII DE JOS, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR V., C. D., primar al comunei Muntenii de Jos, T. A., T. A., T. V. și T. Ș., având ca obiect fond funciar - REVIZUIRE.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin sentința civilă nr.169/2014 a Judecătoriei V.:
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. D., primar al comunei Muntenii de Jos, în contradictoriu cu pârâții T. I., T. Ș., T. A.,T. V.,T. A.,C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Muntenii de Jos pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a dispus anularea Titlului de Proprietate nr. 2699/_/ 22.12.1999 emis de C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele T. I., T. Ș. și T. G..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în esență că după numita S. V. E. s-a reconstituit dreptul de proprietate în natură pentru suprafața de 5000 m.p. teren agricol în favoarea moștenitorilor – pârâți care au solicitat prin cerere reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv T. I., T. Ș., T. G., acestora fiindu-le eliberat Titlul de proprietate comun nr.2699/_/ 22.12.1999. Cei trei cotitulari au solicitat în temeiul Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai defunctei S. E., ascendent privilegiat de grad II al cotitularilor.
Având în vedere motivele de fapt expuse în cererea de chemare în judecată, dispozițiile de drept invocate în susținerea pretențiilor deduse judecății, instanța a apreciat că este necesar a se stabili calitatea de succesori în drepturi ai pârâților în ceea ce o privește pe numita S. V. E..
Astfel, conform dispozițiilor art.8 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, sunt îndreptățiți la stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ce fac obiectul Legii 18/1991 membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă sau cărora le-a fost preluat teren de către acestea sau stat, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Prin moștenitori legea are în vedere moștenitorii legali, testamentari, indiferent că au venit la moștenire în nume propriu, prin reprezentare sau prin retransmitere.
Conform dispozițiilor art.13 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar și a Deciziei I.CCJ nr.1 din 1998 de prevederile art. 13 beneficiază toți succesorii autorului îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate,ei fiind de drept repuși în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la terenurile acestuia.
Dispozițiile art.13 alin.1 si 2 din Legea nr.18/1991 prevăd că se dovedește calitatea de moștenitor cu certificat de moștenitor sau cu hotărâre judecătorească definitivă ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care se dovedește acceptarea moștenirii.
Instanța de fond a reținut din probatoriul administrat în cauză că cererea este întemeiată, pârâții nefăcând dovada prin niciun mijloc de probă a calității de succesori în drepturi ai numitei S. V. E., simpla afirmație a pârâtului în sensul existenței raporturilor de rudenie, susceptibile să confere vocație succesorală și, pe cale de consecință, dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma numitei S. V. E. nu este suficientă, fiind necesar un minim de probe în sensul celor enumerate în cuprinsul art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991.
La data reconstituirii dreptului de proprietate pârâții nu au depus înscrisuri din care să rezulte calitatea de moștenitori ai susnumitei. Reclamantul a mai aratat că la reconstituirea dreptului de proprietate pârâții au învederat faptul că S. E. a fost cea de a doua soție a bunicului după mama acestora, în persoana numitei T. M.. Totodată se arată că T. M. este fiica numiților S. P. și S. S..
Împotriva acestei sentințe s-a formulat calea de atac a apelului, apel ce a fost respins de Tribunalul V. ca neîntemeiat.
Instanța de control judiciar a reținut că din actele depuse la dosar, dar chiar din declarațiile apelanților, rezulta ca aceștia nu sunt moștenitori ai numitei S. E., care s-a născut in 1883 si care a fost evidențiata în registrul agricol cu suprafața de 0,50 ha teren, și că apelanții au încercat sa inducă ideea ca au existat doua persoane cu numele S. E.- S. V.E. si, respectiv, S. G.E.- dar în realitate nu a existat decat o singura persoana cu numele S. E., nascuta la 23.06.1883 in Codaiesti, din parintii Gherli Carlu si E.,avand domiciliul in Munteni de Jos, si care a decedat la data de 24.03.1965.
Instanța a apreciat că într-adevar numiții T. nu sunt îndreptațiți la reconstituirea dreptului de proprietate după S. E. deoarece nu sunt moștenitorii săi. Mama lor, T. M., nu a avut calitatea de moștenitoare a soției tatălui său deoarece nu a fost fiica sa.
Moștenitorii pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate in caz de retransmitere atunci când moștenitorul care a fost in viata la data deschiderii succesiunii fostului proprietar a decedat înainte de . legii 18/1991. Daca s-ar dovedi ca a fost in viata la data deschiderii moștenirii, el va putea moșteni, iar apoi cota moștenita se va transmite propriilor moștenitori.
Nu se poate pune nici problema unei transmisiuni succesorale de la S. E. la sotul sau S. Simeon, si ulterior de la acesta către fiica sa T. M.. Aceasta deoarece S. Simeon a decedat in 1945, cu mult înainte de decesul numitei S. E., care a avut loc in 1965.
Din actele depuse la dosar nu rezulta ca S. E. a avut moștenitori și, în aceste condiții, pentru terenul ce figura in registrul agricol ca fiind proprietatea sa nu s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de către alte persoane.
In condițiile în care apelanții nu au vreo legătura de filiație cu titularul de rol, S. E.,aceștia nu pot fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de teren ce figurează în registrul agricol.
Potrivit dispozițiilor art. III al. 1 litera a punctul i din legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la CAP sau la Stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Prin Încheierea din 6 iunie 2014 dată în Dosarul_ a Judecătoriei V. a fost admisă cererea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași și s-a dispus anularea înscrisului titlu de proprietate din 23.09.1998 emis pe numele defunctei S. V. E. prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp.
Revizuentul T. I. solicitat revizuirea sentinței civile nr. 169 din 22.01.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ , având ca obiect fond funciar în temeiul art. 509 alin. 1 pct. 3 C.p.c., invocând în susținerea acestui motiv faptul că acest titlu de proprietate din 23.09.1998 emis pe numele defunctei S. V. E. prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp a fost declarat fals.
Instanța a reținut că această împrejurare a fost cunoscută de părți în cursul judecării apelului împotriva acestei sentințe, astfel în practicaua Încheierii de ședință din 18 noiembrie 2014 (fila 203) s-a învederat instanței de apel acest aspect.
Potrivit art. art. 509 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, sunt supuse revizuirii hotărârile asupra fondului, sau care evocă fondul daca după pronunțarea hotărârii un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinara de atac, de retractare (cu excepția motivului de revizuire, reglementat de art. 509 alin. 1 pct. 3 NCPC) și se justifica, de regula, prin aceea ca, involuntar, instanța a săvârșit o eroare în legătura cu starea de fapt stabilita in hotărârea atacata, fie în raport cu materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie in raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunțării hotărârii
Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu trebuie criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acestei hotărâri, ci numai pe baza de împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării. Așadar în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
De asemenea, la analizarea admisibilității cererii de revizuire trebuie avută în vedere natura aceste căi extraordinare de atac, partea având deschisă această cale atunci când nu are la îndemână o altă cale procedurală de „corectare” a sentinței a cărei revizuire o solicită.
De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant faptul că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului autorității lucrului judecat, conform căruia nici o parte nu este îndreptățita să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii, și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o noua analiza a cauzei. O excepție de la aceasta regula se admite numai atunci când este justificata de circumstanțe riguroase și de substanță (cauza Ryabikh c. Rusiei).
Astfel, pronunțându-se in cauza M. vs. România, cererea nr._/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă, în absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Ca și în alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur), de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că în absenta unor circumstanțe excepționale – situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii, acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul unei cereri de revizuire exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură. Revizuirea trebuie să constituie un remediu procesual pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.
În ce privește înscrisul prezentat instanței acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe acest caz de revizuire și anume: să existe un înscris fals și acest înscris fals sau mențiunile false din înscris să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Fiind vorba de condiții cumulative și nu alternative, înseamnă că lipsa uneia dintre ele face ca cererea de revizuire să nu fie întemeiată.
Astfel se impune ca înscrisul declarat fals să fi fost determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul T. I., instanța constată că Titlului de Proprietate nr. 2699/_/ 22.12.1999, emis de C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele T. I., T. Ș. și T. G., care a fost declarat fals, nu a avut un caracter determinant, să aibă aptitudinea prin el însuși să ducă la modificarea sentinței atacate, iar în ipoteza admiterii cererii de revizuire, soluția nu ar fi de modificare a sentinței atacate-soluția rămânând tot de admitere a acțiunii și de constatare a nulității Titlului de Proprietate nr. 2699/_/ 22.12.1999 emis de C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele T. I., T. Ș. și T. G..
Argumentul hotărâtor care a stat la baza emiterii sentinței civile nr. 169 din 22.01.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ , având ca obiect fond funciar, prin care S-a dispus anularea Titlului de Proprietate nr. 2699/_/ 22.12.1999 emis de C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele T. I., T. Ș. și T. G. a fost faptul că cei trei nu au vreo legătura de filiație cu titularul de rol, S. E., astfel că aceștia nu pot fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de teren ce figurează în registrul agricol, iar încălcarea, la emiterea titlului de proprietate, a dispozițiilor imperative ale art.13 al.3 din legea 18/1991, atrage nulitatea absoluta a actului.
Potrivit dispozițiilor art. III al. 1 lit. a pct. i din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la CAP sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Având în vedere că prin încheierea din 6 iunie 2014 dată în Dosarul_ a Judecătoriei V. s-a dispus anularea înscrisului titlu de proprietate din 23.09.1998, instanța a apreciat că acest lucru nu este de natură să schimbe realitatea și justețea celor reținute prin sentința atacată, înscrisul declarat fals neavând un rol determinant în pronunțarea hotărârii, iar faptul ca aceste apărări au fost invocate și în fața instanței de apel, instanța a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel T. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Prin sentința civila nr. 4 din 5 ianuarie 2015, data in dosarul nr._, Judecătoria V. a dispus respingerea ca inadmisibila a cererii de revizuire a sentinței civile nr. 169 din 22.01.2014, pronunțata de Judecătoria V. in dosarul nr._ .
Respingând ca inadmisibila cererea de revizuire a sentinței civile nr. 169 din 22.01. 2014, pronunțata in dosarul nr._, instanța de revizuire consemnează in fila 3 din sentința ca "revizuientul T. I. a solicitat revizuirea sentinței in temeiul art. 509 alin 1 punctul 3 cod proc civ, invocând in sutinerea acestui motiv faptul ca acest titlul de proprietate din 23.09.1998 emis pe numele defunctei S. V. E. prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp a fost declarat fals."
Este de observat ca instanța de revizuire retine in motivarea sentinței civile nr. 4/2015 ca prin chiar cererea introductiva s-a precizat ca inscrisul declarat fals care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 169 din 22.01.2014, pronunțata de Judecătoria V. in dosarul nr._, este Titlul de proprietate datat 23.09.1999, anulat ca fiind fals prin incheierea din 6 iunie 2014 data in dosarul nr._ al Judecătoriei V. (act denumit impropiu Titlu de proprietate, in realitate un "pretitlu").
Deci este in afara oricariei discutii ca instanța stabilește clar ca actul fals in baza căruia se solicita revizuirea sentinței civile nr. 169 din 22.01. 2014 este titlul de proprietate din 23.09.1998 emis pe numele defunctei S. V. E. .
Cu toate acestea, in continuarea motivării soluției instanța uita ca actul fals in baza căruia a reținut mai sus ca s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 169 din 22 ianuarie 2014 este Titlul de proprietate datat 23 septembrie 1999 si face referire la Titlul de proprietate 2699/_ datat 22 decembrie 1999, arătând ca "Titlul de proprietate nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor pe numele T. I., T. Ș., T. G., care a fost declarat fals nu a avut un caracter determinant, sa aiba aptitudinea prin el insusi sa duca la modificarea sentinței atacate, iar in ipoteza admiterii cererii de revizuire, soluția nu ar fi de modificare a sentinței atacate (soluția rămânând tot de admitere a acțiunii si de constatare a nulității Titlului de proprietate nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor pe numele T. IonefTighici Ș., T. G.)".
Deci instanța de revizuire considera mai intai- conform celor citate mai sus- ca actul fals in baza căruia se solicita revizuirea sentinței civile nr. 169 din 22 ianuarie 2014 este Titlul de proprietate datat 23.09.1998, emis pe numele defunctei S. V. E., act declarat fals de o instanța de judecata, pentru ca apoi sa consemneze ca actul fals in baza căruia se solicita revizuirea aceleiași sentințe este Titlului de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999.
Evitând sa se pronunțe asupra actului fals care a avut influenta asupra solutiei date prin sentința civila nr. 169 din 22 ianuarie 2014 instanța de revizuire retine ca "Argumentul hotărâtor care a stat la baza emiterii sentinței civile nr. 169 din 22 ianuarie 2014, pronunțata de Judecătoria V. in dosarul nr._ Judecătoria V.(....)prin care s-a dispus anularea Titlului de proprietate nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999,(...) a fost faptul ca cei trei nu au vreo legătura de filiație cu titularul de rol, S. E., astfel ca aceștia nu pot fi indreptatiti la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de teren ce figurează in registrul agricol, iar incalcarea, la emiterea titlului de proprietate, a dispozițiilor imperative ale art. 13 alin 3 din Legea nr. 18.1991, atrage nulitatea absoluta a actului".
Sustine revizuientul că si dacă ne-am afla in prezenta unei greșeli de dactilografiere, de inversare a numerelor titlurilor de proprietate, locul si modul in care este prezentat Titlului de proprietate nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999,îl îndreptățește sa creadăa instanța de revizuire s-a aflat . cu privire la titlul de proprietate declarat fals si in baza căruia s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 169 din 22 ianuarie 2014.
Mai mult, se poate constata ca instanța de revizuire nu acorda nici o importanta Titlului de proprietate datat 23 septembrie 1999, declarat fals de o instanța de judecata, oprindu-se doar asupra faptului care a avut, din punctul de vedere al instanței de revizuire, o influenta covârșitoare la darea soluției de anulare a Titlului de proprietate nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999, anume faptul ca frații T. nu au fost indreptatiti sa primească teren de pe urma lui S. V E. deoarece nu au dovedit ca ar avea vocație succesorala de pe urma acesteia.
Impută instantei de revizuire evitarea voită a analizei importantei pe care a avut-o in pronunțarea sentinței civile nr. 169 din 22 ianuarie 2014, cat si a deciziei civile nr. 1141/A/2014 a Tribunalului V. din 26 noiembrie 2014, care menține sentința instanței de fond, faptul ca prin incheierea din data de 6 iunie 2014 data in dosarul nr._ a Judecătoriei V. s-a dispus anularea ca fiind emis in fals a Titlului de proprietate datat 23 septembrie 1999.
Relevă apelantul revizuient că nstanța de revizuire a ajuns in final sa analizeze si sa se pronunțe asupra a altceva decât ceea ce T. I. a susținut in cererea de revizuire, a probat si a solicitat explicit.In loc sa analizeze consecințele juridice la care a dat naștere anularea ca emis in fals a Titlului de proprietate datat 23 septembrie 1999, singurul act care face referire la faptul ca suprafața de 5000 mp teren atribuita fraților T. in punctul ARIE vine de la S. V. E., instanța de revizuire, ca si instanța care a pronunțat sentința civile nr. 169/2014 si cea de apel care a menținut acesta sentința, trec la analizarea consecințelor care rezulta din faptul ca frații T. nu au dovedit ca au vocație succesorala fata de S. V. E..
Consideră apelantul revizuient ca instanța de revizuire a adugat la lege in momentul in care referindu-se la inscrisul fals- a folosit expresia "mențiunile false din inscris sa fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii"ceea ce nu inseamna același lucru cu expresia "a influențat soluția pronunțata in cauza" (conform textului art. 509 alin 1 punctul 3 cod proc civ.). A subliniat acest lucru deoarece este de observat ca intrega motivare data soluției de către instanța de revizuire are in centrul atenției faptul ca actul declarat fals si in baza căruia se solicita revizuirea sentinței civile nr. 169/2014 nu ar fi avut o influenta hotărâtoare" asupra soluției date in aceasta cauza.
Mai arată T. I. că,desi a motivat cererea de revizuire sustinand ca actul care a influențat darea soluției de anulare a titlului de proprietate nr. nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999 este Titlul de proprietate datat 23 septembrie 1999, anulat de instanța ca fiind emis in fals, demonstrând ca instanța care a pronunțat sentința supusa revizuirii a reținut o situație de fapt contrara realității, insusindu-si intrutotul susținerile reclamantului, instanța de revizuire nu numai ca nu a recunoscut influenta hotărâtoare a Titlului de proprietate datat 23 septembrie 1999 in formarea convingerii instanței ca suprafața de 5000 mp teren atribuita fraților T. vine de la S. V. E., dar a si reținut aceiași situație de fapt ca si instanța de fond, desi datele problemei erau esențial schimbate,ceea ce inseamnă că nu s-a pronunțat pe motivele de revizuire.
Prin cererea introductiva inregistrata la Judecătoria V. sub nr._ Primarul Comunei Muntenii de Jos solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999 pe motiv ca frații T. au solicitat, printre altele, restituirea si a suprafeței de 0,50 ha teren de pe urma lui S. V. E., iar restituirea acestui teren s-a făcut prin Titlul de proprietate datat 23 septembrie 1999 (in realitate pretitlu), titular S. V. E., act in baza căruia s-a intocmit ulterior titlului de proprietate nr. nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999. In motivarea cererii de anulare a titlului de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999, reclamantul a susținut cafrații T. nu au dovedit ca au vocație succesorala de pe urma lui S. V. E. si ca S. V. E. ar fi transferat ilegal o suprafața de 0,50 ha teren de la Ferești, in ..
Prin sentința civila nr. 169 din 22 ianuarie 2014, data in dosarul nr._, Judecătoria V. admite acțiunea promovata de Primarul Comunei Muntenii de Jos in baza art. III din Legea nr. 167/1997 si pe cale de consecința dispune anularea ca lovit de nulitate a titlului de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999, reținând intrutotul situația de fapt prezentata de reclamant, cu excepția motivării privind transferul ilegal a suprafeței de 0,50 ha teren efectuat de S. V. E. din . Muntenii de Jos, susținere nedovedita de reclamant.
Se arata in motivarea sentinței: "La apariția Legii nr. 18/1999 frații T. I.,T. Ș., T. Gneorghe, fiii lui T. N., au solicitat prin cerea nr. 904/14.03.1991, fila 117 din dosar, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,25 ha teren, moștenire de la T. N. si S. V. E.. Cererea a fost formulata in calitate de moștenitori ai autorilor T. N.- tata -respectiv S. V. E. -fara a se indica calitatea acesteia.
Urmare a cererii formulata de numiții T. I.,T. Ș., T. G., cu referire la succesiunea defunctei S. V. E. a fost eliberat Titul de proprietate din data de 23.09.1999, in favoarea paraților care atesta ca acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5000 mp teren, in punctul ARIE, taralua 27, ., situata in extravilanul comunei Muntenii de Jos.
Astfel, dupa numita S. V. E. s-a reconstituit dreptul de proprietate in natura pentru suprafața de 5000 mp teren agricol in favoarea mostenitorilor-parati care au solicitat prin cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate respectiv: T. I., T. Ș., T. G., acestora fiindu-le eliberat titlul de proprietate comun nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999."
Rezulta fara nici o urma de indoiala ca instanța de fond- la pronunțarea sentinței civile nr. 169 din 22 ianuarie 2014, data in dosarul nr._ - a reținut ca suprafața de 5000 mp teren din punctul ARIE a fost atribuita fraților T. I.,T. Ș., T. G. de pe urma defunctei S. V. E.. Pentru a retine aceasta instanța de fond a constatat ca mai intai a fost emis Titul de proprietate datat 23.09.1999, titular S. V. E., dupa care Gdupa numita S. V.E., s-a reconstituit dreptul de proprietate in natura, pentru suprafața de 5000 mp teren agricol (....) acestora fiindu-le eliberat titlul de proprietate comun nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999."
Deci este in afara oricariei discuții ca instanța de fond a reținut ca titlul de proprietate comun nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999, a fost eliberat de pe urma lui S. V. E.", fiind practic transpunerea oficiala a Titului de proprietate datat 23.09.1999 (de fapt un pretitlu).
Având in vedere ca in titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999 nu se consemnează numele „autorului", adică a persoanei de pe urma căreia frații T. primesc terenul, legătura pe care instanța de fond si apoi instanța de revizuire o fac intre Titului de proprietate datat 23.09.1999, emis pe numele lui S. V. E., si Titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999, titulari frații T., apare ca forțată.
Pe parcursul procesului frații T. au susținut si demonstrat ca s-a recurs la întocmirea de către C. locala de fond funciar Muntenii de Jos a Titului de proprietate datat 23.09.1999 cu scopul clar de a se face legătura dintre atribuirea suprafeței de 5000 mp teren de pe urma lui S. V. E. si suprafața de 5000 mp teren, inscrisa in titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999.
Totodată s-a susținut ca- intrucat titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999, ca si titlul de proprietate nr. 1207/1995, nu au fost predate in original titularilor, frații T.- este pe deplin posibil ca aceste titluri sa fi fost intocmite pro- causa pentru a putea anihila acțiunile prin care frații T. solicitaseră anularea unor tituri de proprietate (dosar_ ale Judecătoriei V.). S-a susținut ca frații T. nu au interes in anularea titlului de proprietate emis nelegal pe numele lui Galusca I., deoarece prin cele doua titluri de proprietate primiseră intreaga suprafața de teren la restituirea căreia erau indreptatiti.
Este de asemenea in afara oricărei discuții ca Titlul de proprietate datat de 23.09.1999, act emis de C. Locala de Fond funciar Muntenii de Jos, este un act pe care nici Legea nr. 18/1991 si nici legile ulterioare care reglementează procedura restituirii terenurilor către foștii proprietari nu il recunoaște. Denumirea data actului datat 23.09.1999 de "TITLU DE PROPRIETATE" este improprie, deoarece comisia locala de fond funciar nu avea in atribuțiile sale si nu era competenta sa emită un astfel de act.
Deci, din punctul de vedere al legilor fondului funciar si al competentelor stabilite de lege in favoarea comisiei de fond funciar, unui astfel de act nu i se poate recunoaște puterea de a produce efecte juridice si in nici un caz nu i se poate atribui calitatea de a putea dovedi dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren inscrisa in el.
Pornind insa de la consemnările făcute de reprezentanții celor doua comisii in adresele si precizările depuse la dosarul cauzei, cat si in concluziile orale ale reprezentantului comisiei locale, consemnate in incheierea din data de 19 decembrie 2014, dosar de revizuire, prin care se arata: „inscrisul defăimat ca fals, conform practicii comisiilor de fond funciar tine loc de proces-verbal de punere in posesie(....) Semnarea acestuia face dovada acceptării ori nu a amplasamentului"-apare ca dovedit ca acest act-TITLU DE PROPRIETATE DATAT 23.09.1999, reprezintă actul prin care reclamantul din dosarul nr._ a ținut sa dovedesca si instanța a reținut ca dovedit faptul ca frații T. au fost de acord sa primesca de pe urma lui S. V. E. suprafața de 5000 mp teren in punctul ARIE.
Raportând recunoașterea fara echivoc făcuta de parat- conform căreia prin semnarea PRETITLULUI de proprietate datat 23 septembrie 1999 persoana indreptatita a arătat ca este de acord sa primesca terenul pe un anumit amplasament, iar acest act tine loc de proces-verbal de punere in posesie, la prevederile art.27 din Legea nr. 18/1991 si ale art.34 si urm. din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, aprobat prin HG nr. 131/1991, se poate constata cu ușurința ca la emiterea Titlului de Proprietate nr.2699/_ datat 22 decembrie 1999 nu au fost respectate prevederile imperative ale art 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 si ale art. 36 alin 3 si art.38 din Regulament.
In speța este stabilit ca pentru atribuirea terenului din punctul ARIE comisia locala de fond funciar a procedat la delimitarea suprafeței de teren la primirea căreia erau indreptatiti frații T., prin intocmirea Planului parcelar si a Schiței cadastrale a terenului atribuit acestora in punctul ARIE.
Este stabilit, reprezentanții celor doua comisii de fond funciar nu pot nega iar instanța a reținut ca prin Planul parcelar si Schița cadstrala existenta la Primăria comunei Muntenii de Jos si la OCPI V. se dovedește ca fraților T. le-a fost restituita in punctul ARIE suprafața de 0,80 ha teren.
Arată apelantul că a demonstrat ca Schița cadastrala si Planul Parcelar pentru terenul din punctul ARIE existent la OCPI V. nu a suferit nici o modificare.
Conform art.30 alin ultim din Regulamentul aprobat prin HG nr. 131/1991 se poate observa ca atat Schița topo cat si Planul parcelar erau acte obligatoriu a fi intocmite de comisie anterior validării propunerilor de către comisia județeană.
Ori, pentru a se ajunge la intocmirea titlului de proprietate datat 23 septembrie 1999, a schiței cadastrale, a planului parcelar si a titlului de proprietate, era necesar sa existe o hotărâre a comisiei locale, validata de comisia județeană, dupa cum modificarea acestor acte se putea face tot prin astfel de hotărâri emise de cele doua comisii.
Invederează T. I. că în speța se constată ca cele doua comisii de fond funciar ignora prevederile legale si procedurile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii.Mai apreciză apelantul că cu toate acestea instanțele de judecata dau crezare "practicilor comisiei de fond funciar" in dauna prevederilor imperative ale legii, refuzând sa se pronunțe asupra susținerilor fraților T., argumentate prin probe, ca intre suprafața de 5000 mp teren atribuita in punctul ARIE inscrisa in titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999 si Titul de proprietate din data de 23.09.1999 (de fapt pretitlu), eliberat fraților T. de pe urma lui S. V. E., nu exista nici o legătura, ca suprafața de 5000 mp teren restiuita in punctul ARIE vine de la T. N.- tata- care a si demonstrat cu registrul agricol ca a avut teren in acesta locație .
Afirmă T. I. că singurul act din care se poate deduce ca suprafața de 5000 mp teren, inscrisa in titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999 ca fiind atribuita fraților T. de pe urma lui S. V. E., este Titlul de proprietate din data de 23.09.1999 (de fapt pretitlu), act care la acest moment este anulat ca fiind emis in fals, la care se adaugă susținerile Primarului Comunei Muntenii de Jos, insusite intrutotul de instanțele de judecata, dar fara baza in lege probatoriu(?).
Pornind de la aceste fapte si acte prezentate de frații T.- prin care se demonstra ca susținerile Primarului Comunei Muntenii de Jos nu corespund adevărului- consideră ca era necesar ca instanța de revizuire sa indice care au fost elementele de fapt – actele - in baza cărora a ajuns la concluzia ca suprafața de 5000 mp teren din punctul ARIE a fost atribuita fraților T. I., T. Ș., T. G. de pe urma defunctei S. V. E..
In motivarea sentinței civile nr. 169/2014 instanța de fond a simțit nevoia sa clarifice aceste aspecte deoarece consemnează ca: „Urmare a cererii formulata de numiții T. I.,T. Ș., T. G., cu referire la succesiunea defunctei S. V. E. a fost eliberat Titlul de proprietate din data de 23.09.1999 in favoarea paraților care atesta ca acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 5000 mp teren, in punctul ARIE, taralua 27, ., situata in extravilanul comunei Muntenii de Jos.Astfel dupa numita S. V. E. s-a reconstituit dreptul de proprietate in natura, pentru suprafața de 5000 mp teren agricol in favoarea moștenitorilor parați care au solicitat prin cerere reconstiturea dreptului de proprietate respectiv T. I., T. Ș., T. G., acestora fiindu-le eliberat Titlul de proprietate comun nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999".
Desi retine in motivarea sentinței civile nr. 169/2014 ca a susținut constant ca intre suprafața de 5000 mp teren (in realitate 8000 mp teren) restituita fraților T. in punctul ARIE si terenul pe care aceștia l-au solicitat de pe urma lui S. V. E. nu exista nici o legătura, terenul din punctul ARIE fiindu-le atribuit de pe urma lui T. N.- tata-care de altfel a avut teren pe acest amplasament, conform registrului agricol depus la dosar, atat reclamantul cat si instanța de judecata in mod forțat au făcut legătura dintre acest teren si S. V. E..
F. a se pronunța asupra celor arătate de frații T. si a probelor prezentate prin care se dovedea ca S. V. E. nu a avut teren in punctul ARIE, ca nu a transferat niciodată teren din . Muntenii de Jos, ca T. N., tatăl fraților T., a avut dreptul legitim sa primesca teren in punctul ARIE, dovedind ca a avut teren in acesta locație cu copie de pe registrul agricol, ca in mod abuziv cele doua comisii de fond funciar si reprezentanții OCPI V. au inscris in titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999 doar suprafața de 0,50 ha teren, cand actele de punere in posesie in acesta locație evidentiau o suprafața de 0,80 ha teren ca atribuita efectiv fraților T., fara a tine cont ca singurul act prin care se făcea legătura intre titlul de proprietate nr. 2699/_ datat 22 decembrie 1999 si S. V. E. era Titlul de proprietate data 23.09.1999, act anulat ca fiind emis in fals, instanța de fond - la pronunțarea sentinței civile nr. 169/2014- retine ca: „este necesar a se stabili calitatea de succesori in drepturi ai paraților in ceea ce o privește pe S. V. E.."
Respingând cererea de revizuire a sentinței civile nr. 169 din 22 ianuarie 2014 instanța de revizuire a menținut in putere o hotărâre judecătorească care se bazează exclusiv pe susținerile reclamantului Primarul Comunei Muntenii de Jos, reținând ca suprafața de 0,50 ha teren restituita fraților T. vine de la S. V. E., refuzând sa dea eficienta probelor obiective care demonstrau ca suprafața de 5000 mp teren atribuita fraților T. in punctul ARIE vine Ia la tatăl acestora-T. N.. Prin acesta instanța de revizuire ca si instanța de fond care a pronunțat sentința civila nr. 169/2014 si cea de apel care a menținut acesta sentința, au dat eficienta unui act-Titlul de proprietate datat 23 septembrie 1999, singurul act emis de pe urma lui S. V. E. -desi acesta a fost anulat de instanța penala ca fiind emis in fals.
Respingând ca inadmisibila cerere de revizuire instanța a incalcat autoritatea recunoscuta de lege hotărârilor pronunțate in materie penal si practic nu a respectat o hotărâre penala obligatorie.
De aceea consideră T. I. ca soluția pronunțata de instanța de revizuire este netemeinica si profund nelegala, fiind rezultatul unei analize superficiale a probelor de la dosar si a aplicării greșite a prevederilor art. 509 alin 1 punctul 3 din codul de procedura civila,motive ca casare prevăzute de art. 488 alin 1 punctele 6 si 8 din C.p.C.
A timbrat cu 50 de lei,conform chitantei depuse la dosar.
Intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din . a formulat întâmpinare prin care a arătat că sentința supusă revizuirii a fost pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a dispus anularea T.P. nr. 2699/1999 emis pe numele celor trei frați T..
Cererea este motivată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 3 C.p.c.. revizuentul invocând încheierea pronunțată în dosarul penal nr._ prin care s-a dispus anularea înscrisului „pretitlul de proprietate nr. din 23.09.1999" emis de comisia locală Muntenii de Jos.
In motivarea apelului revizuentul susține că instanța a reținut o situație de fapt contrară realității, că a făcut o legătură forțată între „titlul de proprietate nr. 2699/1999" și „titlul de proprietate nr. din 23.09.1999"(pretitlu) fără ase ține cont că acest din urmă înscris este fals și a fost anulat de instanță, cât și faptul că acest act ar fi influiențat darea soluției de anulare a T.P. nr. 2699/1999 în care nu se consemnează numele autorului.
Pretinde că cei 5000 m.p. teren înscriși în T.P. nr. 2699/1999 au fost restituiți cu titlul de moștenire după tatăl T. N. și nu după S. E.. A considerat totodată că instanța a analizat altceva decât ce a susținut prin cererea de revizuire și anume în loc să analizeze consecințele juridice la care a dat naștere anularea titlului de proprietate datat 23 septembrie 1999 a analizat consecințele care rezultă din faptul că frații T. nu au dovedit că au vocație succesorală față de S. E..
Cu privire la motivațiile expuse a solicitat să se constatate neconcordanța între susținerile revizuentului și probatoriu administrat, plăsmuirea unor situații de fapt lipsite de logică, nesincere, încercări repetate de a induce în eroare prin argumentații confuze.
Pentru emiterea unui titlu de proprietate se întocmește o documentație care se depune atât la comisia județeană ,cât și la OCPI, documentații care pe parcursul soluționării numeroaselor litigii au fost puse și la dispoziția revizuentului și din care rezultă fară dubii că T.P. nr. 2699/1999 a fost emis numiților T. pentru suprafața de 5000 m.p. cu titlul de moștenire după S. E..
Toate documentațiile care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate transmise de comisia locală la OCPI conțin pretitluri de proprietate, înscrisuri intitulate impropriu „titluri de proprietate" care în fapt țin loc de proces - verbal de punere în posesie.
A precizat că în nici un titlu de proprietate emis de C. județeană nu se consemnează numele autorului.
Cu excepția numiților T. și I. niciuna dintre persoane pentru care s-au întocmit și care au semnat astfel de înscrisuri - pretitluri - nu au avut obiecțiuni cu privire la titulatura înscrisului, conținutul documentației sau procedura de lucru convenită de comisia județeană, comisia locală și OCPI cu privire la întocmirea documentației pentru emiterea titlurilor.
Pentru emiterea T.P. pe numele moștenitorilor s-au întocmit documentații după fiecare autor în parte, documentații care se găsesc în arhiva OCPI.
Sustine C. Locala că și de această dată T. I., prin apărător, susține mincinos că între T.P. nr. 2699/1999 și pretitlul de proprietate nr. din 23.09.1999 nu există nici o legătură, afirmând contrar evidențelor că suprafața de 5000 m.p. restituită în punctual Arie vine de la T. N., tatăl acestora.
In dosarul nr._ revizuentul a susținut mincinos că în familia acestora au existat două femei cu numele S. E., încercând să demonstreze că terenul ar proveni de la una din cele două, de această dată nu mai apare nici una ca antecesoare.
Pentru clarificarea aspectelor privind retrocedarea terenurilor către numiții T., a precizat următoarele:
1. Prin T.P. nr. 2699/1999 li s-a retrocedat numiților T. suprafața de 0,50 ha teren cu titlul de moștenire după numita S. E., pretinzând că este bunica acestora.
Reconstituirea dreptului de proprietate după acest „autor" s-a făcut prin H.C. Județene nr. 102/1991, fiind înscriși în Anexa nr. 3 la nr. crt. 318 cu suprafața de 0,50 ha după autor S. E.. C. locală a emis adeverința nr. 398/1991 prin care sunt înștiințați de faptul că li s-a reconstituit suprafața de 0,50 ha teren cu titlu de moștenire după S. E..,titulară de rol în care se consemnează că deține suprafața de 0,50 ha teren în alte comune, respectiv .> Atribuirea efectivă a celor 0,50 ha teren de către comisia locală s-a făcut abia în anul 1999, dată la care s-a întocmit și procesul verbal de punere în posesie - pretitlul de proprietate din 23.09.1999- defăimat ca fals de către revizuent după anul 2010 sub pretext că semnăturile de la rubrica proprietari nu aparțin numiților T..
Mai susține revizuentul că cele două comisii „contrar prevederilor legale au procedat la punerea în posesie și delimitarea suprafeței de 0,80 ha în punctual Arie - fără a întocmi proces - verbal de punere în posesie, ci doar „schița cadastrală" și „planul parcelar", iar titlul a fost emis numai pentru 0,50 ha . Nu arată în temeiul cărui act doveditor și după care autor li se cuvine diferența de 0,30 ha cât timp au primit titluri pentru toate cele 4,25 ha solicitate în calitate de moștenitori.
In repetate rânduri revizuentul a susținut mincinos că a fost pus în posesie cu cele 0,80 ha sau 0,83 ha în baza adeverinței de proprietate nr. 397/1991 a planului parcelar și schiței cadastrale „ înregistrate la OCPI".
In realitate comisia locală de fond funciar 1-a pus în posesie abia în anul 1999 și numai cu suprafața de 0,50 ha, pentru care a întocmit procesul verbal de punere în posesie - pretitlul de proprietate din 23.09.1999-, înscris care în practica comisiilor locale ține loc de proces verbal de punere în posesie. Pe verso pretitlului este schițat planul parcelar a suprafeței de 0,50 ha. Pretitlul conține aceleași date care au fost preluate și în T.P. 2699/1999, respectiv suprafața terenului, numărul tarlalei, nr. parcelă, vecinătățile pe toate laturile, amplasamentul celor 0,50 ha și semnăturile primarului, secretarului, reprezentantului OCPI etc.
Nu a fost pus în posesie în locația Arie în anul 1991 cum mincinos afirmă întrucât până în anul 1999 întreaga suprafață de teren din locația Arie s-a aflat în proprietatea statului și în administrarea fostului I.A.S. V., fapt dovedit cu protocoalele de preluare încheiate de primărie cu fostul I.A.S. - transformat în S.C. Prodincom S.A. V., protocoale încheiate în anul 1999 și 2000, anexate prezentei.
Până în anul 1999 pe terenul din locația Arie, fiind în proprietatea statului, nu a fost posibilă punerea în posesie, motiv pentru care nu au intrat în posesie și nu au stăpânit teren în această locație cum mincinos afirmă. Până în anul 1999 nu a fost emis nici un titlu de proprietate în această locație.
In fiecare acțiune formulată invocă cu obstinație „planul parcelar" și „schița cadastrală" pretins a fi întocmite de comisia locală în anul 1991, înregistrate la OCPI, etc.
Cât timp terenul s-a aflat în administrarea fostului I.A.S. până în anul 1999 - 2000 nu era posibil ca cei doi mincinoși să fie puși în posesie, nu au fost puși niciodată în posesie cu suprafața de 0,83 ha, nu li s-a recunoscut niciodată suprafața respectivă, nu există nici un înscris doveditor în acest sens, nu s-au întocmit planuri parcelare în locația respectivă până la preluarea terenului de către comisia locală. Planul și schița la care se referă a fost întocmită de către o persoană autorizată să efectueze documentații cadastrale în vederea intabulării terenurilor după punerea în posesie și emiterea titlurilor, după anul 2000, fiind necesară actualizarea planurilor la întocmirea cărților funciare, planuri care nu au fost avizate de comisia locală ori de primar nici anterior anului 2000 și nici după această dată, întocmirea planului prin constituirea unei rezerve la care nu erau îndreptățiți s-a făcut ca urmare a ocupării abuzive și amenințării de către numiții T. a persoanelor care întocmeau planuri, determinându-i să înscrie o suprafață mai mare decât cea atribuită prin titlul de proprietate 2699/1999.
Cei doi impostori I. și T. se folosesc de acest plan în demersurile lor pentru a dobândi ilegal, pe lângă cei 5000 m.p. și cei 3000 m.p. teren în locația Arie „achiziționați " de către numitul I. prin antecontract.
Fiind în proprietatea statului conform prevederilor legale în vigoare, punerea la dispoziția comisiilor locale a acestor terenuri s-a făcut pentru a fi retrocedate foștilor proprietari care au predat teren la stat, respectiv acționarilor și locatorilor. Cu toate acestea, s-a restituit,pentru motive necunoscute de C. locală, suprafața de 0,50 ha teren și numiților T. și care pe lângă faptul că nu au predat teren la stat, nici nu erau îndreptățiți în lipsa calității de moștenitori după S. E., cea de-a doua soție a bunicului acestora față de care nu se află în nici un grad de rudenie.
Prin urmare, pretitlul de proprietate din 23.09.1999, care, conform susținerii revizuentului a stat la baza emiterii T.P. nr. 2699/1999, a fost anulat de instanță ca urmare a constatării printr-un raport de expertiză tehnico - științifică efectuat la I.P.J. V. că semnăturile nu aparțin titularilor.
Prin încheierea de anulare a înscrisului instanța a constatat că nu conține semnăturile titularilor care ar fi fost falsificate conform susținerii expertului, ceea ce în fapt echivalează practic cu neacceptarea amplasamentului de către revizuent, singura consecință produsă de pretinsul fals.
Insă tot revizuentul susține în dosarul nr._ (dosarul_ ), la pag. 5 din cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1930/2009 pronunțată în dosarul nr._ că „am recunoscut suprafața de 0,50 ha teren primită prin T.P. nr. 2699/1999 motiv pentru care nu am solicitat anularea acestui titlu".
In schimb a solicitat anularea pretitlului din 23.09.1999 pentru cele 0,50 ha „care a stat la baza emiterii titlului" 2699/1999, anulare admisă de instanță la cererea procurorului.
La cererea primarului, T.P. nr. 2699/1999, emis în fals, antedatat, preconstituit, conform susținerilor revizuentului, dar acceptat de către acesta, a fost anulat de către instanță prin Sentința civilă nr. 169/2014, motivat de faptul că numiții T. nu au făcut dovada calității de moștenitori după S. E.. Sentința a rămas definitivă prin Decizia nr. 1141/2014 a Tribunalului V. care a respins apelul.
A solicitat să se constatate că „pretitlul de proprietate" din 23.09.1999 defăimat de numitul T. nu a stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 169/2014, nu a avut nici un rol în pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, motiv pentru care se impune respingerea apelului.
In ce privește primul titlu de proprietate emis pe numele celor trei T., invederează C. L.:
1. Prin T.P. nr. 1207/_/14.12.1995 li s-a retrocedat suprafața de 3,75 ha teren, întreaga suprafață solicitată cu titlul de moștenire după părinți. Dreptul de proprietate a fost reconstituit prin H.C. Județene nr.102/1991 prin care s-a validat Anexa nr. 3 fiind înscriși la nr. crt. 322, anexă cuprinzând moștenitorii cooperatorilor decedați.
Documentația de reconstituire conține și adeverința de proprietate nr. 397/1991, emisă de comisia locală în care se consemnează dreptul la restituirea suprafeței de 3,75 ha. La data reconstituirii revizuentul a acceptat terenul, a semnat procesul verbal de punere în posesie (pretitlu), și-a înscris terenul în registrul agricol începând cu anul 1997, l-a utilizat și plătește impozitele.
După anul 2006 ca urmare a efectuării unor „tranzacții" cu I. V. a inițiat demersuri pentru schimbarea a două amplasamente înscrise în titlu, respectiv suprafețele de 1 ha și cea de 0,30 ha, solicitând ca suprafața de 0,30 ha să-i fie atribuită în locația Arie.
Prin Sentința civilă nr. 1930/2009 și Decizia 543/2010 pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea numiților T. prin care solicitau radierea din T.P. nr. 1207/1995 a suprafeței de 1 ha și respectiv 0,30 ha.
Au formulat o nouă acțiune, la care a intervenit și numitul I. V., dosar nr._, prin care au cerut de această dată anularea parțială a aceluiași titlu 1207/1995, radierea din titlu a suprafeței de 0,30 ha, înscrisă la poziția a IlI-a, punctul C. Ș., tarlaua nr. 26, ., solicitând să-i fie atribuită în același punct Arie.
Printr-o cerere completatoare a solicitat și anularea T.P. nr._/2011 emis pe numele Rotbășan Z. care a primit în Arie suprafața de 0,20 ha în baza unei hotărâri judecătorești, teren revendicat de numiții T. și I..
Prin Sentința civilă nr. 1902/2012, rămasă definitivă prin Decizia 1182/R/2012 pronunțate în dosarul nr._, instanțele au respins cererile ca urmare a admiterii autorității de lucru judecat.
În același dosar_ numitul T. I. a formulat cerere reconvențională, disjunsă de instanță și care a format obiectul dosarului nr._ . Prin Sentința civilă nr. 1278/14.05.2014 Judecătoria V. a admis excepția autorității lucrului judecat și a respins cererea reconvențională. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului ca fiind neîntemeiat prin Decizia civilă nr. 1079/A/2014 pronunțată de Tribunalul V..
La rându-i I. V. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, disjunsă din dosarul nr._, prin care a solicitat anularea T.P. nr._/2011, emis pe numele Rotbășan Z., punerea sa în posesie cu 0,30 ha și emiterea unui T.P. pe numele acestuia, cereri care au format obiectul dosarului nr._ .
A motivat I. V. că prin antecontractul nr. 990/2008 numiții T. i-au promis vânzarea suprafeței de 0,83 ha în locația Arie din care 0,50 ha reconstituiți prin T.P. nr. 2699/1999 cu titlul de moștenire după S. E. și 0,30 ha nereconstituiți, dar pentru care ar fi fost puși în posesie. Pretinde că în baza antecontractului a formulat o veritabilă acțiune în revendicare solicitând obligarea comisiilor de fond funciar să-1 pună în posesie și să emită T.P. pentru cele 0,33 ha cumpărate. Prin Sentința civilă nr. 1254/12.03.2013 Judecătoria V. a respins acțiunea prin admiterea puterii lucrului judecat, sentință rămasă definitivă prin respingerea apelului.
Toate hotărârile menționate au făcut sau fac obiectul cererilor de revizuire în baza aceluiași „ înscris fals".
Pentru cele arătate a solicitat respingerea apelul ca fiind neîntemeiat.
A anexat înscrisuri(f.39-40 ds.)
Si intimatii T. au cerut,cu cheltuieli de judecată, respingerea apelului de față(f.45-47 ds.).
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce succed:
Prin sentinta civilă nr.4/2015,apelată, Judecatoria V. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentintei civile nr.169/2014 a aceleiasi instante, cu motivarea esentială că inscrisul declarat fals prin Incheierea din 6 iun.2014 a Judecatoriei V. data in Dos._ -Titlul de proprietate din 23.09.1998- nu a avut un rol determinant-in sensul art.509 alin.1 pct.3 C.p.c.- in pronuntarea sentintei a carei revizuire se cere,hotarîtoare fiind fiind lipsa legaturii de filiatie a lui T. I.,T. S. si T. G. cu titularul de rol S. E..
Sentinta este legală in raport cu dispozitiile art. art.509 alin.1 pct.3 C.p.c.,invocate de revizuient.
Potrivit art. 509 alin.1 pct.3 C. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă(…) hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză.
Prin sentinta civilă 169/2014 a Judecatoriei V.,definitivă prin dec.civ. nr.1141/A/2014 a Tribunalului V., a fost anulat Titlul de Proprietate nr. 2699/_/ 22.12.1999 emis de C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele T. I., T. Ș. și T. G.,motivat in esență pe lipsa dovezii calitatii lor de mostenitori ai defunctei S. V.E..
Revizuientul invocă drept caz de revizuire Titlul de proprietate din 23.09.1998 declarat fals prin Incheierea din 6 iun.2014 a Judecatoriei V. data in Dos._ .
Se constata ca hotararea a carei revizuire se cere nu a fost data in temeiul Titlul de proprietate din 23.09.1998-declarat fals-,ci pe lipsa dovezii calitatii de mostenitori ai defunctei S. V.E. si avea in vedere Titlul de Proprietate nr. 2699/_/ 22.12.1999.
Imprejurarea ca din eroare instanta de revizuire s-a raportat intial la
Titlul de Proprietate nr. 2699/_/ 22.12.1999 nu poate conduce la o alta concluzie.
Examinand s.c. 1065/2015 a Judecatoriei V. instanta de control judiciar constată ca aceasta este lipsita de relevanta in cauză raportat la motivul de revizuire invocat,la motivele de apel si la obiectul revizuirii si al apelului.
In realitate apelantul revizuient,prin motivele de revizuire si de apel prezente tinde, pe calea unei căi extraordinare de atac-asa cum este revizuirea-, sa repuna in discutie o hotarare care a intrat in puterea lucrului judecat,ceea ce nu poate fi primit.
Desi au cerut cheltuieli de judecată,intimatele T. Andriana, T. V. și T. A. nu produs dovada existentei si intinderii acestor cheltuieli(art. 452 C.p.c.).
Fată de considerentele de fapt si drep invocate,Tribunalul,in temeiul art.513 alin.5 rap. la art.466 si urm. C.c.va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul T. I. împotriva sentinței civile nr.4/2015 a Judecătoriei V., pe care o va păstra.Totodată, va respinge ca nefondată cererea intimaților T. Andriana, T. V. și T. A. privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul T. I. împotriva sentinței civile nr.4/2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Respinge ca nefondată cererea intimaților T. Andriana, T. V. și T. A. privind cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 Iunie 2015.
Pt.Judecător, C. M. aflată în C.O. VICEPREȘEDINTE, P. I. M. | pentru PREȘEDINTE, P. I. transferat la Tribunalul Bacău semnează VICEPREȘEDINTE, P. I. M. | |
Grefier, C. A. |
Red.P.I./12.08._
Tehnored.C.A.
ex./ 13.08.2015
Judecător fond M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 880/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 883/2015. Tribunalul... → |
|---|
