Plângere contravenţională. Decizia nr. 885/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 885/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 885/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 885/A/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de apel formulate de apelant - intimat I. V. cu sediul în V., .. 1, jud. V., în contradictoriu cu intimat-petent P. G., domiciliat în G., ., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 3252/2014 pronunțate la data de 15.12.2014 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, la data de 29 iunie 2015, când s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3252 din 15.12.2014 a Judecătoriei Bârlad a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul P. G., CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V..
A fost anulat procesul verbal atacat . nr._/04.07.2014 și în consecință, exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 810 lei precum și de la suportarea sancțiunii complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 04.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 04.07.2014 ora 18,35 pe DN 24D în loc. Grivița a condus autoutilitara cu nr._ cu semiremorca_ pe DN 24 D în loc. Grivița cu 84 km/h pe un sector de drum limitat la 30 km/h, abatere filmată cu radarul MAI_.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat „refuză să facă obiecțiuni și să semneze procesul verbal”.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea a verificat dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 22.07.2014 și data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției (16.07.2014), instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, a analizat procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Din procesul verbal de contravenție întocmit în cauză reiese că petentul a fost surprins circulând cu viteza de 84 km/h. Potrivit art. 49 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în interiorul localităților este de 50 km/h. În procesul verbal s-a reținut că pe respectivul sector de drum limita de viteză era de 30 km/h.
Petentul a susținut că nu exista nicio restricție pe acel sector de drum. În acest sens a depus la dosar o adresă emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași din care reiese că pe DN 24D pe raza loc. Grivița limita maximă de viteză este de 50 km/h, reglementată prin indicatoare de intrare/ieșire în localitate.
Deși din planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei reiese că pe respectivul sector de drum era amplasat un indicator de limitare a vitezei la 30 km/h (f. 16), această fotografie a fost efectuată la ora 17,08, cu o oră și jumătate înainte ca petentul să fi fost surprins de aparatul radar. Totodată, pe filmarea înaintată de intimat nu apare acest cadru, cu indicatorul rutier.
De asemenea, conform adresei comunicate de OCPI V., coordonatele indicate de aparatul radar sunt situate în extravilanul loc. Grivița, într-o zonă în care nu există nici un drum.
În consecință, instanța a reținut că petentului nu i se poate imputa comiterea faptei prev. de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus atât timp cât indicatorul care trebuia să instituie o derogare de la regulă (a limitei de viteză de 50 km/h pe acel sector de drum) nu exista la momentul comiterii faptei contravenționale. Acesta nu poate fi ținut să adopte un comportament în conformitate cu o regulă pe care nu are cum să o cunoască.
Deși procesul verbal se bucură de o prezumție de temeinicie, în cauză instanța a reținut că aceasta a fost răsturnată. Petentul a făcut dovada că pe acel sector de drum nu exista un indicator, la data comiterii pretinsei fapte contravenționale, care să limiteze viteza la 30 km/h, fără ca intimatul să facă proba contrară, adică să întărească prezumția recunoscută de lege procesului verbal de contravenție.
Deși contravenientul a depășit limita de viteză pe acel sector de drum (circulând cu 84 km/h, fapt pe care nu l-a negat), instanța nu a avut competența, în actualul cadru normativ, de a schimba încadrarea juridică dată faptei și implicit aplicarea unei sancțiuni contravenționale potrivit textului legal care stabilește adevărata încălcare. Ca atare, sancțiunea care intervine în cauză este anularea procesului verbal și nu recalificarea faptei cu consecința aplicării unei alte sancțiuni.
Pentru considerentele expuse mai sus, și având în vedere principiul in dubio pro reo (în sensul că dubiul trebuie să profite petentului), instanța a urmat a admite plângerea contravențională formulată în cauză, cu consecința, anulării procesului verbal de contravenție, a exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale și de la suportarea sancțiunii complementare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel I. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul până la primul termen de judecată nu a formulat motivele de apel în condițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și nici nu au fost expuse oral în fața instanței de control judiciar.
Intimatul P. G., legal citat, a formulat și depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de I. V., ca nefondat, pentru excepție lipsei motivării și în drept a obiectului de lucru judecat, în condițiile în care apelantul-intimat I. V. nu a depus în cauză ca și obligație imperativă prevăzută de art.470 alin. l litera "c și d" Cod procedură civilă cu nulitatea acțiunii de "Apel" în conformitate cu prevederile art.471 alin.3 Cod procedură civilă și decăderea din dreptul de a mai depune concluzii.
Față de aceste precizări obiective și pertinente, solicită să se ia act de neîndeplinirea obligațiilor apelantului și să se mențină sentința apelată, ca fiind temeinică și legală cu respingerea apelului, ca nefondat pe criterii legale.
În conformitate cu prevederile art.223 alin. l și art.411 alin.(2)- teza finală Cod procedură civilă solicită judecata în lipsă.
Analizând apelul formulat de I. V. împotriva sentinței civile nr. 3252 din 15.12.2014 a Judecătoriei Bârlad, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
Sub aspectul legalității procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, Tribunalul constată că a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; datele de identificare ale contravenientului și sediul acestuia; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond. a reținut în mod corect situația de fapt, fiind răsturnată, prin documentele indicate și depuse și la fond și în apel, la dosarul cauzei, prezumția de nevinovăție care a operat în favoarea petentului.
Astfel, Tribunalul observă potrivit adresei comunicate de OCPI V., coordonatele indicate de aparatul radar sunt situate în extravilanul loc. Grivița, într-o zonă în care nu există nici un drum.
Și din răspunsul CNADNR –Direcția de Drumuri și Poduri Iași, se observă că pe sectoarele de drum pentru DN 24 în localitatea Grivița, jud. V., nu apar limitări de viteză așa cum se menționează în procesul verbal de contravenție contestat de către intimatul petent.
În lipsa unei probe contrare din partea apelantului intimat, Tribunalul va considera ca fiind conforme realității susținerile și motivarea instanței de fond care a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Față de toate considerentele anterior expuse, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de I. V. împotriva sentinței civile nr. 3252 din 15.12.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului V. împotriva sentinței civile nr.3252 din 15._ pronunțate de Judecătoria Bârlad pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2015
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. M. |
Red: A.E.G.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/ 30.06.2015
.>
Judecătoria Bârlad - judecător fond C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 883/2015. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 929/2015.... → |
|---|
