Plângere contravenţională. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 777/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1630/189/2014
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 777/A
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă . în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I. Teritorial N-E 3, împotriva sentinței civile nr. 179/2015 pronunțată la data de 19.01.2015 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15 iunie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 179/2015 pronunțată la data de 19.01.2015, Judecătoria Bârlad a admis excepția tardivității cererii, invocată de intimată prin întâmpinare.
A respins, ca tardivă, cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta intimată ., cu sediul în mun. G., ., înregistrată la ONRC sub nr. J_, Cod fiscal RO1816434, prin administrator I. G., în contradictoriu cu intimata I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I. Teritorial N-E 3, cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1, având sediul ales în mun. Focșani, ., jud. V., în legătură cu procesul-verbal de contravenție . nr._/27.03.2014 încheiat de ISCTR I. Teritorial nr. 3 Zona N-E.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, ”instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Fiind o excepție de procedură și peremptorie, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra tardivității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
Astfel, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ”împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Acest termen de 15 zile se calculează conform art. 181 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă – ”când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.
În speță, instanța a observat că procesul-verbal atacat a fost comunicat apelantei petentei la data de 03.04.2014 (așa cum reiese din dovada de comunicare – fila 26), astfel că de la această dată începe să curgă termenul de 15 zile, ultima zi în care apelanta petenta ar fi putut depune cererea de chemare în judecată fiind 21.04.2014.
Cu toate acestea, acțiunea apelantei petente a fost introdusă la instanță în data de 22.04.2014, cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Întrucât acest termen nu a fost respectat, instanța a constatat că apelanta petenta este decăzută din dreptul de a sesiza instanța, conform art. 185 alin. 1 raportat la art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În concluzie, instanța a admis excepția tardivității cererii, invocată de intimată prin întâmpinare și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată.
Împotriva sentinței civile nr. 179/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad a formulat apel apelanta petentă . G., solicitând admiterea cererii de apel și modificarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii excepției tardivității cererii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Se învederează că prin hotărârea apelată instanța de fond a admis excepția tardivității cererii și a respins ca tardivă plângerea contravențională formulată de apelanta petentă împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.03.2014 întocmit de ISCTR - I. Teritorial nr.3 Zona N-E, reținând în motivare următoarele:
Procesul-verbal atacat a fost comunicat apelantei petente la data de 03.04.2014, astfel că de la această dată începe să curgă termenul de 15 zile, ultima zi în care apelanta petenta ar fi putut depune cererea de chemare în judecată fiind 21.04.2014.
Cu toate acestea, acțiunea apelantei petente a fost introdusă la instanță în data de 22.04.2014, cu depășirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art.31 alin. l din O.G. nr.2/2001. Hotărârea astfel pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind contrară dispozițiilor legale incidente în cauză, pentru următoarele considerente:
- In mod greșit a reținut instanța de fond că ultima zi in care putea fi
introdusă plângerea este data de 21.04.2014 întrucât această dată a fost zi
nelucrătoare, fiind a doua zi de Paști.
Potrivit disp.art. 139 alin.l din Legea nr.53/2003, actualizată, prima și a doua zi de Paști sunt zile de sărbătoare legală, în care nu se lucrează.
Potrivit calendarului creștin ortodox din anul 2014, ziua de 21 aprilie a fost a doua zi de Paști și, pe cale de consecință, a fost zi nelucrătoare conform dispozițiilor legale sus-enunțate.
Potrivit art. 181 alin.2 din NCPC când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
In speță, prima zi lucrătoare care a urmat zilelor libere a fost data de 22.04.2014, deci ultima zi în care putea fi formulată plângerea a fost prelungită până la această dată.
Având în vedere aceste considerente de ordin procedural, solicită a se constatata că ultima zi în care putea fi formulată plângerea apelantei petente a fost data de 22.04.2014, dată la care a și fost înregistrată aceasta pe rolul instanței de judecată.
În atare condiții, se arată că plângerea apelantei petente a fost depusă înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege, motiv pentru care solicită aceasta admiterea cererii de apel și respingerea excepției tardivității invocată de intimată prin întâmpinare, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond în vedere soluționării pe fond a plângerii.
2. In mod greșit a constatat instanța de fond că plângerea apelantei petente a
fost introdusă la instanță în data de 22.04.2014, deci cu depășirea termenului de
15 zile prevăzut de art. 31 alin. l din O.G. nr.2/2001.
Această constatare a instanței de fond este una greșită, întrucât instanța a omis să analizeze și modalitatea de "introducere" a plângerii la instanță, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 183 din NCPC privind actele depuse la poștă, servicii de curierat unități militare sau locuri de deținere.
In acest sens apelanta petentă arată faptul că plângerea a fost transmisă (care are sediul în județul G.) la data de 18.04.2014 (o zi de vineri) prin scrisoare recomandată cu confirmare de livrare prin intermediul serviciului de curierat rapid Fan Courier, scrisoare care a ajuns ulterior la destinatar - Judecătoria Bârlad, respectiv în data de 22.04.2014. Aceasta este și data la care a fost înregistrată plângerea pe rolul instanței de judecată (fiind prima zi lucrătoare).
Se anexează dovada de comunicare eliberată de serviciul de curierat rapid Fan Courier - AWB nr._/18.04.2014, din care rezultă următoarele:
- scrisoarea a fost depusă la serviciul de curierat rapid în data de 18.04.2014.
- plicul a fost predat de curier către lucrătorii instanței (T. A.) la data de 22.04.2014, ora 09:59.
Potrivit art. 183 alin. l din NCPC actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid este socotit a fi făcut în termen.
A..3 al aceluiași articol stabilește că "în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid (...) pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".
Pe cale de consecință, nu interesează data la care sosește corespondența la destinatar sau data la care plângerea este înregistrată pe rolul instanței, ci data la care scrisoarea este depusă la serviciul de comunicare a corespondenței (poștă, curierat rapid).
Având în vedere aceste considerente, plângerea contravențională ce face obiectul prezentei cauze a fost formulată înlăuntrul termenului de 15 zile prescris de lege, respectiv la data de 18.04.2014, astfel încât în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare și a dispus respingerea ca tardivă a plângerii formulată de petenta ., pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
Pentru aceste motive vă solicităm să dispuneți admiterea prezentei cereri
de apel și modificarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii excepției
tardivității cererii și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea
judecății.
În dovedire, apelanta petentă depune copie după dovada de comunicare a plângerii către Judecătoria Bârlad, eliberată de serviciul de curierat rapid Fan Courier Express.
I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier - I.S.C.T.R. I. Teritorial nr.3 Zona N-E a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta petentă ..
Consideră intimatul că sentința civila nr.179/19.01.2015 pronunțata de prima instanța este temeinica si legala, motivația sa fiind clara. Astfel, instanța a motivat sentința pentru fiecare motiv in parte invocat de petenta in plângere si a apreciat in mod corect faptul ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001.
Solicită intimatul respingerea apelului deoarece instanța de fond a apreciat in mod just respingerea plângerii contravenționale având in vedere ca sancțiunea amenzii pecuniare a fost just aplicata de agentul constatator pentru ca in urma descărcării cardului tahograf al conducătorului auto cu ajutorul programului Tachoscan, s-a constatat ca nu a fost respectata perioada minima de odihnă zilnica cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore și 30 de minute in ziua de 07.03.2014 ora 20:55 - 08.03.2014 ora 06:39, abatere ce constituie contravenție in conformitate cu dispozițiile art.8 alin.2 pct.5 din OG nr.37/2007 modif prin OG nr.21/2009 + Legea nr.52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activității acestora.
Art.8 din OG nr.37/2007 modif prin OG nr.21/2009+Legea nr.52/2010 prevede: Constituie contravenții următoarele fapte alin.2 Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: pct.5 nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore și 30 de minute.
Solicită intimatul a se vedere dispozițiile Regulamentului(CE) nr.3821/85 modif. Reg. (CEE) 561/2006 al Consiliului care prevede la art. 8. alin. l, conducătorul auto respecta perioadele de repaus zilnic si săptămânal. A.. 2 - pe parcursul fiecărei perioade de 24 ore, de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie sa efectueze o noua perioada de repaus zilnic. In cazul in care perioada de repaus zilnic care intra in aceasta perioada de 24 ore este de cel puțin 9 ore, dar mai puțin de 11 ore, perioada de repaus zilnic este considerata perioada de repaus zilnica redusa.
In conformitate cu dispozițiile art.4 lit.g din Regulamentul (CE) nr.561/2006, prin perioada de repaus zilnic de odihna se intelege partea unei zile in timpul căreia conducătorul auto dispune de timpul sau liber sau care poate fi „o perioada de repaus zilnic normala", sau „o perioada de repaus redusa"
- „perioada de repaus zilnic normala" - este orice perioada de repaus de cel puțin 11 ore, care poate fi luata in doua transe din care prima trebuie sa fie o perioada neîntrerupta de cel puțin 3 ore si a doua, o perioada neîntrerupta de cel puțin 9 ore. „Perioada de repaus zilnic redusa" este orice perioada de repaus de cel puțin 9 ore, dar nu mai puțin de 11 ore. Totodată, solicită intimatul a se avea in vedere dispozițiile Regulamentului(CE) nr.3820/85 modif. Reg. (CEE) 561/2006 al Consiliului care prevede la art.26 alin7 (a) :Atunci cand conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de inregistrare in conformitate cu anexa I, acesta trebuie sa fie in măsura sa prezinte, la cererea unui inspector de control:
(i)foile de inregistrare din săptămâna in curs si cele pe care le-a utilizat pe parcursul
celor 15 zile precedente ;
(ii)cârdul de conducător auto in cazul in care este titularul unui asemenea card si (iii)orice informație introdusa manual si orice imprimat scos in timpul celor cinsprezece zile precedente, in conformitate cu prezentul regulament si cu RegulamentuI(CE) nr.561/2006.
Cu toate acestea, dupa 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute Ia punctele(i) si (ii) se refera la ziua in curs si la o perioada precedenta de douăzeci si opt de zile.
De asemenea, Regulamentul (CE) 561/2006 prevede la art.7*: dupa o perioada de patru ore si jumătate de condus, conducătorul auto trebuie sa faca o pauza neîntrerupta de cel puțin patruzeci si cinci de minute, exceptand cazul in care isi incepe o perioada de repaus.
Acesta perioada de repaus poate fi inlocuita cu o pauza de cel puțin cinsprezece minute urmata de o pauza de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel incat sa respecte dispozițiile primului paragraf.
Tahograful este un echipament care se instalează la bordul vehiculelor rutiere si are drept scop indicarea, înregistrarea si stocarea, in mod automat sau semiautomat, a datelor privind deplasarea acestor vehicule si a anumitor perioade de lucru ale conducătorilor care le conduc. Necesitatea instalării lui se reflecta in respectarea timpilor de conducere si prevenirea producerilor de accidente auto datorate oboselii la volan, fiind un martor sigur in caz de accident deoarece se apreciază viteza autovehiculului, care permite stabilirea vinovăției.
Răspunderea pentru incalcarea dispozițiilor legale ii revine operatorului de transport si nu conducătorului auto, persoana juridica poate sa-si sancționeze șoferul daca contravenția a fost săvârșita din vina acestuia, sau se poate întoarce cu acțiune împotriva acestuia pentru a-si recupera prejudiciul creat, insa acest fapt nu o exonerează de răspundere deoarece răspunderea pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajata ori de cate ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcției ce le revine vor fi săvârșit o fapta ilicita. Răspunderea unității de transport este una legala derivata din prerogativele de diriguire si control asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, revine persoanei juridice angajatoare, care in consecința răspunde contravențional. Art.3 alin.2 din OG nr.2/2001 republicata prevede: Persoana juridica răspunde contravențional in cazurile si in condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc si se sancționează contravenții.
Art.9 alin. l din OG nr.37/2007modif prin OG nr.21/2009 + Legea nr.52/2010.
Contravențiile prevăzute la art.8 se sancționează după cum urmează: d) cu amenda de la 3000 lei la 6000 lei - faptele prevăzute la alin. 2 pct.1-11 si 16, aplicabila intreprinderii/operatorului de transport rutier, si faptele prevăzute la alin.2 pct. 12-15 si 17, aplicabila conducătorului auto.
Intimatul învederează faptul că e de părere ca nu se impunea înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu Avertismentul, și învederează faptul că, potrivit art. 21 alin (3) din OG 2/2001, se stabilește în mod elocvent ca sancțiunea se aplica având în vedere mai întâi limitele acesteia din actul normativ special și, abia ulterior, în acele limite stabilite de acest act normativ se apreciază proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.
Se are în vedere aceasta interpretare a legii, întrucât, per a contrario, daca legiuitorul care a conceput dispozițiile OG nr.37/2007, ar fi apreciat ca gradul de pericol social al faptei redus în raport cu condițiile de fapt și de gravitatea faptei ce constituie contravenție, ar fi avut în vedere aplicarea sancțiunii „Avertismentului" ceea ce nu s-a întâmplat.
In situația în care legiuitorul, așa cum a arătat mai sus, ar fi evidențiat în actul normativ aceasta posibilitate, în sensul aprecierii ca redus a pericolului social al contravențiilor constatate în materie de transport rutier, atunci contravenienții nu s-ar mai fi putut prevala de dispozițiile OG nr. 2/2001 pentru a solicita exonerarea de răspundere contravenționala în situații în care sancțiunea amenzii s-a aplicat în mod just fără vreo urmă de îndoială asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate, doar pentru ca OG 2/2001 prevede aceasta posibilitate.
În acest sens, simpla apreciere că fapta contravenționala ar fi de gravitate redusa încadrându-se în prevederile art. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este nepertinentă, întrucât numai legiuitorul poate sa aprecieze gradul de pericol social al unei fapte ce constituie contravenție. Totodată, trebuie remarcat că înlocuirea amenzii contravenționale cu „Avertismentul" nu este de natura să conducă la îndeplinirea scopului represiv și educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate.
Avertismentul se aplica când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 3000 lei, cea maximă fiind de 6000 lei, Art.9 alin.l din OG nr.37/2007modif prin OG nr.21/2009+Legea nr.52/2010 Contravențiile prevăzute la art.8 se sancționează dupa cum urmează:: d) cu amenda de Ia 3000 lei la 6000 Iei. Sancțiunile reprezintă consecințele de ordin represiv pe care trebuie să le suporte persoana care a încălcat regulile juridice. Sancțiunile contravenționale sunt o categorie a sancțiunilor juridice care se aplică în cazul săvârșirii abaterilor contravenționale.
Mai mult decât atât, intimatul solicită a se avea in vedere ca apelanta nu se afla la prima abatere in ceea ce privește sancțiunile aplicate pe linia transporturilor rutiere.
Ceea ce a dus la întocmirea procesului verbal consideram ca este expresia nudei contravenții, iar apelanta petenta nu a putut invoca in apărarea sa propria culpa sau necunoașterea legii, motivația apelantei petente nu este in măsura sa o exonereze de răspundere.
Cert este ca contravenția a existat cu adevărat, fapt indubitabil demonstrat instanței de control judiciar si de înscrisurile la care a făcut referire mai sus (si aflate la dosarul de fond ca probe), fapt indubitabil recunoscut si de prima instanța de judecata in cuprinsul sentinței sale, iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voința conform .G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) ce face dovada pana la proba contrarie si creează prezumpția de adevăr, iar in aceasta speța contravenienta nu a adus nici o proba in dovedirea inexistentei contravenției, ci se rezuma umil la simple scuze puerile fără nici o valoare d.p.d.v. juridic.
Intimatul solicită a se avea in vedere apărările formulate de noi la prima instanța si probatoriul administrat, sa se observe ca apelanta nu face dovada contrara celor consemnate in procesul verbal de contravenție si totodată sa remarcați ca motivele apelantei u îndeplinesc condițiile prevăzute de art.304, Instanța de fond a apreciat in mod corect faptul ca procesul verbal, contestat de apelant, este temeinic si legal întocmit.
Având in vedere cele de mai sus, intimatul solicită respingerea apelului ca netemeinic si nelegal si menținerea sentinței civile nr.179/2015 pronunțata de prima instanța in data de 19.01.2015 ca temeinica si legala, iar pe fond respingerea plângerii ca nelegala si nefondata și menținerea procesul verbal ._/27.03.2014 ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii așa cum aceasta a fost stabilita in actul de control.
In drept, intimatul își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 299-316 Codului de procedura civila, ale OG nr.2/2001, OG nr.37/2007 modif. prin OG nr.21/2009 + Legea nr.52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, si a încălcărilor Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr.l.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr.l.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internaționala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 si ale Ordonanței guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sancțiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatării acestor încălcări, Ordinul MTI nr.980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, Ordinul MTI nr.995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor si controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire si perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto si a activității instructorilor auto autorizați si pentru modificarea Ordinului MT nr.l.058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducătorilor auto si al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora .
Examinând actele si lucrările dosarului, Tribunalul constată faptul că apelul declarat în cauză de către petenta S.C. „G. T.”S.R.L. este fondat.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Potrivit prevederilor art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În speță, procesul verbal contestat a fost comunicat petentei la data de 3.04.2014 (așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 26 dosar fond), dată de la care începe să curgă termenul de 15 de zile prevăzut de lege.
Termenul mai sus menționat s-ar fi împlinit la data de 22.04.2014, dar cum această zi este o zi nelucrătoare, duminică, acesta se prelungește, conform art. 181al.2)Cod procedură penală, până la data de 23.04.2015, prima zi lucrătoare care urmează.
In concret, cum petenta a formulat plângerea contravențională la data de 23.04.2014, în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și a respins plângerea contravențională ca fiind tardiv introdusă.
Având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă, întrucât judecata s-a făcut de către Judecătoria Bârlad fără a intra în cercetarea fondului, la cerere expresă a apelantului de trimitere a cauzei spre rejudecare, Tribunalul va admite apelul declarat de .. împotriva sentinței civile nr. 179/19.01.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va desființa integral, în sensul că va respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și va înlătura dispozițiile contrare din sentința civilă apelată și va trimite e cauza spre rejudecare Judecătoriei Bârlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de .. împotriva sentinței civile nr. 179/19.01.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează integral, în sensul că
Respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Înlătură dispozițiile contrare din sentința civilă apelată.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Bârlad, la solicitarea expresă a apelantei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 iunie 2015.
pt. Președinte, A. C.-transferat la C.Apel Iași și Președinte S. D. E. aflată în c.o. Președinte Secție Penală L. M. B. | Judecător, L.-M. B. | |
pt. Grefier, A. A.-transferat la Judecătoria V. și pt.Prin Grefier M. D. aflată în c.o. Grefier Șef Secție Civilî A. C. |
Red. B.L.M./
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .> Judecătoria Bârlad- judecător R. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 800/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 784/2015. Tribunalul... → |
|---|
