Plata lucrului nedatorat. Decizia nr. 430/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 430/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 430/A
Ședința publică de la 08 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant G. L. în contradictoriu cu intimații G. M., C. B. BUCUREȘTI și C. B. - SUCURSALA V., împotriva sentinței civile nr. 2323 pronunțată la data de 20.10.2014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plata lucrului nedatorat.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă apelantul reclamant G. L., legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 19.01.2009 de SPCLEP Bârlad, asistat de avocat L. M. M., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul V., lipsind intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat, iar în cauză se solicită judecarea și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Președintele completului pune în discuție propunerea de probe.
Apărătorul apelantului reclamant G. L., având cuvântul, arată că înțelege să se folosească de înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție propunerea de probe formulată de intimata C. B., având în vedere că până la acest termen de judecată partea nu a depus înscrisurile solicitate a fi încuviințate.
Apărătorul apelantului reclamant G. L., având cuvântul, solicită decăderea intimatei din dreptul de a mai propune probe.
Președintele completului, având în vedere faptul că până la primul termen de judecată intimata C. B. nu a depus înscrisurile propuse prin întâmpinare, față de dispozițiile art. 470 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă raportat la art. 190 lit. e) Cod procedură civilă dispune decăderea intimatei din administrarea probei cu înscrisuri.
Verificând actele și lucrările dosarului și constatând că în cauză s-a formulat de către intimata C. B. excepția tardivității declarării căii de atac a apelului, tribunalul acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Apărătorul apelantului reclamant G. L., având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității formulării apelului având în vedere faptul că apelul a fost depus în termen iar în răspunsul la întâmpinare s-a descris întocmai modalitatea în care s-a comunicat hotărârea, momentul la care apelantul a primit hotărârea, când s-a împlinit termenul de apel și faptul că ultima zi a fost zi nelucrătoare, precum și dreptul său de a depune apelul, fapt pentru care apreciază că acesta a fost depus în termen, așa cum este descris și în dispozițiile din Codul de procedură civilă.
Tribunalul, verificând termenul de declarare a apelului, data când hotărârea a fost comunicată și data de depunere a motivelor de apel la instanța de fond, respinge excepția tardivității formulării apelului, acesta fiind promovat în termen, respectiv în prima zi lucrătoare după împlinirea termenului de apel care a avut loc într-o zi nelucrătoare.
Văzând declarația părților că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să-și susțină cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelantului reclamant G. L., având cuvântul, solicită admiterea apelului. Consideră că aspectele care au fost semnalate în cererea de apel sunt motivate și este îndreptățit să fie nemulțumit de reținerile instanței de fond. A arătat apelantul că în mod nelegal C. B. i-a pretins să achite o sumă mult mai mare decât cea la care debitorul a fost obligat. Societatea bancară s-a înscris în tabloul creditorilor cu o anumită sumă, respectiv 147.035 lei, iar ulterior, i-a impus apelantului suma de 162.636 lei, cu 15.600 lei mai mult decât ar fi trebuit să achite, având în vedere contractul de garanție.
Consideră că cererea de încadrează perfect pe dispozițiile legale, în sensul că din momentul în care s-au înscris pe tabelul creditorilor cu o anumită sumă, intimata nu mai avea voie să mai adauge alte sume la care debitorul principal ar fi fost obligat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, având în vedere toate probele ce au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv obligarea intimatei la plata către G. L. a sumei de 15.600 lei. Cu cheltuieli de judecată.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2323 pronunțată la data de 20.10.2014 de Judecătoria V., constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2323 din 20.10.2014, Judecătoria V. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții G. L. și G. M. în contradictoriu cu pârâții C. B. BUCUREȘTI și C. B. –SUCURSALA V..
Ajutorul public judiciar de care reclamanții au beneficiat, a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
La data de 26.03.2007 pârâta C. B. SA prin sucursala V. a acordat un credit de 180.000 lei societății . cum rezultă din contractul nr. 116 (f. 67 ds.).
Restituirea creditului în valoare de 180.000 lei și a dobânzilor aferente, a fost garantată de către reclamanți cu un imobil proprietatea lor conform contractului de ipotecă nr. 342/2007. Totodată, reclamanții au declarat conform clauzelor contractului nr. 116 că, renunță în mod definitiv și irevocabil la beneficiul de diviziune și discuțiune, iar în caz de nerespectare a obligației asumate, răspund în solidar cu împrumutatul pentru plata tuturor sumelor datorate, banca putând să se despăgubească prin executarea garanției și a tuturor bunurilor imobile și mobile, prezente și viitoare.
Față de această clauză din contract, instanța a reținut că reclamanții nu au avut doar calitatea de garanți ipotecari ci, și de fidejusori acceptând ca banca să execute pe lângă garanția imobiliară și restul bunurilor mobile și imobile proprietatea lor.
Debitorul principal a intrat în procedură de insolvență, iar pârâta C. B. SA a depus o cerere de admitere a creanțelor la Tribunalul V., pentru suma de 147.035,53 lei din care credit 138.220,69 lei, dobânzi 8620,18 lei și alte accesorii în sumă de 194,66 lei, aceasta fiind suma datorată de debitoarea principală în temeiul contractului de credit nr. 116/26.03.2007, la data deschiderii procedurii insolvenței respectiv 19.01.2010 (cererea depusă la dosarul Tribunalului V. nr._ ).
La data de 05.04.2011 reclamanții și-au vândut imobilul grevat de ipotecă în favoarea pârâtei C. B. către ., cu suma de 384.000 lei din care, 162.636 lei au fost virați în contul de credit al . contravaloarea lichidării integrale a creditului, dobânzilor și accesoriilor aferente ipotecii cu care au garantat restituirea creditului acordat .. 82 ds.).
Astfel s-a stins obligația de plată a debitorului principal . a garanților ipotecari și fidejusori, față de pârâta C. B. SA.
Reclamanții susțin că suma plătită pentru stingerea obligațiilor de plată a fost prea mare raportat la suma cu care pârâta s-a înscris în tabelul preliminar al creanțelor, față de debitoarea principală și că pârâta nu avea dreptul să mai calculeze dobânzi și alte accesorii la debitul existent la data deschiderii procedurii insolvenței față de debitorul principal.
Cu alte cuvinte, consideră reclamanții că se bucură de aceeași facilitate pe care legiuitorul a înțeles să o acorde debitorului falit, de a nu mai plăti dobânzi la debitul datorat la data intrării în insolvență.
Este adevărat că art. 41 din Legea 85/2006 prevede că „nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numite generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii”.
Este o dispoziție care vizează creanțele creditorilor unui debitor falit la momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Există însă și un aliniat 2 la art. 41 care reglementează creanțele garantate, acestea înscriindu-se în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare. Rezultă până aici că există posibilitatea ca creanța garantată unui creditor să aibă o anumită valoare la data înscrierii în tabelul preliminar și o altă valoare, dată de evaluare, ulterior la înscrierea în tabelul definitiv.
Prin urmare, suma de 147.035,53 lei cu care pârâta s-a înscris în tabelul preliminar al creanțelor nu reprezintă neapărat un reper pentru stabilirea întinderii reale a creanței cu care aceasta are dreptul să se îndestuleze.
Că este așa, rezultă din dispozițiile aceluiași aliniat 2 al art. 41 din Legea 85/2006, care prevede că, în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă revine tot creditorului garantat….până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula.
Iată că legiuitorul a permis creditorilor cu creanțe garantate să-și recupereze în procedura insolvenței și accesoriile la debitul principal datorate de debitorul falit.
Pe de altă parte, chiar și în lipsa acestei dispoziții legale, instanța a considerat că reclamanții în calitate de garanți nu pot invoca în favoarea lor, dispozițiile Legii 85/2006 care sunt aplicabile doar debitorului principal aflat în stare de insolvență.
Art. 1681 V.C.civ. în vigoare la data încheierii contractului de credit și garanție imobiliară, prevede că „garantul se poate servi in contra creditorului de toate excepțiile datornicului principal inerente datoriei; însă nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului”. Or, instanța a apreciat că dispozițiile art. 41 din Legea 85/2006 reprezintă o excepție pur personală ce poate fi invocată doar de către debitorul aflat în insolvență.
Prin urmare, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și văzând și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a C. B. SA – Sucursala V., a respins-o față de ambele pârâte.
În temeiul art. 19 alin.1 din OUG 51/2008, ajutorul public judiciar de care reclamanții au beneficiat, rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamantul G. L., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Prin contractul de credit nr. 116/26.03.2007, S.C EUROPROM TOUR S.R.L. cu sediul in ., jud. V. a contractat de la C. B. - Sucursala V. un credit de investiții in cuantum de 180.000 lei. Pentru a primi acest credit S.C ERUROPROM TOUR a fost nevoie si de un contract de ipoteca, apelantul, acceptând încheierea contractului de ipoteca nr. 342/2007, accesoriu contractului de credit nr. 116/2007.
Ulterior, S.C EUROPROM T0UR S.R.L a intrat in procedura de insolventa prevăzuta de Lg. 85/2006, fiind înregistrat in acest sens dosarul nr._ la Tribunalul V.. In cadrul acestei proceduri, C. B. S.A. s-a înscris la masa credala cu o creanța in cuantum de 147.035,053 lei prin adresa nr.5387/19.03.2010. Totodată C. B., a transmis somații si avertizări telefonice înștiințând ca se va proceda la executarea silita a imobilului proprietatea apelantului ce face obiectul contractului de ipoteca nr. 342/2007.
F. de aceasta situație, a găsit un cumpărător al imobilului ipotecat, astfel încât prin valorificarea optima a acestuia sa achite diferența de credit neachitata de S.C EUROPROM TOUR, către C. B. si pe care a consimțit sa o garanteze.
C. B. l-a indus in eroare cu privire la creanța care trebuie plătită din prețul obținut prin vânzare imobilului, astfel ca au cuantificat debitul la suma de 162.636 lei si nu suma de 147.035,053 lei cat reprezenta debitul real cu care s-a înscris de altfel in tabloul creditorilor din dosarul de insolventa nr._ al Tribunalului V., fara sa tina cont de prev. art. 41 alin. 1 din Lg. 85/2006 privind procedura insolventei "Nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adăugata creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii....".
Când a aflat ca acest debit in mod real si legal este de 147.035,053 lei, a solicitat justificări legale sa-i fie adus la cunoștința actul normativ in baza a fost calculata diferența de suma in cuantum de 15.600,35 lei ce i s-a impus sa o achite, insa conducerea C. B. V. nu a făcut acest lucru.
Prin sentința susmenționata consideră ca instanta in mod greșit a reținut in motivarea sentinței disp. art. 41 al. 2 din Lg. 85/2006, conform căruia "in cazul in care valorificarea activelor asupra cărora poarta garanția se face la un preț mai mare decât suma înscrisa in tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabila revine tot creditorului garantat....pana la acoperirea creanței principale si a accesoriilor ce se vor calcula ", in condițiile in care din partea C. B. nu s-a depus niciun înscris din care sa rezulte ca aceștia s-au înscris in tabelul definitiv sau definitiv consolidat cu o creanța mai mare decât cea care rezulta din adresa depusa de apelant la ultimul termen de judecata.
Prin aceasta adresa, C. B. solicita înscrierea in tabelul creditorilor cu suma de 147.035,53 lei. Instanța la soluționarea cererii, doar a presupus o majorare a creanței, fara a avea in fata un document din care sa rezulte in mod cert debitul, dobânzile si accesoriile calculate, care sa-i fi îndreptățit sa-i retina suma de 162.636 lei.
Mai mult, C. B. prin întâmpinarea depusa nu a precizat un temei juridic sau un document în baza căruia a fost reținuta o suma mai mare decât cea menționata in cererea de înscriere in tabelul preliminar, instanța ignorând total disp. art. 41 alin. 1 din Lg.85/2006.
Consideră ca instanța a făcut o confuzie intre calitatea de garant ipotecar si mențiunea paratelor in întâmpinare la adresa conform căreia se apreciază ca fiind debitori ai creanței, astfel încât trebuie sa fie supus regulilor generale ale legii. Ori instanța nu face distincție intre calitatea de garanți ipotecari conform contractului si calitatea de debitori așa cum in mod frecvent parata înțelege sa menționeze in întâmpinarea, in dorința de a induce in eroare instanța privind obligațiile contractuale.
Astfel ca, in conformitate cu obligațiile de a garanta datoria debitorului falit S.C EUROPROM TOUR"S.R.L, a avut obligația de a achita doar suma de 147.035,035 lei, suma cu care s-a înscris parata in tabelul creditorului (pentru care operează disp. art 41 al. 1 din LG.85/2006) si nu cu suma încasata de aceasta in cuantum de 162.636 lei.
Astfel, prin prezent a solicitat reclamantul admiterea apelul si obligarea paratelor la restituirea sumei de 15.600,35 lei, ca suma nedatorata si totodată obligarea acestora la plata dobânzilor aferente acestei sume începând cu data de 10.05.2011 si pana ia plata integral a acesteia.
Intimata C. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Pe cale de excepție, a fost invocată excepția tardivității formulării apelului declarat având in vedere ca sentința civila nr. 2323 pronunțata de Judecătoria V. a fost comunicata la data de 31.10.2014 iar apelul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2014 cu nerespectarea termenului de apel respectiv 30 de zile de la data comunicării hotărârii așa cum prevăd dispozițiile art. 468 NCPC
Prin sentința apelata Judecătoria V. a respins acțiunea civila formulata de reclamanții G. L. si G. M..
F. de hotărârea mai sus menționata au înțeles apelanții sa declare apel, fara a indica insa care sunt motivele pentru care o critica, rezumându-se in relua motivele invocate in acțiunea de fond.
In conformitate cu dispozițiile art. 470 Cod pr.civ, cererea de apel va cuprinde: motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul.
Insa, așa cum rezulta din simpla lecturare a cererii de apel, care face obiectul prezentei cauze, acesta cerere nu cuprinde motivele de fapt si de drept, conform dispozițiilor mai sus indicate.
Apelul este devolutiv, in sensul ca readuce in fata instanței de control judiciar toate problemele de fapt si de drept dezbătute in prima instanța, provocând o noua judecata asupra fondului.
Efectul devolutiv reprezintă o caracteristica a esențiala a apelului, instanța de apel fiind obligata sa verifice atât legalitatea hotărârii ce face obiectul apelului (aplicarea si interpretarea corecta a legii) cat si temeinicia acesteia (stabilirea corecta a situației de fapt) adică sa rejudece fondul, in limitele determinate expres au implicit prin cererea de apel, limite reglementate conform art. 477 si 478 NCPC.
Apelanții considera nelegala sentința, insa nu indica care sunt argumentele pe care isi întemeiază susținerea fata de cuprinsul hotărârii atacate.
Prin apelul formulat nu se aduc critici hotărârii pronunțate, ci sunt reluate motivele acțiunii introductive de instanța pe care a fost întemeiată acțiunea de la fond.
In conformitate cu prevederile art. 470 cod procedura civila cererea de apel trebuie sa cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază apelul.
In fapt, așa cum s-a arat si prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, in data de 26.03.2007 a fost încheiat contractul de credit nr. 116 intre intimată si ., cu sediul in Muntenii de Jos, județul V., J_, CUI_, prin care s-a pus la dispoziția debitoarei suma de 180.000 lei, având ca destinație modernizarea Pensiunii Select din Muntenii de Jos, județul V.; in vederea garantării acestui credit s-a constituit ipoteca de rang I aupra imobilului situat in Bârlad, .. 54, județul V., proprietatea soților G. L. si G. M., compus din . cu destinația curți construcții cu suprafața de 120 mp conform actului, respectiv 131,33 mp. real măsurat pe care se afla amplasat un corp de construcție C1- cu destinația restaurant, așa cum rezulta din contractul de Ipoteca nr. 342/2007, autentificat sub nr. 523 din 29.03.2007 de BNP I. T. –Claudy.
Întrucât debitoarea . a intrat in procedura insolventei, in forma simplificata prin cererea de admitere a creanțelor nr. 5387/19.03.2010 Banca a solicitat înscrierea in tabelul preliminar al creanțelor fata de aceasta debitoare pentru suma de 147.035, 53 lei la data deschiderii procedurii.
In mod corect a reținut Judecătoria V. faptul ca odată cu vânzarea imobilului grevat de ipoteca in favoarea C. B. SA a fost achitat si creditul, dobânzile si accesoriile acordat ., asa cum rezulta si din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 927 de către BNPA I.: "prețul vânzării este de 384.000 lei suma din care eu G. L. in nume propriu si pentru G. M., au primit de la cumpărătoare, prin reprezentanții acesteia suma de 60.000 lei înaintea autentificării prezentului contract, in baza antecontractului autentificat sub nr. 1371/08.07.2010 de biroul notarilor publici asociați "I.". Suma de 106.881 lei am primit-o astăzi la autentificarea contractului, iar restul sumei de 217.119 lei in echivalentul a 53.000 euro la cursul BNR de 4,0966 lei/euro, urmează a se achita prin intermediul Sucursalei C. V., reprezentând creditul imobiliar aprobat in euro, se virează pana la data de 15.05.2011 astfel;suma de 162.636 Lei urmează sa se achite in contul RO92CECECVS0101RON0285076 deschis la C. Sucursalei V. pe numele ., iar diferența rămasa pana la 53.00 euro după virarea sumei de 162.636 lei urmează sa o primesc eu vânzătorul in nume propriu si pentru soția mea de la reprezentantului societății cumpărătoare in contul curent[...]"
Susținerea reclamanților ca suma plătită pentru stingerea obligațiilor de plata a fost prea mare raportat la suma cu care banca s-a înscris in tabelul preliminar al creanțelor fata de debitoarea principala . si ca banca nu ar avea dreptul sa mai calculeze alte accesorii la debitul existent la data deschiderii procedurii, a fost respinsa de către Judecătoria V..
In mod legal retine instanța de fond fata de acest aspect faptul ca "este adevărat ca art. 41 din Legea 85/2006 prevede ca nicio dobânda, majoritate sau penalitățile de orice fel ori cheltuiala, numite generic accesorii, nu va putea fi adăugata creanțelor născute anterior deschiderii procedurii insa este si o dispoziție care vizează creanțele creditorilor unui debitor falit la momentul deschiderii procedurii insolventei. respectiv alin. 2 ale art. 41 care reglementează creanțelor garantate, acestea înscriindu-se in tabelul definitiv pana la valoarea garanției stabilita prin evaluare, rezulta ca exista posibilitatea ca creanța garantata a unui creditor sa aibă o anumita valoare la data înscrierii in tabelul preliminar si o alta valoare, ulterior la înscrierea in tabelul definitiv, legiuitorul a permis creditorilor cu creanțe garantate sa-si recupereze si accesoriile la debitul principal datorate de debitorul falit"
De asemenea, Judecătoria V. a concluzionat ca reclamanții nu pot invoca, in favoarea lor, dispozițiile mai sus menționate din Legea 85/2006 întrucât acestea sunt aplicabile doar debitorului aflat in procedura insolventei, mai mult decât atât dispozițiile art. 1681 vechiul cod civil, in vigoare la data încheierii contractului de credit si garanție imobiliara prevăd ca « garantul se poate servi in contra creditorului de toate excepțiile datornicului principal inerente datoriei, insa nu poate opune acele ce sunt curat persoanele ale datornicului" rezulta astfel ca dispozițiile art. 41 din Legea 85/2006 reprezintă o excepție pur personala ce poate fi invocata doar de către debitorul aflat in insolventa.
S-a solicitat admiterea excepția tardivității formulării apelului si pe fondul cauzei respingerea apelului formulat de către G. L. si G. M., cu menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr. 2323 pronunțata la data de 20.10.2014 de Judecătoriei V.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 201, 205-208, art. 471 alin. 5 C.pr.civ.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale incidente, prin reținerea ca aplicabil a art.476 alin.(2) teza a II-a C., Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În fapt, prin Contractul de credit nr. 116/26.03.2007, creditoarea CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI C. SA, prin Sucursala V., a acordat un credit in valoare de 180.000 RON debitoarei S.C. EUROPROM TOUR S.R.L. Împrumutul a fost garantat cu un imobil proprietatea apelanților-reclamanți, aceștia declarând, conform clauzelor contractuale, că renunță în mod definitiv și irevocabil la beneficiul de diviziune și discuțiune, iar în caz de nerespectare a obligației asumate, răspund în solidar cu împrumutatul pentru plata tuturor sumelor datorate, banca putând să se despăgubească prin executarea garanției și a tuturor bunurilor imobile și mobile, prezente și viitoare.
Debitorul principal a intrat în procedură de insolvență, iar pârâta C. B. SA a depus o cerere de admitere a creanțelor la Tribunalul V., pentru suma de 147.035,53 lei din care credit 138.220,69 lei, dobânzi 8620,18 lei și alte accesorii în sumă de 194,66 lei, aceasta fiind suma datorată de debitoarea principală în temeiul contractului de credit nr. 116/26.03.2007, la data deschiderii procedurii insolvenței respectiv 19.01.2010 (cererea depusă la dosarul Tribunalului V. nr._ ).
La data de 05.04.2011 reclamanții și-au vândut imobilul grevat de ipotecă în favoarea pârâtei C. B. către ., cu suma de 384.000 lei din care, 162.636 lei au fost virați în contul de credit al . contravaloarea lichidării integrale a creditului, dobânzilor și accesoriilor aferente ipotecii cu care au garantat restituirea creditului acordat .. 82 ds.).
Situația de fapt reținută în cauză nu este contestată. Apelanții-fidejusori contestă dreptul intimatei-creditoare de a urmări acesoriile creanței garantate, respectiv dobânzile debitului principal, în condițiile în care debitoarea principală se află în procedura insolvenței iar potrivit art.41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, „nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii".
În drept, raportat la data efectuării plății sumei de 162.636 lei, aplicabile în cauză sunt prevederile Codului civil din 1864, respectiv art.1092 C.civ., care prevede că „orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”. Rezultă astfel că plata nedatorată presupune lipsa unui fundament juridic, fiind extracontractuală.
Or, în cauză, Tribunalul constată că apelanții au încheiat un contract de fidejusiune cu intimata-creditoare, prin care au garantat plata debitului principal, în solidar, alături de ..
Fidejusiunea sau cauțiunea este un contract prin care o persoană numită fidejusor se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa.
Contractul de fidejusiune este accesoriu creanței principale, caracter juridic din care decurg următoarele consecințe, considerate de apelanți în motivarea apelului ca principii:
- fidejusiunea va urma soarta obligației principale cât privește clauzele de validitate și cele de stingere;
- fidejusiunea nu poate întrece ca întindere datoria debitorului și nici nu poate fi făcută în condiții mai oneroase (art.1654 alin.(1) cod civil din 1864, aplicabil în speță față de data încheierii contractului de fidejusiune);
- fidejusiunea nedeterminată a unei obligații principale se întinde și la toate accesoriile acelei obligații – de exemplu la dobânzi – precum și la cheltuielile ocazionate de urmărirea silită (art.1657 Cod civil din 1864).
Acestea sunt principiile aplicabile fidejusorilor iar art.41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit căruia „nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii", reprezintă un beneficiu legal prevăzut exclusiv în favoarea debitorului principal, având așadar un caracter intuitu personae, în considerarea situației speciale a persoanei juridice aflate în insolvență.
Această dispoziție legală nu poate fi invocată de fidejusori în beneficiul lor pentru că astfel s-ar aduce atingere finalității prevăzute de lege pentru instituția fidejusiunii: aceea de garantare a creditorului pentru situația insolvabilității debitorului principal. Prin încheierea contractului de fidejusiune, fidejusori își asumă de fapt riscul insolvabilității debitorului principal.
Nu suntem în prezența unui concurs de norme, speciale (prevăzute de Legea nr.85/2006) și generale (prevăzute de Codul civil), întrucât normele legale invocate în speță au domenii de aplicare diferite, privind de fapt subiecți de drept distincți.
Tribunalul notează că principiul potrivit căruia fidejusiunea nu poate întrece ca întindere datoria debitorului și nici nu poate fi făcută în condiții mai oneroase nu poate fi interpretat în sensul că dobânzile aferente debitului principal ar depăși întinderea datoriei debitorului sau ar atrage un caracter mai oneros al obligației, ele făcând de fapt parte din această datorie. Potrivit contractelor de credit, obligația garantată de fidejusori este chiar obligația asumată de EUROPROM TOUR, aceasta din urmă privind atât debitul principal, cât și dobânzile convenționale.
Dobânda convențională este prin definiție evaluarea anticipată a prejudiciului care s-ar produce prin neachitarea ratelor bancare, și este prin esență, nedeterminată (neputându-se cunoaște la momentul încheierii contractului dacă și când debitorul principal își va executa întocmai obligația de plată). Astfel fiind, fidejusiunea însăși este nedeterminată, situație în care devine incident art. 1657 Cod civil din 1864 care obligă fidejusorul să suporte și aceste accesorii ale obligației principale.
Un alt principiu care guvernează raporturile dintre creditor și fidejusor constă în acela că în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să îl urmărească direct pe fidejusor pentru executarea creanței, fără ca această urmărire să fie condiționată de o prealabilă urmărire a debitorului principal (art.1663 Cod civil din 1864). Astfel fiind, executarea directă a fidejusorilor prezintă legitimitate chiar și în condițiile în care debitorul principal se află în insolvență, neputând fi urmărit silit, creditorul nefiind obligat să aștepte finalizarea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, putând valorifica garanția creanței sale.
În atare condiții, plata sumei de 162.636 lei nu este lipsită de fundament juridic, fiind datorată de apelanți în temeiul contractului încheiat cu intimata.
De menționat este și faptul că, având în vedere dispozițiile art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă și Decizia nr.1/2014 a ÎCCJ, care legitimează instanța să verifice, din oficiu, în privința raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, dacă dreptul la acțiune este prescris sau nu, raportat la data efectuării plății (05 aprilie 2011) și la data introducerii prezentei acțiuni (09 mai 2014), se impunea analizarea prioritară a incidenței prevederilor art.8 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, aplicabile prin analogie plății nedatorate, potrivit cărora: „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”.
În consecință, contrar interpretărilor apelanților, Tribunalul reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale reținute ca incidente, sens în care apelul va fi respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de G. L. împotriva Sentinței civile nr.2323/20.10.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.04.2015.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 14 Aprilie 2015
Red. A.I.Z./28.04.2015
Tehnored. A.I.Z./A.V.
2 ex./
Comunicat 4 ex./
Judecătoria V. – judecător C. P.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 207/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 432/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
