Plângere contravenţională. Decizia nr. 424/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 424/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 424/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul I. T. DE MUNCĂ V. în contradictoriu cu intimata ., împotriva sentinței civile nr. 2638/2014 pronunțată la data de 19.11.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența pentru intimata petentă a apărătorului I. O., cu delegație la dosar ., nr._/2015, lipsind reprezentantul apelantului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și scutit de taxă judiciară de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Văzând declarația părții că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul intimatei apelante solicită respingerea apelului și consideră că ceea ce a primat în fața instanței de fond și a condus la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul este caracterul redus al contravenției, faptul că petenta este la prima abatere de acest gen iar la individualizarea sancțiunii toate criteriile de individualizare a acesteia au fost în favoarea petentei.
Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2638/2014 pronunțată la data de 19.11.2014, Judecătoria V. a admis în parte plângerea formulată de intimata petenta ., cu sediul în mun. V., ., jud. V., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat I. O., cu sediul în mun. V., . 86, ., jud. V. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 06.05.2014, încheiat de intimata – agent constatator ITM V., cu sediul în mun. V., .. 274, jud. V..
A înlocuit sancțiunile constând în amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei aplicată intimatei petente prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea constând în „avertisment”.
A menținut celelalte dispoziții din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 06.05.2014, încheiat de intimata – agent constatator ITM V..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
În data de 30.04.2014 în urma unui control, ce a avut ca obiective identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale potrivit Legii nr. 53/2003, Legii nr. 319/2006, H.G. nr.161/2006 I. T. de Muncă V. a întocmit Procesul-verbal de control nr._/06.05.2014, la S.C Motor G. S.RL. situat în mun. V., ., jud. V..
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 06.05.2014 către apelantul I. T. de munca V., petenta a fost sancționată cu amenda de 10.000 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Prin procesul-verbal sus-menționat, s-a reținut de către organul constatator că, la data de 30.04.2014, intimata petenta a primit la lucru o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin 1 din Codul muncii.
Fapta a fost constatată în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă, la sediul intimatei petente situat în mun. V., ., jud. V. reținându-se că, în data de 30.04.2014, unde a fost identificată, prestând activități fără contract de muncă, numitul C. G..
În aceste circumstanțe de fapt, susnumitul a declarat faptul că lucrează fără contract de muncă, fiind salariat al societății petente începând cu data de 28.04.2014 având funcția de mecanic auto.
Totodată se arată în conținutul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției că, în urma verificării bazei de date a Inspecției Muncii organizate conform art. 5 alin.2 din H.G. 500/2011, s-a constatat că nu au fost transmise date despre salariatul C. G..
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Asupra legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict și limitativ prevăzute prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind supuse unei interpretări restrictive potrivit principiului,, exceptio est strictisime interpretationes,,: Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Dispoziții legale incidente :
Art. 16 alin 1 din Legea nr. 53/2003 :”Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă”.
Analizând procesul - verbal de contravenție, ce face obiectul prezentei cauze, sub aspectul temeiniciei, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei și motivele învederate de către petent, potrivit principiului disponibilității, instanța a reținut că intimata petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Prin declarația dată în fața instanței martorul C. G. a declarat faptul că nu presta activități în calitate de salariat la societatea petentă, aflându-se în perioada de pregătire în vederea angajării ca mecanic auto.
Instanța a apreciat depoziția martorului susmenționat ca fiind nesinceră, fiind contrazisă de probatoriul administrat în cauză, nefiind de natură să contribuie la aflarea adevărului în cauză.
Față de probatoriul existent la dosarul cauzei, instanța a constatat că fapta intimatei petente, a primit la muncă pe numitul C. G. care a prestat activități în favoarea societății petente, fără a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 16 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, fiind sancționată potrivit art. 260 alin.1 lit.e din același act normativ cu amendă în cuantum de_ lei.
Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut faptul că intimata petentă a săvârșit fapta contravențională cu intenție indirectă, întrucât deși a prevăzut rezultatul faptei sale - constând în încălcarea dispozițiilor art. 16 din Lg. Nr. 53/2003 - Codul muncii, nu l-a urmărit, însă a acceptat producerea acestuia.
Asupra individualizării sancțiunii contravenționale:
Instanța a apreciat totodată că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport de gradul de pericol social concret al faptei constatate, motivat de următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.(3):,, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.,,
Analizând gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de către contravenientă, instanța a apreciat că, au un caracter redus, dedus din împrejurarea că, din probatoriul administrat în cauză, inacțiunea ce caracterizează latura obiectivă a contravenției a avut o durată redusă de timp de două zile, fapt ce este de natură să diminueze in mod semnificativ consecințele negative specifice faptei.
Modul și mijloacele folosite în săvârșirea faptei contravenționale nu depășesc sfera mijloacelor comune, nefiind susceptibile să confere faptei un grad sporit de pericol social.
Împrejurarea că, petenta este la prima abatere de această natură, instanța a apreciat că sancțiunea constând în amendă contravențională, în cuantum de_ lei, este disproporționată față de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G.2/2001, analizate mai sus.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat plângerea ca fiind întemeiată și, pe cale de consecință, a admis-o în parte în sensul că a înlocuit sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de_ lei cu sancțiunile constând în avertisment, apreciind că această din urmă sancțiune este suficientă pentru ca intimata petenta să se îndrepte și să nu comită noi fapte de aceeași natură.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel I. T. DE MUNCĂ V..
In temeiul prev.art.468 alin.1 din L. 134/2010 privind Codul de procedura civila corob.cu prev.art.34 alin.2 din O.G.nr.2/2001 actualizata, impotriva sentinței civile nr.2638/2014 pronunțata de Judecătoria V. in ședința din data de 19 noiembrie 2014 in dosarul civil nr._, a cărei schimbare in parte o solicitam cf.prev.art.480 alin.2 din L.134/2010, pentru următoarele motive:
In fapt, instanța de fond a avut spre soluționare plângerea contravenționala
formulata de intimata petenta . formulata impotriva procesului verbal
de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 06.05.2014
incheiat de I. T. de Munca V..
Instanța de fond a inlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, acorda clementa unui angajator care a incalcat prevederile legale neincheind in forma scrisa contract individual de munca pentru salariatul care desfășura activitate in favoarea acestuia .
Astfel numitul C. G. a fost depistat de către agentul constatator lucrând in folosul angajatorului, iar in fisa de identificare acesta menționează ca lucrează din 28.04.2014 ca mecanic auto menționând ,,nu am semnat contract de munca " fapt dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei .
I. T. de Munca V. a dovedit in concret faptul ca . a incalcat prevederile legale neincheind contract individual de munca, insa instanța de judecata are certitudinea săvârșirii contravenției de către intimata petenta.
Instanța de fond este lămurită asupra contravenției reținute in sarcina . ca fiind reală, ea a fost dovedita de documentele pe care I. T. de Munca V. le-a depus la dosarul cauzei.
Instanța de fond a constatat săvârșirea acestei contravenții reținute in sarcina acestui angajator dar, a considerat ca fapta are un grad de pericol social redus. I.T.M. V. nu poate fi de aceiași părere deoarece, perioada lucrata fara contract de munca de către salariat este certa, intimata petenta a aprimit la munca pe numitul C. G. care a prestat activități in favoarea sa, fara a incheia contract individual de munca in forma scrisa asa cum prevede art.16 din Legea nr.53/2003, fiind sancționată contravențional potrivit art.260 alin. 1 lit.e din Lg.53/2003.
Legiuitorul prin impunerea unei sancțiuni de 10.000 lei pentru fiecare persoana primita la munca fara contract prevede un grad de pericol social major al contravenției săvârșite având in vedere ca respectivul salariat lucra in beneficiul unui angajator fara a avea nici o protecție sociala, fara a avea bucuria unei vechimi in munca, a unor drepturi egale cu cele ale unui salariat incadrat cu forme legale.
In aceste condiții, având in vedere prevederile art.480 din L. 134/2010 privind Codul de procedura civila solicită apelantul rejudecarea in fond a cauzei prin luarea in considerare a prevederilor legale prevazute in art.16 coroborat cu prev.art.260 alin. 1 lit.e din L.53/2003 rep., iar ca instanța de prim control judiciar solicită schimbarea in parte a sentinței civile nr.2638/2014 din 19.11.2014 pronunțata de Judecătoria V. in dosarul civil nr._ in sensul menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție si respingerii plângerea contravenționala ca fiind nefondata si netemeinica
F. de aceste considerente de ordin legal, apelantul solicită admiterea apelului formulat, menținerea procesului verbal de contravenție in integralitatea sa si respingerea plângerii contravenționale.
Intimata petentă . nu a depus întâmpinare.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Probele administrate dovedesc indubitabil că, la momentul controlului – 30.04.2014, nu era încheiat contract individual de muncă în privința numitului C. G..
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, Tribunalul arată că instanța de fond a apreciat, în mod just, că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul, având în vedere criteriile enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Totodată, din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut și că doar o singură persoană din cele 8 nu avea încheiat contract individual de muncă.
Sub acest aspect, este de subliniat și faptul că la controlul respectiv nu au fost identificate și alte nereguli care să impună sancționarea recurentei pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de reglementările în domeniul supus controlului.
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției este unul ridicat. Totusi, aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr. 2638 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr. 2638 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.C./16.04.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V.- judecător E. M. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 418/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 441/2015.... → |
|---|
