Acţiune în constatare. Decizia nr. 184/2013. Tribunalul VASLUI

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza, suspendată pentru lipsa nejustificată a părților la data de 14.12.2011, a fost repusă pe rol la data de 6 februarie 2013, pentru constatarea perimării.

S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de recurs și rămâne în pronunțare asupra excepției.

TRIBUNALUL

Asupra perimării din oficiu a recursului formulat ;

P. sentința civilă nr. 661/22.09.2011 Judecătoria Huși a respinge acțiunea civilă formulată de . prin reprezentant M. J. C., în contradictoriu cu U. A. T. a mun. Huși – prin P. și . SRL Bîrlad.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27.01.2010, între . și U. A. T. a mun. Huși s-a încheiat un contract de concesiune având ca obiect o suprafață de 12,6 mp. teren situat în Huși – Piața V. în exteriorul Halei Agroalimentare.

Potrivit disp.art.2 alin.2 din OUG nr.54/2006 contractul de concesiune este acel contract prin care o autoritate publică denumită concedent transmite pe o perioadă determinată, unei alte persoane de numite concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul unei sume de bani, numită redevență.

Specific contractului de concesiune este faptul că are ca obiect doar bunuri aflate în proprietatea publică a statului sau a Unității A. Teritoriale, dreptul de concesiune fiind un drept real erga omnes temporar și inalienabil.

Concesionarul are obligația de a asigura exploatarea eficientă, în regim de continuitate și permanență a bunurilor proprietate publică ce face obiectul concesiunii (art. 48 alin.1 din Normele Metodologice de aplicarea OUG nr.54/2006). Pe durata contractului concesionarul are dreptul de a folosi bunul concesionat și de a-i culege fructele, potrivit naturii acestuia și scopului stabilit de părți prin contract.

Din moment ce concesionarul este obligat, la încetarea contractului, să restituie „bunurile de retur” proprietate publică, obiect al concesiunii, înseamnă că titularul acestuia nu are drept de dispoziție juridică asupra bunurilor concesionate.

Bunurile proprii ale concesionarului vor rămâne în proprietatea acestuia.

Din contractul de concesiune depus la dosar de către reclamantă rezulta că anterior terenul de 12,6 mp. din Huși – Piața V. a făcut obiectul unui contract de concesiune încheiat cu . HUȘI și, deși nu rezulta din actele depuse la dosar, acesta ar fi ridicat o construcție pe acest teren, însă aceasta nu putea avea decât regimul unei construcții provizorii deoarece era ridicată pe un teren proprietate publică, care, la încetarea contractului de concesiune urma să revină de plin drept, gratuit și liber de orice sarcini în starea în care l-a primit concedentului (art.52 din OUG 54/2006).

Regimul juridic al proprietății publice, așa cum este reglementat de disp.din Constituție, de cod civil și de lg. 213/1998, este diferit de cel al proprietății private, astfel că bunurile care formează obiect al proprietății publice sunt inalienabile imprescriptibile și insesizabile (art. 122 alin. 2 din Lg. 215/2001 și art. 11 din Lg. 213/1998).

Dacă construcția a fost ridicată de . HUȘI, aceasta are regimul de bun propriu, rămânând în proprietatea sa la încetarea contractului de concesiune.

Dacă însă societatea care a edificat construcția nu și-a ridicat-o, proprietara terenului (U. A. T.) devine în baza disp.art.494 cod civil, prin accesiune și proprietar al construcției, având obligația unei dezdăunări față de constructor în funcție de bună credință sau reaua credință a acestuia.

În situația în care între proprietarul terenului și constructor s-a încheiat o convenție nu se vor mai aplica disp.art.494 cod civil.

Din actele depuse la dosar nu rezultă că pârâta . SRL Bîrlad ar fi încheiat vreun contract de concesiune pe același teren cu U. A. T. a mun. Huși sau că ar fi ridicat vreo construcție pe acest teren.

Pe de altă parte, nici . SRL Bîrlad cu care reclamanta a avut raporturi comerciale nu era proprietara vreunei construcții.

Certificatul de urbanism depus la dosar de către reclamantă nu are relevanță pentru soluționarea cauzei, fiind un act administrativ prin care autoritatea administrativ locală face cunoscut regimul juridic, economic și tehnic al unui imobil și condițiile necesare pentru realizarea unor investiții, tranzacții. El se eliberează la cererea oricărui solicitant, dar nu conferă dreptul de a construi, de a amenaja un anumit teren sau de a-l planta.

Rezultă, de altfel, din contextul său că a fost eliberat doar în scop informativ, atestând cea ce rezultă și din contractul de concesiune că reclamanta . HUȘI este concesionara unei suprafețe de 12,6 mp. teren în Huși, Piața V., exterior Hala Agroalimentară, lângă C.T.

În subsidiar, instanța a constatat că din punct de vedere procesual, acțiunea formulată în baza disp.art.111 cod pr.civ., era inadmisibilă, deoarece, prin acțiunea formulată se urmărea constituirea unui titlu de proprietate pentru construcția ridicată pe terenul concesionat.

Factura fiscală depusă la dosar nu face dovada că reclamanta . sau . SRL Bîrlad ar fi proprietara vreunei construcții, este doar un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operații comerciale, făcând dovadă împotriva emitentului (vânzătorului) și în favoarea destinatarului (cumpărătorului).

În concluzie, reclamanta . nu a dovedit că a dobândit proprietatea vreunei construcții ridicate pe terenul ce a făcut obiectul concesiunii și care să justifice pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra ei.

Față de cele arătate, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu U. A. T. a mun. Huși și . SRL Bîrlad era nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs S.C. V. U. S.R.L. reprezentată legal prin administrator M. C.-J..

În motivare se arată:

In fapt, prin contractul de concesiune nr. 2261 din 27.01.2010 încheiat cu U.A.T. M. Huși a primit în concesiune o suprafață de teren de 12,60 mp situat în mun. 1 Iuși, . Hala Agroalimentară.

Conform ari. 11 alin. 3 lit. b), construcțiile care urmează să se execute de către concesionar pe terenul concesionat, constituie bunuri proprii și revin de drept concesionarului. In aceste condiții am solicitat ca, în temeiul art. 1 1 1 C.p.c, să se constate că am dobândit dreptul de proprietate asupra construcției. P. sentința atacată a fost respinsă acțiunea formulată, sentință pe care o consideră nelegală și netemeinică.

Părțile din contractul de concesiune au prevăzut în art. II alin. 3 lit. b) că, în derularea contractului, concesionarul va folosi bunuri proprii, care vor reveni de drept acestuia și vor fi formate din construcțiile care se vor executa. Astfel, U.A.T. M. Huși nu poate deveni proprietar al construcției, nefiind aplicabile dispozițiile art. 494 din Codul civil.

Efectuarea unei construcții pe terenul pârâtei nu echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate publică.

Factura fiscală pe care a depus-o face dovada faptului că societatea este proprietara construcției.

Presupunerile care se regăsesc în considerentele hotărârii atacate, cum că această construcție a fost ridicată de S.C. BELROM S.R..L Huși nu pot fi reținute. A se vedea în acest sens că factura fiscală este din data de 01.10.2010, contractul de concesiune este din data de 27.01.2010, iar .. a fost concesionară a acelui teren înaintea noastră și înainte de a fi executată construcția.

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 14.12.2011,când cauza a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Analizând excepția perimării cererii Tribunalul retine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 248 (1) C. pr. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar conform art. 252 (1) perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părții interesate.

Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 248 și urm. din Cod. pr. civ., instanța urmează a admite excepția perimării și a constata perimat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția perimării cererii de recurs invocată din oficiu de către instanța de judecată.

În baza art. 248 C.pr.civ. și art. 252 C.pr.civ.

Constată perimat recursul declarat de S.C. V. U. S.R.L., prin administrator M. C.-J., împotriva sentinței civile nr. 661 din 22 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 6 februarie 2013.

Red. C.A.

Tehnored. E.G.

2 ex./27.02.2013

Judec. Fond – A. A.